3,802 matches
-
întreaga tevatură de aici a alarmat unitățile germane din apropiere. Dă adunarea imediat. Plecăm. În momentul când trupele lor vor fi aici, noi trebuie să fim departe. Da, cu cât mai repede cu atât mai bine. Am strâns toate medicamentele găsite. Sper să ne descurcăm cu ele o perioadă. Am găsit și câteva conserve. Mă bucură în special cele de fructe. Sper să o mai înzdrăvenesc pe Vanda cu ele, altfel am dubii că organismul ei epuizat va rezista la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împietrise, parcă tot ceea ce fusese sentiment sau emoție, ieșise odată cu lichidul incolor al vomei. Într-un colț al minții rămăsese totuși responsabilitatea față de ordinele primite și subordonații săi. Secondat de Lazăr, organizase o subțire linie defensivă, folosind puținul armament funcționabil găsit. Scoate încărcătorul din automat. Este gol. Rămăsese fără muniție și nici nu speră să găsească alta. Mai are doar pistolul. Și baioneta. O înfige în pământ, lângă el, să fie la îndemână. Se trage mai aproape de perete și așteaptă calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urnească din loc scaunul cu rotile mai apasă odată pe mouse și când reintră pe forum dădu peste primul mesaj din acea zi al Armancăi, care se dovedea și ea la fel de matinală ca el. Ii parcurse febril salutul de bun găsit, adresat cu generozitate tuturor forumiștilor - fără deosebire de coloratură - și se apucă să bată iute răspunsul: „Salut, răsfățata forumului! Ce onoare mi se face, să fiu invitat la o discuție pe mess, înainte de a-mi fuma prima țigară!” „Vrei cumva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
12-a ediție, a stat sub semnul acestui număr. Născut la Sebeș, în 1830, Carl Filtsch era, la 12 ani, elevul preferat al lui Chopin și al lui Liszt, fiind considerat „copilul minune al Transilvaniei“. Cele 12 compoziții ale sale, găsite abia în 1960, s-au păstrat în Arhivele vieneze. Carl Filtsch a murit la Veneția, pe când avea numai 15 ani. Portrete: Ceaikovski și Rahmaninov „A doua zi, la Taneiev, a cântat pentru prima oară Simfonia a VI-a. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
roman, despre iertare și alte bazaconii, lucruri d-astea pe care trebuie să fii nebun să le visezi atâta timp cât o ai pe Setița Kindo și mai știu eu ce alte labirinturi cu pești prin care, mă rog, voi ăștia mici găsiți întotdeauna ceva de făcut, o scoateți la capăt într-un fel sau altul, iar dimineața mergeți la grădiniță și așa și pe dincolo, chestii importante nu baliverne mizilicuri mustrări de conștiință mai mult sau mai puțin improbabile care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o femeie. Apoi l-a pus Într-un sertar al biroului. Mi-am Închipuit că probabil crede că l-a pierdut vreun client și m-am așteptat să pună un anunț pe perete, prins În piuneze, pe care să scrie GĂSIT INEL - ÎNTREBAȚI LA ADMINISTRAȚIE. Însă el n-a făcut asta și, o săptămîna mai tîrziu, am remarcat inelul pe degetul lui. Altădată, cînd mă Întorceam acasă de la Rialto abătut, chiar cînd se crăpa de ziuă, am dat peste un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unei răzvrătiri. Chiar și criminalul. Timpul picură tiptil, în vreme ce viața acestor personaje pare să nu țină cont de nimic altceva decât de propriile dorințe de a uita, folosite ca pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța Belle de Jour găsită strangulată în apa unui râu) și un plan fals de elucidare a ei. În jurul acestei victime senine se încurcă și descurcă ițele romanului, în gălăgia ascunzișurilor își afundă mustața (murdară de ouă moi) procurorul, asasinul reciclează de la distanță senzații pierdute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
din secolul al XX-lea, de al cărui portret fotografic nu se va despărți decât la arestare, când zbirii securiști Îl confiscă și-l vor socoti „corp delict”. Tot „corpuri delicte” au fost considerate și cărțile, broșurile și ziarele legionare, găsite și confiscate la percheziția efectuată la domiciliul părinților și la căminul studențesc. Iar pentru troița pe care o confecționase și o donase Mănăstirii Pogorârea Sfântului Duh Cocoș din comuna Niculițel, județul Tulcea, i se vor acorda circumstanțe agravante la așa-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
neecologic, de pet-uri, iar transcendența atârnă greu spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui“. Dar anemicii vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde multe poeme ale eului însingurat („nu-mi auzisem glasul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
povara, dar doamna Eva Wilt n-o să ajungă să trăiască să vadă așa ceva. De fapt, n-o să ajungă să trăiască deloc. Sus, în dormitor, bărbatul trase draperiile, întinse păpușa pe pat și începu să caute valva care nu se lăsase găsită noaptea trecută. Acum o descoperi și aduse o pompă de picior din garaj. Cinci minute mai târziu, Judy era deja în formă. Zăcea pe pat și îi zâmbea. Wilt închise ochii pe jumătate și se uită la ea printre gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el continuă și pe viitor. Acesta ar trebui să fie unul din țelurile noastre, indiferent ce alte lucruri am avea de făcut fiecare dintre noi." Gosseyn Trei spuse: "Părerea mea este că apartamentul lui X trebuie minuțios cercetat și trebuie găsite încăperile secrete, sau magazii în care s-ar putea să fie păstrate un set de înregistrări și echipamentul cu ajutorul căruia a făcut ceea ce a făcut." Gosseyn Trei răspunse: "Poți să fii sigur că o să mă uit. Și-o să te consult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în concertul cameral decât în cel simfonic. Absența din programul festivalului și de pe afișe a capodoperei enesciene Oedipe a făcut să curgă destulă cerneală și, probabil, mai puțin la vedere, nervi. Totuși, măcar o variantă de concert și tot trebuia găsită o soluție, dincolo de gustul unuia sau altuia. Sau a domnului Holender, „personlich“. Festivalul este încă Enescu, și nu „Cântarea României“, variantă cultă și profesionist europeană, cu bani de la bugetul de stat pentru promovarea imaginii României ca stat „gigea“ în lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu ești cam abulic, cam tâmpițel, cam naivuț? E bine ca tribunalele să-și facă treaba, zici, și parcă te răcorești oleacă: hai la mititica, domnilor, hai la răcoare, poftiți la țuhaus, chiar dacă mult vă roade reumatismul, chiar dacă, pe dată găsiți, domniile-dumnilor voastre, niscaiva probleme la cord, niscaiva hipertensiune arterială, ceva neașteptată arterioscleroză. Ce ziceți, domniile dumneavoastră: oare pârdalnica de justiție își face datoria? Oare își face? Dacă acu' nu prea, poimâine sigur! Cred asta! Eu știu ce spun, ascultați la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
45, 46, 49, 50, 51, 52, 54, 55 și 57 însemnate cu cruce se găsesc trecute în raportul d-lui fost bibliotecar Bodnărescu, N-o 23, din mai 1871, cătră d-l ministru Cultelor și Instrucțiunei Publice de atunci, ca găsite lipsă de d-sa la intrarea în serviciu și prin urmare lipsind din timpul fostului bibliotecar Cezar Cătănescu. Prim-procurore T. Mândru Bibliotecari Petrino Subbibliotecari T. Aroneanu 7 [Interogatoriu 13 septembrie 1876] 8 [... ] 9 Proces-verbal Noi, primul-procurore lângă Trib. Iași
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aude la violoncele și contrabași o melodie caldă, cuceritoare. Cântecul se amplifică treptat, căpătând accente de marș. Revine, furtunoasă, mișcarea (presto) de la început. Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
căpitan de Cotmani”: „Vă facem domniia mea știre că de când ați mers la dregătoria aceea pân-acmu nici-un tâlhar n-ați trimis... și domniia mea am înțeles că tâlharii ce să prind îi țineți acolo și, luând de la dânșii cele ce găsiți, pe tâlhari îi sloboziți. Pentru care... să căutați câți tâlhari se află prinși și sânt la popreală pe toți să-i tremiteți aici, cu bună pază... Că de nu veți urma poruncii și om mai înțălege că ați mai poprit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
concura cu vestul pentru că erau mult mai performante. Dar de ce să avem prea mulți muncitori care s-ar putea să și gândească, de ce să fie ei independenți, când se poate pune de-o afacere cu străinul. Să fiți mulțumiți dacă găsiți posturi de slugi prost plătite la străini, voi, simpli cetățeni! Iar pământul să se descurce și el. Ce trebuie legi care să-l apere cu toate bogățiile lui? Ce trebuie legi pentru ape, păduri, livezi, vii, mediu? De cine să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de expresie se impune de la sine; și totuși, nu ești sigur că ai spus exact ce voiai să spui, că ai ajuns în centrul lucrului despre care vorbești. Și s-ar putea, în cazuri fericite, ca această formulă exterioară bine găsită să te conducă, ea însăși, spre fondul de adevăr care n-a reușit să transpară în ea. Și atunci, formula expresiei, efectul vorbirii, sapă vorbind în propriul ei sol și ajunge, fără să bage de seamă, la un fond de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mereu că, în gândire, apare mereu ceva care produce ulterior altceva, că gândirea își pune în față lucruri ca să descopere mereu ceea ce ea caută în ele, sugerează felul în care găsește mereu ceva în afara lucrurilor care apar ca ceva gata găsit. Sugestia sensului este chiar felul în care sensul gândirii se face descoperit și se descoperă ca o înaintare de sens. Când privim, nu privim ce vedem, ci vedem și ceea ce nu este privit. Nu privim doar contingența, ci privim și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
împrejur cu puștile întinse, apar mulți ofițeri, totul e blocat și, în sfârșit, se obține permisiunea ca o brigadă specială să fie trimisă înapoi, pe drum, spre punctul de lucru, acolo unde lucraserăm toată ziua. Bineînțeles, intelectualul nedibaci este repede găsit, adormit, cu căldarea pe cap, într-un șanț de irigație. Este adus, legat și purtat ca pe moaște, alături de coloane; foarte târziu, toată mulțimea pornește în marș spre colonie, unde, în poartă, nervos, mic și preocupat de gravitatea situației, așteaptă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avea funcție de scop. Cât despre locul în care ne „situăm“ față de el, când căutăm să ajungem la el, nu ne putem situa nici în timp, nici în spațiu: ne aflăm înăuntrul unei zone de sens în care sensul ulterior trebuie găsit; ne găsim într-o lume imaterială care nu reproduce obiecte materiale, dar al cărei „material“ este umplut de sens: ca și cum noi înșine am fi conținuți de sensul pe care-l căutăm; ca și cum el s-ar mișca în noi atunci când simțim
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
decât să anihilăm și să strivim unul din procesele elementare ale gândirii; acela de a fi constant în stare de a căuta în mod fertil, adică de a căuta ceva care se anunță ca atras magnetic de ceva care trebuie găsit. Din cauzalitate, atracția lipsește! Și dacă ceea ce numim cauză pare să se anunțe mereu sub auspiciile unui principiu care conduce și produce efectul unui sens final, implicat de acțiunea ei - dacă deci gândul are mereu nevoie să parcurgă un drum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Adrian merge cu colegii la film, să se culce. S-ar fi sculat pe la ora 22 și s-ar fi apucat de scris. Peste cîteva săptămîni e vremea cireșelor. Vrea să se ducă acasă, dar cu romanul început, cu pulsul găsit. Acolo, la Sînzieni, va trebui doar să lucreze. Pleacă la București cu trenul de după miezul nopții. Aceeași listă de cumpărături; nu lipsesc bomboanele cu băț, pachetele cu unt, cacao și ață muliné, pentru brodat. Adrian nu are preferințe. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zi din activitatea legată de revistele porno. A verificat toate noutățile apărute la avizierul central. Nici un fir. Nici unul din colegi nu dăduse de ceva. A Întocmit un raport fals: nimic despre Christine Bergeron și Bobby Inge, nimic despre celelalte reviste găsite. Nimic despre visele lui perverse: draga de Karen participînd la o orgie. Jack o sărută pe Karen pe gît, sperînd că o să se trezească și o să-i zîmbească. Nu avu noroc. *** Mai Întîi o cercetare amănunțită. Întrebări pe Charleville Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spună „Lasă-mă să dorm cu tine, să vedem cum merg lucrurile, să avem răbdare unul cu celălalt“. Ea fusese prost dispusă. Citise cărți despre Raymond Dieterling, ca să capete curajul necesar să-i ceară omului o slujbă. Știrea despre puștile găsite nu o Înveseli, deși asta Însemna că nu mai era nevoie de mărturia ei. Probele, rănile ei exterioare, se vindecaseră. Nu mai exista nici o durere fizică să o distragă. Nimic nu o Împiedica să simtă mereu cele Întîmplate. Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]