3,538 matches
-
orice forme acte, mijloace sau acțiuni de defăimare sau învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase"), concert la care participă peste 7000 de spectatori și care a fost susținut de: Luna Amară, Sarmalele Reci, Raza, Buricul pământului, Altar, Vama, Florin Chilian, Țapinarii, Implant pentru refuz. Realizează ample coaliții de organizații neguvernamentale pentru susținerea lui Emil Moise în demersul făcut către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru sensibilizarea clasei politice să nu voteze legea cultelor și art 13(2) al acesteia
Remus Cernea () [Corola-website/Science/312044_a_313373]
-
în anul 1853, a obținut examenul de bacalaureat. A participat la Revoluția de la 1848, fiind unul din prefecții lui Avram Iancu. A urmat apoi studii superioare la Viena, la Facultatea de Drept și Filozofie, primind o bursă de 300 de florini din partea Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Blaj. După absolvirea facultății, în 1857, candidează la București pentru ocuparea unei catedre universitare. În 1858 scrie lucrarea cu caracter teoretic “Economia socială”. Pune bazele primelor publicații românești în domeniul economic (“Analele Statistice” și “Analele Economice
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
Pesa. Pe data de 5 martie 1495, la vârsta de 15 ani, Lisa s-a căsătorit cu Francesco di Bartolomeo di Zanobi del Giocondo, un comerciant de mătase și textile, devenind a doua sa soție. Zestrea Lisei consta din 170 florini și ferma San Silvestro din apropierea casei de la țară a familiei, o dovadă a faptului că familia Lisei nu era foarte înstărită la acel moment și că ea și soțul său se iubeau. Proprietatea se afla între Castellina și San Donato
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
de 24-25 mai 1847, pianistul Franz Liszt a dat un concert acolo. Doxachi Hurmuzachi a menținut legături strânse cu ambasadele din Austria și Moldova. Conacul familiei Hurmuzachi a fost transformat în muzeu în octombrie 1999. Având datorii de 30.000 florini la Viena, Doxachi Hurmuzachi a lăsat la 1 iunie 1850 moșia Cernăuca copiilor săi (Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru, Neculai și Eliza). Eufrosina, care a fost căsătorită cu baronul de origine greacă Petru Petrino, primise ca zestre de nuntă în anul
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
Petrino, primise ca zestre de nuntă în anul 1846 o parte în bani nu a revendicat moșia. Moșia Cernăuca a devenit proprietate indivizibilă a celor șase frați, care se obligau să plătească părinților săi o rentă anuală de 5.000 florini. La moartea unuia dintre părinți, renta urma să fie înjumătățită. Copiii lui Doxachi se angajau să plătească datoria de 30.000 florini . Ca urmare a faptului că ceilalți copii erau plecați în diferite locuri, Gheorghe Hurmuzachi s-a ocupat de
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
indivizibilă a celor șase frați, care se obligau să plătească părinților săi o rentă anuală de 5.000 florini. La moartea unuia dintre părinți, renta urma să fie înjumătățită. Copiii lui Doxachi se angajau să plătească datoria de 30.000 florini . Ca urmare a faptului că ceilalți copii erau plecați în diferite locuri, Gheorghe Hurmuzachi s-a ocupat de administrarea moșiei Cernăuca. La 16 februarie 1854, s-a hotărât ca frații să-și cedeze drepturile de proprietate către Gheorghe, astfel: Constantin
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
9000 galbeni, Nicolae și Eliza pentru aceeași sumă. Ulterior, Eudoxiu și-a cedat partea sa la 23 decembrie 1855 pentru 7000 galbeni. Pentru a plăti datoriile făcute de el pentru a dobândi tatalui Break, de asemenea, el a imprumuta 60000 florini religioase de la fondul de la Cernăuți. Constrâns la rândul său de datorii (atât față de frații săi, cât și de datoriile acumulate de tatăl său), Gheorghe Hurmuzachi a vândut moșia Cernăuca la 31 decembrie 1867 către baronul Petru Petrino, cumnatul său și
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
ocupat de renovarea bisericii, care a fost resfințită la 30 ianuarie 1870 de către episcopul Eugenie Hacman. În anul 1891, Petru Petrino moare și moșia Cernăuca trece la fiul său, Alexandru. Acesta vinde moșia la 4 mai 1892 pentru 655.000 florini către negustorul galițian Bernard Rosenschtock. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Cernăuca a făcut parte din componența României, în Plasa Prutului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
de hotar între Racovița și proprietarii din Bradu. În 1571, principele Transilvaniei, Ștefan Báthory și rege al Poloniei, vinde posesia sa din Racovița fratelui și succesorului său la tron, Cristofor Báthory, iar acesta orașului Sibiu, pentru suma de 2000 de florini. În anul 1572, se menționează un conflict între racoviceni și brădeni care se prelungește și în următorii ani pentru aplanarea lui intervenind însuși principele Sigismund Bathory printr-un decret emis în 1583. Acest decret este important pentru istoria Racoviței, deoarece
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
a-l desființa, a favorizat obținerea unei situații economice mai bune decât a celorlalți locuitori din Transilvania. Principalele taxe pe care le plăteau localnicii, direct la Sibiu, erau: Astfel, în 1721 taxele plătite de „partea scăunală” au constat din: 800 florini, 64 găleți de grâu, 69 găleți de ovăz și 40 care de fân, cerealele predându-se în natură iar fânul în bani. În anul următor, pe lângă bani și grâu s-au mai predat și 54 „"câble"” de orz precum și 36
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
care de fân, cerealele predându-se în natură iar fânul în bani. În anul următor, pe lângă bani și grâu s-au mai predat și 54 „"câble"” de orz precum și 36 care de fân. În anul 1748, pe lângă cei 650 de florini și 40 câble de grâu și 20 care de fân s-au mai predat și 20 care de paie suma totala a datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
fân. În anul 1748, pe lângă cei 650 de florini și 40 câble de grâu și 20 care de fân s-au mai predat și 20 care de paie suma totala a datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
și 20 care de fân s-au mai predat și 20 care de paie suma totala a datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
mai predat și 20 care de paie suma totala a datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
datoriilor din anul următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi cu miei și doi berbeci de un an la suta
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
următor ridicându-se la 1458,47 florini. „Partea iobăgită” a plătit și ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi cu miei și doi berbeci de un an la suta de oi, în
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
ea în 1748 impozite totale de 420,72 florini iar în 1749 de 290,196 florini. În ce privește "dijma", în 1721 ea s-a perceput în florini, respectiv 100 florini, pentru ca în 1764 aceasta să fie ridicată la suma de 200 florini. Creșteri simțitoare a cunoscut și dijma la oi. De unde în 1721 se percepea două oi cu miei și doi berbeci de un an la suta de oi, în 1763 la 10 oi cu lapte se lua deja un miel și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
și la 20 de oi cu lapte - o oaie și un miel. Progresul spolierii este mai mult decât evident, în perioada 1758 - 1763 consemnându-se că numai locuitorii din „partea scăunală” a satului au plătit dijme în valoare de 1300 florini, echivalentul a 130 boi sau a 1300 de oi. Cu excepția sezonului principalelor munci agricole, perioadă în care iobagii erau obligați să lucreze pe domeniul feudal atât timp cât era nevoie, în celelalte perioade ale anului ei "roboteau" la stăpâni o săptămână din
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
echipat de luptă. La toate acestea se mai adăuga și multiplele taxe anuale pentru: pășunat, pădurit(tăiat lemne), ghindărit(hrănirea porcilor cu ghindă în păduri),etc., taxe a căror valoare s-a ridicat în anul 1719 la suma de 307 florini, iar în 1721 și 1741 la 151 florini. Nerespectarea riguroasă a tuturor acestor obligații feudale atrăgea după sine represiunea oficialităților, finalizată adeseori cu întemnițarea vinovaților în „"gaura"” de la Tălmaciu. Dacă se mai adaugă acestora și asuprirea exercitată asupra românilor de
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
adăuga și multiplele taxe anuale pentru: pășunat, pădurit(tăiat lemne), ghindărit(hrănirea porcilor cu ghindă în păduri),etc., taxe a căror valoare s-a ridicat în anul 1719 la suma de 307 florini, iar în 1721 și 1741 la 151 florini. Nerespectarea riguroasă a tuturor acestor obligații feudale atrăgea după sine represiunea oficialităților, finalizată adeseori cu întemnițarea vinovaților în „"gaura"” de la Tălmaciu. Dacă se mai adaugă acestora și asuprirea exercitată asupra românilor de națiunile recepte ce formau „"Unio Trium Nationum"” se
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
libertini "”, foști iobagi care îndeplineau diferite servicii speciale ca: meseriași, curieri, însoțitori înarmați, păsărari, etc. Despre un curier, cu numele de de Curtean, se știe că presta serviciu pe lângă pârcălabul Tălmaciului și că era plătit de către comunitate cu 35 de florini ungurești pe an, sumă în care se includea și produsele naturale. Activitatea juridică era reprezentată de către castelanul de la Turnu Roșu și mai apoi de cel al Tălmaciului, ajutat de funcționari speciali și de către juzii satelor aparținătoare. Pe lângă puterea politică și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
a fost substanțial mărită, astfel încât în anul 1840 aceasta avea o întindere de 10 jugăre pământ arabil și cinci jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
avea o întindere de 10 jugăre pământ arabil și cinci jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită fie din înzestrări datorate organelor statale, fie din danii
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
un schit cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", care a deținut satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . În anul 1776, viețuiau acolo 5 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Crișceatec deținea satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . La acea dată, viețuiau acolo 5 călugări. În baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) dispune să se reducă numărul mănăstirilor, pământurile și fondurile administrate de acestea să treacă "sub povățuirea stăpânirii împărătești și
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]