4,465 matches
-
o seară de miercuri. Mergem doar la Old Bell & Crown. N-ar fi trebuit nici măcar să-i pomenească Henriettei despre invitația la cină, cu atât mai puțin să-i ceară ajutorul în alegerea ținutei. — Un tricou mulat alb și o fustă mini neagră, o sfătui Sophie, cu cercelul din nas sclipind în lumină, atât de scurtă încât să ți se vadă chiloții când te apleci. Chelnerițele de la noul bar de vinuri trebuie să poarte așa ceva ca uniformă și bărbații stau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei. Părul ei, deși încărunțit, era tuns impecabil, până la nivelul bărbiei, și prins cu o bentiță de catifea albastru-închis, lăsând să se vadă cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să nu fi ascultat sfatul lui Laurence și să fi purtat ceva mai elegant decât blugii și puloverul despre care el spusese că-i veneau de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ani și e subalterna lui. Asta înseamnă, practic, hărțuire sexuală. — Mie nu mi se pare că ar fi prea hărțuită. Fran trebui să-i dea dreptate. Miriam purta un costum elegant, de reporter, cu taior strâns în talie și fustă scurtă, dar în locul dresurilor mate pe care le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi cu jartiere era emblema supunerii și disconfortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
măcar să-l scot pe Rover din mașină? Are nevoie să dea o tură. Pot să te aștept afară cu el dacă ai afaceri de discutat. Jack observă un grup mare de studenți străini, format în majoritate din adolescente îmbrăcate în fuste scurte, care stătea la masa alăturată. Nu era de mirare că Ben era dintr-odată atât de preocupat. O zări pe Stevie prinsă într-o discuție cu trei tineri reporteri de la Citizen și se îndreptă spre masa lor. — Mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dea cărțile pe față și să i-o ceară direct lui Jack. Așa Laurence nu trebuia să afle nimic. Liniștită de acest gând și legănată de ritmul roților de tren, ațipi. Se trezi chiar când intrau în Woodbury, descoperind că fusta îi era ridicată, lăsând să se vadă o bună bucată din coapsă, și că tânărul din fața ei o privea în timp ce făcea ceva de nedescris sub suplimentul despre mașini al unuia din ziarele ei. Nu ți-e rușine, îi veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poată lua o decizie de una singură. Unu: cititorii plătesc pentru ziar și anunțurile sunt gratuite. Sau Doi: ziarul e gratuit, dar oamenii trebuie să plătească pentru publicarea anunțurilor. — E ușor. Stevie se ridică pentru o clipă și-și scutură fusta, mai ales unde se lăbărțase peste posteriorul ei generos. — Fă ziarul gratuit. Tuturor celor de pe-aici le plac chilipirurile. De îndată ce destui oameni vor vedea că prietenii lor citesc ziarul, n-or să supere să plătească pentru anunțuri. — Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
totul. Era înnebunită după consignații, bazaruri și orice lucru la mâna a doua și o scotea pe maică-sa din sărite ignorând toate rochiile noi și elegante pe care i le cumpăra Henrietta, preferând în schimb paltoane largi de tweed, fuste mini din materiale sintetice și bluzițe ieftine, de un gust îndoielnic pe care le pescuia din magazine ieftine și dubioase. Pentru Sophie numele Laurei Ashley era un sacrilegiu. — Mă rogă Henrietta se aplecă spre ea, cu un aer conspirativ, schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mama lui în seara asta! Arăt decent? Stevie studie ținuta ușor excentrică a lui Fran, alcătuită dintr-o tunică violet fără mâneci, purtată peste colanți verzi închis. — Eu zic că arăți bine dar, ce-i drept, zise Stevie arătând spre fusta de tweed și jerseul pe care le purta 364 de zile din 365 -, noțiunea de ținută de zi sau de seară mă cam depășește. Bănuiesc că poți oricând să susții că ai venit deghizată în Robin Hood. — Mersi mult. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întăi, Anița lui Timofte, nevasta omorâtului. Da’ era o femeie mititică și iute, tânără, abia împlinise douăzeci de ani, cam smolită la obraz, cu sprâncenele groase puțin încruntate. Când vorbea, îi tremurau ușurel nările. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșă, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu ciuboțele de cordovan cu potcoave de alamă. Se oprește și se uită țintă la judecător, își duce dreapta peste ochi, apoi își lasă în jos palmele cu degetele împreunate. Bătrânul Gâțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frumoasă și mai subțirică decât toate femeile și fetele care erau acolo, de față. A venit popa ș-a binecuvântat-o acolo, nu știu ce i-a făcut, și iaca, ș-acuma parc-o văd pe Anița: cu cațaveica ei cafenie, cu fustă roșă, cu barizul verde și cu ciuboțelele de cordovan cu potcoave de alamă; s-a întors dreaptă spre mulțime și a ridicat mânile. A zis așa: —Oameni buni, iertați-mă!... Au răspuns toți: „Dumnezeu să te ierte!“ Iar bătrânii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-ai să te oprești o dată macar într-o sară, să mă întrebi... Totdeauna mă vedeai, și treceai înainte... Nu ți-a păsat niciodată de mine... Acuma știi... Bucșan întinse mâna. Fata se întoarse în loc, și porni în fugă, cu fustele fâlfâind în vânt. El se repezi pe urma ei, o ajunse la șanțul târgului, aproape de îngrămădirea neagră de case, o cuprinse de braț, o opri ș-o întoarse în loc. Fata se apăra gâfâind: Ce vrei? lasă-mă! Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuvânt, intră în casă. Se auzeau trântiturile capacelor de la sipete, bubuiau păreții, pe când femei de-ale mahalalei se grămădeau la cerdac cu aceeași veste. Și ușa se deschise smuncită; Rifca își holbă privirile, iar fata cu șalu-n cap, ținându-și fustele cu stânga, se zvârli în uliță, prin noroi, și porni repede ca mânată de o vântoasă. Nevasta lui Sanis își pocni palmele una de alta și începu a se frământa. Scăpa văitări scurte, se întorcea cătră femeile care o împresurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
picioare, sta o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Canta, văzând-o năcăjită și desculță, s-a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița cea desculță n-a știut să găsească vorbe de mulțămire, numai s-a făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind cu ochii încruntați. Ș-abia într-un târziu zări pe nevasta vătafului cum trece apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate până la sâni și cu coatele înălțate la umeri. Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și de-acolo trase asupra fugarei un foc de pușcă. Ea nici nu întoarse capul. Oșteanul, gheboșindu-se asupra armei lui, încărcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau forma evului de piatră: lungi și înguste. În tabăra aceasta a vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine și panglică, adăogind o serie proaspătă de considerații pitorești referitoare la acel Gogu necunoscut, pe care ea îl simțea încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridicol dintre noi doi... Am continuat, ce era să fac! Dacă întrerupi o alegorie e grav: riști să nu se mai înțeleagă mare lucru din tot ce-ai vrut să spui mai pe ocolite, cu alte cuvinte, pitind ideile sub fusta imaginilor. Trecu furtuna. — În schimb au venit rușii, râde Pastenague, care nu prea e făcut pentru arta alegorică. Nu are răbdare... Rușii, dar și reprezentanții lor pe vapor, printre marinari. A fost o jale. Cineva începu să cânte: „Marinare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a rândul, obiectul râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă și colega ei ficțională, eroina benzilor de desene animate, erotice sau nu, japonezul aproape că nici nu are nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia începe să respire aerul melancolic-tezist al declinului anotimpului, când soarele apare din ce în ce mai sceptic în privința propriilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să te prostești așa? Și, de unde bucuria atât de mare? Că băiatul nu merge acolo în tabără sau în stațiune, ci la greu, la muncă aspră, pe brânci. Ei, ce știe femeia? Ea ar vrea să-l aibă mereu lângă fusta ei, și când o fi bărbat în toată purterea cuvântului, să bâzâie că Ovidiu o duce greu, că nu se descurcă... Eu, dom’ profesor, nu că mă laud, dar știu ce-nseamnă un șantier. Când eram ca Ovidiu, da’ ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]