12,993 matches
-
am reușit să mă târăsc lateral pentru a nu stingheri deplasarea convoiului. Compania și-a văzut de drum, cu grosul trupelor. După ce convoiul s-a scurs în întregime, am încercat să mă ridic. Nu a fost chip. Doar că de pe gheața și pământul acela înghețat m-am tras pe o movilă de zăpadă. Asupra mea se afla întreg echipamentul de front, inclusiv pătura în bandulieră, pe care am căutat să mă sprijin. Mă gândeam că până la ziuă voi îngheța acolo. Era
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
mâncare, fără apă...? -Foame nu-mi era, cu frigul mă învățasem, dar apă aș fi băut cât ... o cămilă. Norocul meu că mă pusese într-un pat dinspre fereastră; m-am întins, am deschis-o și am luat zăpadă și gheață de pe pervaz... -Ce s-a întâmplat după ce te-au găsit? -Peste un timp, au venit din partea comenduirii și m-au luat. M-a văzut un medic, dar greu și-a dat seama că am rotula spartă. M-au ținut cam
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
Hudson Bay, cel mai mare intrând de apă de pe continentul Nord American, vizibil pe orice hartă. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că mergem până spre Polul Nord, sau nu chiar, dar undeva aproape de cercul polar. Se și vedea gheața de sus, discontinuă, întreruptă de ape, căci e sfârșitul verii, iar ea se topește pe zi ce trece... Traseul nostru a mers mult în Nordul Alaskăi, acolo unde America și Asia aproape că își dau mâna. Deabia acum realizez ce
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
găsește scrisoarea ei de adio în care își cere iertare pentru trădarea iubirii lor, dezvăluindu-i că, murind, ea va purta aceeași dragoste. După citirea epistolei, Nour își ia lumea în cap, dar într-un fragment intitulat Toma Nour în ghețurile siberiene, aflăm că eroul ajunge într-o închisoare țaristă, de unde este deportat în Siberia boreală. Toma Nour și Ioan reprezintă, cu mici variații de caracter, tipul demonului visător faustian, atașați unui ideal național. În aceste însușiri, ei se apropie de
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
atins în ultimii 740 000 de ani, dar s-ar putea să fie în preajma unei valori ce nu s-a văzut de 55 de milioane de ani. La acea vreme, Pământul era o planetă tropicală. Nu exista niciun fel de gheață polară; nivelul mării era cu 80 metri (260 picioare) mai înalt decât este astăzi. “Într-o vreme în care îngrijorarea publică cu privire la schimbările climatice provocate de arderea combustibililor fosili este în creștere, industria mondială a combustibililor fosili este încă subvenționată
Lester R. Brown: PLANUL 2.0 – Salvarea unei planete… () [Corola-blog/BlogPost/339576_a_340905]
-
Unelte de dormit”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu singurătatea de la Cluj/(...)/cea de la stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Simțurile în atenuare, în anesteziere, în tocire vor conduce la un nou tip de carte, „cartea rece”: „atunci când îți vei toci toate simțurile vei scrie/cartea rece”. Aceasta va fi scrisă
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
este chiar sfârșitul”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu singurătatea de la Cluj/(...)/cea de la stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Pentru ființa minimă, simțurile sunt în atenuare, în anesteziere, în tocire. Aceste simțuri vor conduce la un nou tip de carte - „cartea rece”: „atunci când îți vei toci toate simțurile vei scrie
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
a unui simbol, steagul. Suspensia textilă indică mândrie. Atât de sus e starea începutului, încât tot ceea ce în mod normal e de neatins, devine inferior: „Vorbim din nou, supt vara deasă... / De steaguri cerul se anină. Prin ceața poamelor de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută, reconfortantă, o
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
e starea începutului, încât tot ceea ce în mod normal e de neatins, devine inferior: „Vorbim din nou, supt vara deasă... / De steaguri cerul se anină. Prin ceața poamelor de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută, reconfortantă, o afli în miezul poamelor. Esențele rezistă agresiunii generale. În cazul omului
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
să le asculte (copiii lor, primarii lor, presa lor, Biserica etc.), cu atât trezirea din distopia creată de borfași va veni mai repede. - Partidul nu e un monolit. Încep să apară voci critice. Primarul din Iași, Mihai Chirica, a spart gheața, cerând retragerea ordonanței. Cu siguranță, sunt și alții care gândesc că Liviu Dragnea îi trage după el într-o gaură fără fund. Acum este momentul să se salveze pe ei și să salveze partidul. Frica este uriașă în acest partid
Biserica se leapădă de Dragnea, Partidul s-a făcut mic. Apel către pesediști () [Corola-blog/BlogPost/339059_a_340388]
-
o paradă de animale exotice. Am ajuns la Guvern, într-un final, iar clădirea fantomatică, rece și încremenită în timp contrasta izbitor cu forfota mulțimii care se încălzea sărind și strigând, îndreptându-și furia, revolta și dezamăgirea către pereții de gheață. Am auzit, de la știri, că am fost cam vreo 2500 de oameni. Și am mai auzit multe păreri, corul internetului reproșându-ne că nu am ieșit la vot când trebuia. Împărțind sentințe dure în stânga și în dreapta în baza unor dovezi
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > E VINA MEA? Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului E vina mea, că tu ești sloi de gheață Că pierzi singurul drum ce ți s-a dăruit? Și că tot tu, în fiecare dimineață Îți amintești c-ai fost a mea deși... nu m-ai iubit? E vina mea, că urma îți tot caut Și că întruna eu
E VINA MEA? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340739_a_342068]
-
înțeleși, că nu-i înțelegem pe ceilalți ... Ce ar fi să o scoatem la lumină? S-o lăsăm vântului s-o bată, soarelui s-o ardă, ploii s-o curețe, frigului s-o congeleze, zăpezii să-i facă flori de gheață, apoi o ducem sub fum de lumânare, pe care să picure ceara. Iertării și toleranței. De ce, Doamne, omul simte tot timpul dorința de a vicleni prin cuvinte? Nu ca să facă rău, nu să ocărască, ci din plăcerea de a mângâia
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
pe acoperișuri Și intră verde hialin în noapte Ca într-un măr crud Nori negri furișați prin vârful salcâmilor Umbresc fața lunii Vaietul vulpilor zgârie ușile închise In spatele lor aromă de chihlimbar Răspândită de fosforul vetrelor aprinse. PASĂREA DE GHEAȚĂ Și iar văd pasărea zburând prin cupola bisericii goale nici un sfânt nu bate din aripile pictate pe ziduri săi însoțească întoarcerea. Rătăcește prin culori de vitralii lovește necunoscute orizonturi dure aude doar pocnetul ca de grindină al trupului ce-i
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
de grindină al trupului ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
trupului ce-i desparte memoria de relieful necunoscut al prezentului pe care ghearele nu reușesc să-l agațe. Clipele de odihnă îi alunecă Picătură cu picătură din trup Pe altar, dimineață, o pasăre moartă. MOARTEA PĂSĂRII DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i trupul, Fluturi negri
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
cuibarului unde zămislisem de atâtea ori raze de lumină. Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai rar Ca pasărea de gheață dispărând în tăcere. Mai agonizez în iubire până când răsuflarea îmi va pieri până când din trup va rămâne doar umbra singurătății până când inima va curge de tot în otrava adevărului ca pasărea de gheață mă voi topi sub îndrăzneala de a
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
colora zborul din ce in ce mai rar Ca pasărea de gheață dispărând în tăcere. Mai agonizez în iubire până când răsuflarea îmi va pieri până când din trup va rămâne doar umbra singurătății până când inima va curge de tot în otrava adevărului ca pasărea de gheață mă voi topi sub îndrăzneala de a-mi fi apropriat prea mult zborul de lumina ta înșelătoare. SPERIETORI Au început amânările să nu mai încapă în cadrane se suprapun una peste alta locul visărilor este ocupat de mucegaiul cuvintelor căzute
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
început facultatea cu dorințe și ambiții materialiste. Doream să devin un om de afaceri, să am mulți bani și să nu depind de nimeni. Caracterul meu puternic îmi spunea că pot să reușesc. Mă consideram un fel de spărgător de gheață și nu-mi era teamă. Eram sigur că voi ajunge sus. Acum vreau să-L urmez pe Dumnezeu și să ascult de El. Sunt un om fericit și numai Dumnezeu a făcut asta în viața mea. Apoi vreau să le
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
și el vine să-mi ceară bani... Sufletul meu era inundat de o mare tristețe pentru că mă gândeam că vom fi ca doi străini și poate doar de sărbători ne vom da câte un telefon. Eram foarte trist. „Spărgătorul de gheață”, cum mă consideram la început, s-a lovit de un iceberg și n-am putut să merg mai departe, n-am mai știut ce să fac. Aceasta a fost criza care m-a făcut să strig către Dumnezeu. Atunci am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DANS TĂCUT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului te iert. conturul fantomaticului tău trup s-a risipit pereții păstrează esența lui. gheața umple acum paharul. visele îmi sunt scurte, concentrate și goale. numai vorbe, și vorbe, și zgomot inutil. s-au adunat broaștele. se adună seară de seară, zi de zi... liga prostiei întrece marginea sumumului bălților. interiorul prinde în el coaja
DANS TĂCUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341362_a_342691]
-
în care mă mișc în urcare. cade o hârtie de ceva mai sus. nu știu când se termină scara. sper că la etajul nouă nu va deveni spirală. mi-e frică. îngheață trupul. degetele simt tastele ca pe cuburile de gheață din paharul alergătorului de cursă lungă. îl vor ucide pentru a-l reînvia. pasăre va fi într-un anotimp al golurilor repetabile și reinterpretabile. tac. Referință Bibliografică: trapez / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 769, Anul III
TRAPEZ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341391_a_342720]
-
Acasa > Versuri > Farmec > INIMA MAMEI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Inima mamei Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341445_a_342774]
-
a Adagio-ului albinonian, intonând ca un imn închinat durerii următoarele cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printre altele, al „Toamnei însinguratului”: „Amară zăpadă și lună./ Un lup roșcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca gheața albastră și, plin de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
LA STINGEREA SERII De parcă nu mai știm să ne strigăm Iubito, în noi se stinge această seară, În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de gheață îți dau roată, ghicește-mă și nu vei ști să mori de viscole pustii cutremurată Or, ramul de zăpadă poate-a fost să-ți scuture pe buze floarea toată; la casa cui vei cere adăpost de-atâta ger, iubirea mea
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]