4,602 matches
-
Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are poftă să se răcorească și să-mi tragă una, vine, îmi dă un galben, cum stă scris și-acolo, îmi arde una și pleacă. Chiar vreau să vă-ntreb: nu sunteți atât de bun să v-apropiați și să-mi dați o palmă? Se uitară cu toții uimiți la el. — Și ție ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn îndreptându-și cu fermitate arătătorul în jos, spre apă, adică stați pe loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios, apoi strigă către caiac: Nu înțeleg! Ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Honda decapotabilă; consideram a fi de râsul lumii să ai jeep în oraș, doar dacă îți ies atât de prost parcările laterale încât ai nevoie să fii destul de sus pentru a vedea ce faci. Holul de la intrare era zugrâvit în galben ca gălbenușul și decorat ca în secolul al XVIII-lea. Suki m-a condus într-o bucătărie care era practic de mărimea atelierului meu, cu pereții pictați în diferite nuanțe de galben, un amestec de bucătărie de țară și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce faci. Holul de la intrare era zugrâvit în galben ca gălbenușul și decorat ca în secolul al XVIII-lea. Suki m-a condus într-o bucătărie care era practic de mărimea atelierului meu, cu pereții pictați în diferite nuanțe de galben, un amestec de bucătărie de țară și de restaurant șic. Perdelele erau țipător colorate și de prost-gust, podeaua era din gresie lucrată manual în Toscana, iar accesoriile de oțel arătau de parcă fuseseră cumpărate en gros de la magazinul Conran. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arătam casa unei prietene“). Pot să pun pariu că doamna Hermesetas ne-a auzit venind și și-a băgat țigara în toaletă exact la timp. Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al se asorta cu salonul de zi și cu baia) și a lui Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi rămas cu ea, nejefuită, nestricată. Cad abricoasele din abricoși ca plunghii - dar galbene, cum numai aici, la Camincea pot fi. Galbene și pistruiate. Când Doamna apucă trunchiul dintr-o parte și mama din cealaltă și-ncep amândouă să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
două-trei și acelea pe Dunăre...), acceptând oarecum esențialitatea celui japonez, a celui elvețian deasemeni (cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii de pe lume (cu excepția africanilor - Însă nu toți...) care nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate ea, eventual, servi. Și totuși... Totuși... De parcă ar fi fost vorba de alte culori, altfel dispuse, tricolorul românesc din acea dupăamiază de plină-vară mi-a rămas adânc Încrustat și nu se va șterge (chiar dacă și el avea albastrul lângă galben...) Ciudat: n-am văzut (sau am uitat, iar mai târziu nimeni nu s-a ostenit să-mi povestească) dacă drapelul se afla pe un tanc, pe un afet de tun, Într-o căruță ori dacă-l ducea-purta un cavalerist. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care servea probabil drept jardinieră vara, era o cișmea cu apă potabilă. La puțin timp după ce am depășit stația de autobuz, drumul Începea din nou să urce, În pantă abruptă. În față mi-a apărut un panou mare vopsit În galben, ca un indicator rutier, pe care scria: ACCESUL PERMIS NUMAI VEHICULELOR AUTORIZATE L-am ignorat În ciuda dimensiunilor sale apreciabile și În ciuda notei de amenințare conținută În formularea interdicției și am continuat să urc rapid restul pantei, nu Însă fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lăsase deja Întunericul. Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase puțin ? Dar negrul și galbenul erau semne de avertizare: „Atenție! Pericol!” — E adevărat, spuse ea cu voce joasă, enervantă, ca și cînd se pregătea să se confrunte cu cineva față-n față. SÎnt gata Întotdeauna să las lucrurile baltă și să vorbesc de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu vă Îngrijorați. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asigurări, o librărie și niște magazine mici de unde-ți puteai cumpăra de mîncare. Toate aveau ușile deschise și mărfurile expuse, aparent În așteptarea cumpărătorilor, dar nu se vedeau nicăieri nici vînzători, nici cumpărători. Semaforul se schimbă din verde galben, din galben În roșu și din roșu Înapoi În verde, n-am văzut nici mașini oprindu-se, nici mașini circulînd. Cu toate acestea, mirosul de gaz de eșapament din aer nu era cu nimic deosebit față de alte dați. După toate probabilitățile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Zholdak despre întâlnirea cu cartea. Monta Hamlet la Harkov și ieșise să se plimbe, pe o stradă unde era un târg, iar cărțile se înșirau pe un kilometru: „La jumătate de kilometru de teatru, ca un tigru, am văzut ceva galben cu negru. Am luat cartea și am citit pe copertă: Victor Erofeev, Viața cu un idiot. Arăta interesant, am cumpărat-o, m-a costat cam un euro“. Ce a urmat a fost și mai interesant, fiindcă „regizorul trebuie să doarmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nimic. Cine știe pe unde hălăduiam... Dora ațipește. A obosit. Nici nu a remarcat că patul de alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu care Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de vârstă, o floare unică protejată de o prelungă și elegantă ciuboțică verzuie. Septembrie 1951 în Brodocul nostru din Baraba Nu am avut timp toată primăvara și toată vara. Bunica Ulitia, Ana, Olga și Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de inimă, traversând miriștea aia lua-or dracii, care bătea spre galben, eu mă gândeam că scena e o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până aici. Apoi, fără voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină, ducând cu ei unelte, coșuri și saci. Portarul și-a amintit numele meu, l-a bifat pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]