KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Mundy. Dau totul peste cap, de fiecare dată. Vocea Îi devenea mai clară. Își mușcă buzele, Își apropie brațele și-și strînse pumnii pentru a-și opri lacrimile. CÎnd criza trecu și se relaxă, se simți epuizat. Gemu și-și frecă fața. Domnul Mundy Îl privi Încă o clipă, apoi puse mîna pe scaunul lui Duncan, Îl răsuci și se așeză oarecum stîngaci, oftînd inconfortabil. — Uite ce-i, spuse el În acest timp. Trage o țigară. Uite ce-am aici. Scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apartamentul tatălui, dar brusc Îi apăru În minte imaginea bucătăriei așa cum o văzuse ultima oară, cu toată harababura și stacojiul de pe pereți și podea... Se ridică repede În capul oaselor. Îi căzu scruml din țigară. Îl Îndepărtă și apoi Își frecă fața care Încă Îl durea, fără să-și ridice privirea. Credeți c-o să mă descurc, după ce-o să ies de-aici, domnule Mundy? Întrebă el Încet. Domnul Mundy mai pufăi o dată. — Bineînțeles că da, spuse el În largul lui. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pronunța numele, ca nu cumva operatorul să ne asculte. Dar el Îi repetă numele. — Viv? Părea uluit. Băieții mi-au spus... — Știu. Tot o tărăganau și n-am avut altceva mai bun să le spun. — Cristoase. Îl auzi cum Își freacă bărbia și obrajii nerași. Unde ești? Cum ai dat de mine? Își depărtă gura. Woods, Îți jur că dacă-mi mai faci o poantă ca asta, te... Am sunat la Telefoane, spuse ea. — Poftim? — Am sunat la Telefoane. — Ești bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
senin se simți prea slăbită, chinuită de durere și disperată pentru a-i fi teamă. Începu să-i fie foarte frig și i se păru că tamponul de tifon intrase În ea, deplasîndu-se de la locul lui. Marginile tamponului igienic se frecau de coapse. Se lăsă și mai grea pe brațul lui Reggie, dar refuza să-i vorbească. — Ești bine? repeta el necontenit. OK? Bravo, fetițo. Apoi, după ce se depărtară o sută de metri, explodă. — Ce căcănar! Cristoase, ce-a dat peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru aprinderea unei lumini, și nu uitase. Raza lanternei se plimba nebunește prin Încăpere. Ea Îl văzu cum umblă și se lovește cu capul de marginea unei uși. — Isuse! — Ești bine? — Ce crezi? La naiba! Mă doare ca dracu’! Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi capul din nou. Apoi zăngănitul anourilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu zîmbea. Tu știi, presupun. Cred c-aduci aici fete tot timpul. El rîse din nou. — Aș vrea eu! N-am fost niciodată aici. — Așa zici tu. Nu fi prostuță. Ai văzut cum am Încasat-o, nu-i așa? Își frecă fruntea. Ea se uită Într-o parte, părîndu-i enorm de rău pentru ea și situația disperată În care se afla. — Întotdeauna se Întîmplă la fel, spuse ea cu tristețe. Se termină urît, de fiecare dată. Chiar și acum. El era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nătărău, să-i facă rău fetei mele! — Nu-i vina lui. Își scoase batista și-și șterse nasul. A ta e. — A mea! Ia uite ce aud, Îmi place! O sărută din nou. Dacă nu m-ai fi Înnebunit... Își frecă obrazul de capul ei. Simții altfel greutatea mîinii lui pe stomac. Își mișca degetele. O, Viv, spuse el. În clipa aceea Îl respinse. — Șterge-o! rîse ea fără să vrea. Pentru tine e bine... — E ca dracu’. GÎndul că... O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar era În miezul unui vis absurd și se trezi de-a binelea cînd Julia Închise ușa la Întoarcere. — CÎt e ceasul? Întrebă ea. Ridică repede ceasul deștepător al Juliei. Dumnezeule, e unu fără un sfert! Trebuie să plec. Își frecă fața, apoi se Întinse la loc. — Mai stai pînă la unu, spuse Julia. — Cincisprezece minute. Ce rost are? Atunci, lasă-mă să vin cu tine. O să te duc pînă acasă. Helen scutură din cap refuzînd-o. — Dă-mi voie, spuse Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plieze pe mișcarea ei, cu respirația Întretăiată. — Acum mă simți? — Da, te simt, spuse Julia. Simt cum mă prinzi. E uluitor.... Probabil că avea patru degete În Helen, vîrÎte pînă la burice, dar degetul mare era În afară și-i freca Încet carnea umflată. Helen Își ridica și cobora șoldurile pentru a-i da voie să o pătrundă. Simțea asprimea păturilor pe spate și, pe lîngă apăsarea dintre picioare, coapsa uscată a Juliei, Îmbrăcată În pantaloni, peste a ei, goală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să o pătrundă. Simțea asprimea păturilor pe spate și, pe lîngă apăsarea dintre picioare, coapsa uscată a Juliei, Îmbrăcată În pantaloni, peste a ei, goală și umedă; era conștientă de două locuri distincte, inconfortabile - felul În care cureaua Juliei se freca de ea, nasturii bluzei și cureaua ceasului... Își Întinse mîinile deasupra capului, dorindu-și ca Julia s-o fi legat, să o fi țintuit; dorea să-i cedeze total Juliei, să fie acoperită de vînătăi și semne. Julia Începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de la tine, spuse Julia. Mă gîndeam la Kay... Știi cum e - al naibii de politicoasă. E mai politicoasă decît orice domn pe care Îl cunosc. Am rugat-o să nu spună. Niciodată nu mi-am imaginat... Își ridică o mînă și se frecă la ochi. Apoi continuă obosită: eram mîndră, asta-i tot. Asta era. Am fost mîndră și singură. Eram al naibii de singură, dacă vrei să știi adevărul. Scoase un oftat lung și destul de aspru și se uită din nou peste umăr. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Duncan peste cîteva clipe. Nu poți face nimic. — Din cauza asta totul e atît de mizerabil! Și cînd te gîndești la nenorociții ăia de zburliți, acolo În adăpost... Ce crezi că fac? Pariez că joacă poker și beau whisky și-și freacă mîinile veseli. Domnul Mundy nu face așa ceva, zise Duncan cu loialitate. — Ai dreptate, rîse Fraser. Probabil că stă Într-un colț cu un tratat de știință creștină, expediind bombele cu puterea imaginației. Poate c-o să-mi vîndă un pont. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Dac-ai fi crescut acolo unde am crescut eu, dac-ai fi simțit ce am simțit eu, ai Înțelege ce spun. Da, așa cred. Se părea că faza cea mai neplăcută a bombardamentului trecuse. Fraser Își suflă În palme, Își frecă degetele Încercînd să le Încălzească puțin. Apoi se ridică În picioare, Întinse mîna sub pernă și scoase țigările. Îi oferi una lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser ținu țigările Întinse spre el. — Mi-ar făcea plăcere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rog. Te-aș lipsi de una. — N-are importanță. Lasă-mă să ți-o aprind, totuși. Puse cele două țigări În gură, apoi ridică oala În care el și Duncan țineau sarea și un ac. Puteai obține o flacără, dacă frecai metalul de piatră: gestul Îi luă o clipă-două, dar În cele din urmă, hîrtia se aprinse și tutunul Începu să strălucească. Țigara pe care i-o Întinse era umezită de buzele lui, ca un pai pe care l-ai supt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Crezi tu? — Da. N-ai observat ecoul, atunci cînd strigă cineva de la fereastră? — E adevărat, zise Fraser, dînd din cap și agățîndu-se de această idee. Am observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își frecă brațele. Era Îmbrăcat doar În pijama iar În celulă era un frig pătrunzător. — Du-te-n pat, repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
poți? N-are rost doar s-o ridici, mai e și sîrma ghimpată, probabil că s-a prins acolo. Legănînd corpul femeii Înainte și-napoi, reușiră să-l elibereze, dar era oribil să auzi și să simți cum fierul se freca de coastele ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu Încercară să-i Închidă ochii, ci o așezară repede pe targă și o Înfășurară În perdeaua ruptă care o acoperise Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau patru pași, apoi se opri și rămase la fel de neputincioasă. În cele din urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase Încet de lîngă foc. Își scoase cascheta, Încercînd să i-o pună pe cap: era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu să Încetinească. Viv se uită neliniștită la geam. — Asta nu-i Paddington, nu-i așa? — Paddington! exclamă el. Isuse, aș vrea eu să fie! Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să rîdă. Băieții de vîrsta ei cu care se Întîlnea nu vorbeau decît despre război, despre tipurile de avioane și nave, despre pariuri din armată și certurile de la marină. El trecuse de faza asta. Nu se lăuda. Căsca și-și freca ochii, și Însăși oboseala lui era atractivă. Îi plăcuse felul matur și nepretențios În care spusese „cînd eram puști“. Îi plăcuse cum Îi rostise numele, că se gîndise, și apoi zisese că i se potrivește. Îi plăcuse că știa despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă că m-am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă În toaleta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și nevastă-mea... Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să-l Împuște, ultima oară cînd am fost. Ziceau că statul la coadă pentru carne de cal le dărîmase. Își mai frecă o dată ochii Înroșiți, și-și trecu mîna peste bărbie. — Trebuie să fac o baie, zise el, trebuie să mă bărbieresc. Pe lîngă cherestegii de-acolo, arăt ca nenorocitul de Charlie Chaplin. Dar, oricum... Ezită, apoi zîmbi. Oricum, m-am blocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a salonului, unde Duncan dormea În weekend. Încă ciocănea În geam și-l striga pe Duncan să se trezească. Dar zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața lui arăta gălbejită În lumina asta. Avea părul dat pe spate, turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rapid, zise Kay. Ar putea să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
v-aș ține de mînă? Să mă deranjeze? zise Kay, mișcată de simplitatea rugăminții. O, Doamne! V-aș fi oferit-o de la Început, dar nu doream să par prea Îndrăzneață. Luă degetele lui Helen În mînă și Începu să le frece cu ale ei, apoi le ridică, suflă peste ele, respiră Încet, constant pe buricele degetelor și În palmă. Helen nu-și dezlipea de ea ochii Încă larg deschiși. SÎnteți atît de curajoasă, spuse ea. Dumneavoastră și prietena dumneavoastră. Eu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709

și mă apropii incet de căsuța cu gard verde. O voce din mine ar vrea să strige și acum: - Tanti Păduraru...! M-o trimis mămica sâ cumpăr borș, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum își freacă bucuroasă palmele și îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creștet cu blândețe. O iau din loc, grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leațurile gardurilor

Proz? by Elena Marin Alexe (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]