3,450 matches
-
fost introduse de John Paget pe moșia sa în deceniile 5-8 din secolul XIX. Adoptă metode si tehnici noi, moderne, ale exploatării raționale a terenurilor, utilizează mașini agricole importate din Anglia, efectuează lucrări de împădurire, sădește soiuri noi de pomi fructiferi si de viță de vie. S-a ocupat intens și de creșterea și intreținerea cailor de rasă. În 1847 i s-a acordat cetățenia maghiară. S-a stins din viață în 1892 la Ghiriș-Arieș (Câmpia Turzii) și a fost înmormântat la
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Aninoasa, Glăvile (reședința), Jaroștea, Olteanca și Voiculeasa. Comuna Glăvile este așezată în partea central-estică a județului Vâlcea, pe traseul șoselei Rm. Vâlcea - Șirineasa - Drăgășani, printre dealuri acoperite de păduri, livezi de pomi fructiferi și pășuni naturale. În cadrul marilor unități de relief ale țării, teritoriul comunei Glăvile face parte din podișul Getic, fiind situat în partea de nord-est a Olteniei la vest de Olt. Cu toate localitățiile din jur, comuna Glăvile are numai hotare
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
făcute de Institutul Geologic,dar rezultatele acestora nu au fost comunicate. Solurile se încadrează în zona solurilor de pădure.Tipul de sol cel mai răspândit este cel brun-roșcat de pădure,caracteristic etajului de stejar,fiind foarte bun pentru cultura pomilor fructiferi,viței de vie și fânețelor.Humusul se formează repede fiind acid și ușor solubil.Cu o răspândire mai limitată sunt solurile aluvionare de luncă ce se întâlnesc în văile dintre dealuri-având fertilitate ridicată,locuitorii le folosesc pentru culturi(grădini,zarzavaturi
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
spontană, oferă condiții pentru dezvoltarea apiculturii. Există în comuna 160 de familii de albine, numărul acestora putând crește în condițiile dotării cu un centru de colectare, prelucrare și valorificare a produselor apicole; - Suprafață disponibilă pentru amenajarea unor liveri de pomi fructiferi este de 37 ha, alte 67 ha fiind disponibile pentru cultura vitei de vie, în condițiile dotării cu tehnologii moderne de cultivare, întreținere, recoltare, prelucrare și valorificare a fructelor; Se pretează reliefului, solului și climei din comuna culturile de meri
Comuna Făurești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302021_a_303350]
-
anul 1548. Satul este situat la 15 km de Horezu și la 5 km de comuna Slătioara, locul de naștere a lui Dinu Săraru. Oamenii din sat se ocupă cu creșterea animalelor, cu albinăritul, și cultivă viță de vie, pomi fructiferi, porumb, cartofi etc. În apropiere se află obiective turistice importante, precum mănăstirile Horezu și Polovragi, precum și Peștera Polovragi. Segment din revista "Magazin istoric" anul V nr. 9(54) SEPT 1971 " Capriciile puterii Șirul pribegirilor spectuaculoase nu a încetat însă, și
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
cresc salcâmi, carpeni, jugaștrii, perii pădureți, isica, lemn câinesc, salba moale, gherghinari, măceși, porumbari, aluni, corni, ulmi, stejari, garnița, tufa, etc. Poluarea de la platformă industrială de la Slatina se resimte mult și aici. Vârfurile copacilor din pădure se usucă, frunzele pomilor fructiferi se usucă și cad în plină vară. Floră spontană este destul de variată, formată din iarbă neagră, păiș, pir, bolbora, salvie, trifoi alb și roșu, iarbă grasă, maci, viorele, brebenei,etc. Fauna Fauna din zona comunei Valea Mare, datorită despăgubirilor, datorită
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
aproximativ 75,64 % din suprafața localității și 86,16% din cea agricolă. Structura suprafeței agricole din localitatea Ștefan cel Mare la nivelul anului 2005 este următoarea: 75,64% teren arabil, 9,3% pășuni naturale, 2,6% viță-de-vie, 0,23% pomi fructiferi și pepiniere viticole 3. În cadrul suprafeței arabile se cultivă : cereale (grâu, porumb, orz, ovăz, etc), plante tehnice (floarea - soarelui, tutun), plante furajere, etc. Majoritatea terenurilor agricole cultivate cu cereale se găsesc pe laturile estică și vestică ale localității. Suprafața ocupată
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
faptă fiind interpretat că fiind "pioasă"). Mulți foști sclavi au primit o gospodărie proprie, însă erau obligați să plătească datoriile proprietarului. Cerealele erau în continuare baza alimentației. Erau cultivate legume precum ceapă, usturoi, varză, napi, mazăre. Se cultivau puțini pomi fructiferi, cei mai frecvent menționați fiind merii, perii și prunii. În zona Mediteraneană erau cultivate citriciele și măslinii. Cornutele mari erau utilizate la tracțiune pentru lucrarea terenului, dar și pentru alimentație. În zona mediteraneană erau crescute ovinele și caprinele. Germanicii creșteau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
arabil. Unitatea de exploatare agricolă purta atunci denumirea de "mansă" în documente, în funcție de zona și de calitatea solului, având între 5-30 hectare. Țăranii puteau avea dreptul la exploatarea pădurii și pășunilor prin plata, să cultive viță de vie și pomi fructiferi. Obligațiile lor față de seniori erau în muncă sau în produse. Schimburile comerciale s-au diminuat. Se mai mențineau legăturile cu Imperiul Bizantin, întreținute de negustorii sirieni sau evrei. Se bătea moneda de aur în regatul franc. Treptat, circulația monetară s-
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
malul unui golf cu ape puțin adânci, îndreptat cu sudul către Marea Neagră, înconjurat de munți împăduriți. Clima are caracteristici care o aseamănă cu cea mediteraneană. Pe pantele dealurilor apropiate se află numeroase plantații de viță de vie și de pomi fructiferi. Ialta este atestată documentar din secolul al XII-lea, când un geograf arab adescris-o ca pe un port pescăresc din Imperiul Bizantin. Mai târziu, în secolul al XIV-lea, Ialta a devenit parte a lanțului de colonii comerciale ale Genovei
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de cupă. Semințele sunt comestibile, iar frunzele au utilizări medicinale, ca hemostatice, antihemoragice (cresc rezistența capilarelor) și dezinfectante. Scoarța are utilizări în febra intermitentă, iar fructele se recomandă ca antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
urcau apa din Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub rădăcinile plantelor erau o serie de canale, care umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilităților întreținerii unei continue umidități, pe terase au putut să crească nu numai bogate partere de flori, dar și pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc. Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert Koldewey în anii
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompey trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezenta de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului. Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
se practică intens agricultura și creșterea animalelor. Circa o treime din suprafața județului Cluj este teren arabil, pe care sunt cultivate cereale, legume, cartofi, sfecla-de-zahăr ș.a. Există mai mult de 15.000 de ha de plantații de vie și pomi fructiferi. Creșterea animalelor este practicată, de asemenea, aceasta și datorită faptului că 50% din terenul agricol sunt pajiști naturale (procent superior mediei naționale). Creșterea cailor este o îndeletnicire tradiționala în zonă, la Jucu fiind de altfel un centru binecunoscut în țară
Economia Clujului () [Corola-website/Science/303896_a_305225]
-
ul (denumire științifică: "us domestica") este un arbore fructifer din familia rozaceelor. Fructele sale cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui, își găsesc multiple întrebuințări în industria alimentară, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate și în stare proaspătă. Dar cea mai cunoscută utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
tone. Descoperirea și colonizarea de către spanioli și portughezi a Americii au fost urmate și de aclimatizarea reciprocă a unor plante și animale. Din Europa au fost introduse în America plante, că grâul, secară, meiul, orezul, vită de vie, măslinul, pomi fructiferi, trestia de zahăr, animale că boul, bivolul, calul, măgarul, oaia, porcul, păsări de curte. Din America au fost aduse în Europa plante că porumbul, cartoful, roșiile, ananasul, tutunul, și păsări precum curcanul. Prădarea tezaurelor adunate de generații de către amerindieni și
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
recensămîntului din 1772 (1774). Pe atunci satul avea 45 de gospodării țărănești, dintre care 42 aparțineau birnicilor. O așezare nu prea numeroasă ca populație, dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii, în sat existau și rneșteșugari: rotari, fierari, tăbăcari, cojocari. Iată și câteva nume de trăitori băștinași, menționate în dosarele aceluiași recensămînt: Ștefan Dănilă, Antohi
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
ulmi, arțari, carpeni, plopi etc.; animale: bursucul, veverița, mistrețul, căprioara, vulpea, cerbul etc.; specii de păsări: grangurul, privighetoarea, mierla, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul și plante: viorele, brebenei, leurda, toporași, ghiocei, lăcrămioarele. Pe coline se cultivă viță de vie, pe versanți — pomi fructiferi: meri, pruni, caiși, piersici, nuci, cireși, vișini. Pe văi se cultivă legume: roșii, castraveți, vinete, ceapă, ardei dulci, varză etc. Pe câmpuri se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, orz, secară, ovăz. Dintre animale se cresc ovine, bovine, porcine, canine, iar dintre
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
construit o poartă metalică. În incinta împrejmuită s-au amenajat spații de parcare, o fântână și o grădină de legume, s-a construit o bucătărie de 8x4 m, iar pe restul suprafeței s-au plantat gazon, brazi și diferiți pomi fructiferi și decorativi. În anul 1997 s-a sfințit un monument al eroilor din al doilea război mondial. După finalizarea lucrărilor de restaurare, Biserica „Schimbarea la Față” - Socola a fost resfințită la 18 aprilie 2010, de către mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
care era pe atunci proprietarul unei fabrici de cărămidă și țiglă a ridicat actualul edificiu cu materiale de la propria fabrică, pe artera principală a orașului. Casa Mavrocordat era, inițial, înconjurată de un parc dendrologic, plin de arbori ornamentali și pomi fructiferi. Încăperile edificiului erau folosite de familia Mavrocordat în diverse scopuri: salonul cel mare era unul de recepție, dans și concerte, o altă încăpere era folosită pe post de seră, familia avea la dispoziție cinci camere, iar personalul, opt. Camerele principale
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
patru case, aflate la numai 5-10 m mai spre deal, la est și la nord, plus două case aflate la vest și sud de biserică. În jurul bisericuței se află cimitirul mănăstirii. Terenul acesta este folosit ca fâneață, fiind puțini pomi fructiferi îmbătrâniți. Legătura între biserica de lemn și biserica de piatră de pe deal se face pe o scară de piatră, construită prin strădania monahiei Agafia Lemne "„întru pomenirea fiului ei iubit locotenentul Dimitrie Lemne mort în războiul din 1877”", probabil în
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
fost construită conform unui plan foarte simplu: două alei diagonale se întalnesc pentru a forma patru triunghiuri; fiecare triunghi este împărțit în două, de alte alei.Farmecul grădinii vine atât din design-ul său cât și din plantele alese: pomi fructiferi, tufe rustice, căpșuni, violete și multe altele. este locul de desfășurare a primei părți a romanului lui Honoré de Balzac (1841) “Caterina de Medici”, în care este menționat, în special, schimbul de castele care a avut loc între Diane de
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
o zonă de mini-climat sensibil mai favorabil vieții de-a lungul întregului parcurs al fiordului. Ca urmare, peisajul acestui fiord în zona de contact cu apele oceanului este arid, dar înspre interior este bogat în de păduri, livezi de pomi fructiferi, fiind presărat cu nomeroase așezări. Zona acestui fiord este bogată în vestigii vikinge.
Sognefjord () [Corola-website/Science/311447_a_312776]
-
Săvoiu și a altor buni creștini. Se construiește o clădire cu etaj pentru monahii slujitori. Schitul a fost înzestrat de doamna Magdalena Mihail Săvoiu cu 5.500 mp pădure și un hectar teren agricol, pe care s-au sădit pomi fructiferi și vie. Stareți au fost, în ordine, Iuvenalie Cralnic, Chiril Șaramet, Martinian Rădulescu, Damian Tivig și Gherasim Manda. La școala de meserii din Vădeni s-a lucrat mobilierul din interiorul bisericii: ușile de la intrare, ușile împărătești, sfeșnice, strane, iconostas, jilțul
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
ceva sau cineva fundamental pentru propria existența a lipsit din viața ei””. Pari și Abdullah sunt centrul emoțional al românului. Scenă devastatoare a despărțirii lor este situată în Kabul în anul 1952, într-o casă atât de mare cu pomi fructiferi și fel de fel de biscuiți, încât Abdullah simte că intrat într-un palat. Tatăl său străbate deșertul pe jos împreună cu Abdullah și Pari în speranța că vânzarea lui Pari va salva familia din fața nemiloasei ierni. Peste ani, Abdullah își
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]