5,094 matches
-
se atașaseră alte și alte vagoane din regiunile străbătute. Li s-a ordonat să se alinieze și să ia poziția de drepți, apoi li s-a ordonat pe loc repaus, iar un tip burtos, ce părea cel mai mare dintre gardieni, le-a ținut un fel de scurt cuvânt de bun sosit: -Eu sunt tovarășul Gicu Petre, comandatul. Adicătelea mama și tatăl vostru, Dumnezăul vostru. Tovarăși, așa o să vă zic, tovarăși, aici nu mai sunteți domni, aici sunteți tovarăși, aici o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
somn speriat, ud de o nădușeală rece ca gheața, fiindcă o visase iarăși pe femeia de neînvins, și-a spus gata, s-a îmbrăcat și s-a dus să taie nodul gordian. La ora aia târzie, i-a trezit pe gardieni și sub privirile lor îngrozite și bulbucate a băgat-o pe mama în anchetă. De fapt, ancheta însemna o ploaie de pumni și de lovituri cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță, nu era doar o nălucire a minții sale, ci era ceva real, în carne și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat pe stradă fără să pară că ar fi observat ceva ciudat. Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
povestească plin de emoție că-n biserica satului lui Ilie Ilașcu se păstrează o icoană a Sfintei Varvara, în care barbarii comuniști, când au intrat în sat în 1944, au tras ca într-un dușman, poate tot așa cum au împușcat gardienii lui Smirnov în Ilie Ilașcu, numai că cei care au tras în icoană n-au făcut-o cu gloanțe oarbe, ci cu gloanțe adevărate: ele mai stau și acum înfipte ca o durere în brațul, gâtul și umărul sfintei. Constantin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de naștere și tatăl lui mort! <Te felicităm cu ziua ta de naștere, dar tata tău a lepădat viața!> și el spune că a început să plângă. Nina mie mi-o spus și tot de la ea știu că tot acel gardian i-a dat ceva de băut și trei zile nu s-a sculat și nici nu a vrut să mânânce nimica. A stat numai culcat. Putea să-i deie drumul să-și vadă tatăl. Măcar de-amu dacă i-ar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ne vedem și să ne scriem unul altuia. Dar îi mai ducem de nas și, când ne trebuie , ne vedem, fiindcă regimul smirnovist are putere acolo, undeva prin centrul Tiraspolului, pe la periferii regimul este huiduit de toți, chiar și de gardienii care ne păzesc. S-a scris acum câțiva ani mult despre noi, de multe ori contradictoriu. Fiindcă multă informație se „elabora” de către organele cointeresate de a se reda o așa imagine grupului „Ilașcu”. Problema e că s-a vehiculat (și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
moarte ca martir, în închisoarea de la Sighet (...)”. Privitor la propria sa experiență carcerală, ep. Duma descria în același document și "suferințele" pe care le-a îndurat în cei patru ani de detenție și modul în care a fost "maltratat" de către gardieni și securiști. În anul 1960, Securitatea i-a fixat "domiciliul obligatoriu" la Târgu Jiu, din dorința de a-l izola și supraveghea mult mai ușor pe episcopul Duma. Târziu, în anul 1971, ep. Duma a primit aprobarea din partea autorităților de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai mult, se spune că s-au ridicat de pe bănci și din toate puterile ce le-au mai rămas, în frunte cu Ghiță au cântat: „Cristus vincit, Cristus regnat, Cristus imperat” spre surprinderea și deruta completului de judecată și a gardienilor. Pedepsele au fost menținute și de Curtea Militară de Casare prin Decizia penală din 12 iunie 1952 la recursul din oficiu. Toți cei 13 inculpați au rămas arestați și depuși la penitenciarul Jilava. Aceasta a fost judecata comuniștilor și conștiința
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau la ușă, așteptându-i, gata pregătit de beci. Gardienii păreau însă înțeleși să nu-i deschidă ușa la celulă, decât după ce Dumitraș își termina de cântat repertoriul. Fermecați de vocea lui extraordinară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să nu rupă tăcerea nopții și să învăluie pușcăria cu cântec de colinde. Urmarea era știută! DUMITRAȘ era pedepsit pentru încălcarea regulamentului. Când gardienii veneau să-l scoată din celulă, îl găseau la ușă, așteptându-i, gata pregătit de beci. Gardienii păreau însă înțeleși să nu-i deschidă ușa la celulă, decât după ce Dumitraș își termina de cântat repertoriul. Fermecați de vocea lui extraordinară, nu-l întrerupeau niciodată, preferând să întârzie în dosul ușii, pe coridor, și să-l asculte până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o dată în biserică deoarece cu greu urca treptele de la cor, cu toate că era ajutat. A fost internat și la spitalul din Bacău la secția de cardiologie unde îi mai duceam mâncare de la parohie. Ne spunea că pe pr. Rotaru îl bateau gardienii îngrozitor, spânzurat cu capul în jos, pentru că reacționa mereu la insultele lor; pe pr. Ghiță nu-l băteau că era mai pașnic și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
politica lui Cristos, ca să ne iubim unul pe altul. M-a pus să iscălesc cele declarate și apoi m-am întors în celulă. Când m-au băgat în subsol, la ușă mi-a venit rău. Am vomat sânge din plămâni. Gardianul mi-a adus un lighean de circa 4 litri. Sângele s-a oprit cu greu. Era cam 1 litru și jumătate sânge închegat. Din întâmplare a trecut pe acolo directorul securității. L-a întrebat pe gardian că ce-i cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vomat sânge din plămâni. Gardianul mi-a adus un lighean de circa 4 litri. Sângele s-a oprit cu greu. Era cam 1 litru și jumătate sânge închegat. Din întâmplare a trecut pe acolo directorul securității. L-a întrebat pe gardian că ce-i cu „domnul ăsta?” După ce i-a spus povestea cu mine, a dat ordin să mă ducă la Clinica de Ftiziologie care era aproape. De pe strada Republicii, unde era securitatea, azi palatul pionierilor, treci pe str. Ion Creangă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Episcopiei și ale Provinciei în legătură cu pregătirea preoților pentru timpuri de prigoană. Cât am fost la Bacău, după o oarecare clarificare a situației, am fost depuși la penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bacău, după o oarecare clarificare a situației, am fost depuși la penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar ca altar a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cine am fost, sau să povestim ceva din viața de închisoare. Apoi ni s-a înmânat carnetul CEC, unde erau depuse niște sume derizorii. Munca noastră era plătită de stat, dar din aceste sume se retrăgeau salariile conducerii închisorii, ale gardienilor, „masa și casa” și niște neînsemnate sume erau depuse și la CEC. Din acești bani am plătit biletul de tren până acasă, căci nu ni s-au dat foi de drum. Și astfel, după trei ani și jumătate, am ajuns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bune, sărbători fericite și rămân al Frăției tale, cu dragoste în Sfântul nostru părinte Francisc, Pr. Gheorghe Vameșiu și - din corespondență, Arhiva Provinciei Text coperta spate: La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar ca altar a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
m-a întrebat: „Tovarășa, dumneavoastră de ce n-ați cântat? Cealaltă tovarășă cântă totdeauna cu noi“. Am zâmbit și i-am spus: „Dacă eu cânt cu voi, nu mai aud cum cântați, dacă bine sau rău“. Am avut noroc, căci micuțul gardian nu se așteptase defel la acest răspuns. Cum, de altfel, nu mă așteptasem nici eu. Drept care a fugit înapoi la locul lui. Nu se număra printre cei patru aleși ai grupei. Pe moment am fost chiar mândră de minciuna mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra: 20 de crime și o evadare în care 5 gardieni „au dat în primire” nu sunt de ici, de colo. Viniegra era un bandit și jumătate. Omul nu era prost, dar nici poliția n-a fost proastă! L-a găsit în gaură de șarpe, adică exercitându-și funcțiile de sergent
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
doamna nu a cedat și a cerut să i se dea explicații: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa numește așa? Ce paradis se ascunde în infernul din mintea acestei englezoaice!”. Agerpres: „Varșovia - 30 martie 1969. Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale, care căpătase dimensiuni îngrijorătoare. Se pare că bietul soț a fost devorat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
admirabil ascuns”.) Emoție în Sicilia: se descoperă că medicii care practică autopsiile sunt ajutați de un măcelar. „Da, spun autoritățile din Ragusa, dar măcelarul ajută numai la decupaj...”. La Roma, într-un parking, un conducător auto mușcă furios mâna unui gardian care solicita plata pentru staționare. Furiosul mușcă și fuge. În schimb, la Londra, doi studenți - Roy Feltham și Jim Simpson - bat recordul mondial al strângerilor amicale de mână: în 14 ore și 30 minute - ei salută 12.499 de persoane
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
hârtie să semnez pentru internare. Îi spun că nu semnez, se arată surprins, iar apoi iese din cabinet și lipsește vreo două minute. Nu mai era nimic de spus, plec, dar pe holul spitalului mă aștepta o altă surpriză: trei gardieni ai spitalului postați printre cei care așteptau în hol, îmi barează drumul și spun că trebuie să merg cu ei. Eu protestez, încerc să le explic că vreau să plec, dar până la urmă m-au luat pur și simplu cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]