5,266 matches
-
ei și închise. Jumătate de oră mai târziu sună fratele ei, Tom. — Bună, Lise. Foarte liniștit, cu un ton indiferent. Tocmai m-a sunat mama. — Da? — A spus ceva despre un test. — Mda. Am făcut un test, Tom. Și, ia ghici? — Am auzit. Cine a făcut testul, Lise? — Un laborator de aici, din Long Beach. — Cum se numește? — BioRad Testing. Aha, spuse fratele ei. Știi, laboratoarele astea care-și fac reclamă pe Internet nu sunt prea demne de încredere. Știi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu ar fi susținut de asemenea că, chiar dacă ar fi băut numai apă, corpul ei ar fi transformat-o și pe aceasta În grăsime și, de aceea, nu putea fi făcută răspunzătoare pentru kilogramele ei sau obligată să țină regim. — Ghicește ce avem În seara asta la cină! a continuat veselă Banu, fluturându-și degetul spre Zeliha Înainte de a apuca o altă aripioară de pui. Ardei umpluți! Probabil că asta e ziua mea norocoasă! a spus Zeliha. Meniul din seara aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Allah l-ar fi putut ierta, Însă Banu cu siguranță nu. Zeliha strânse din buze și tăcu, amintindu-și abia acum de soarta bețișoarelor de scorțișoară. Ocolind Întrebarea, Își puse un ardei umplut În farfurie. De fiecare dată putea ghici foarte ușor cine gătise ardeii - Banu, Cevriye sau Feride. Dacă Îi gătea Banu, ardeii erau umpluți din belșug cu tot felul de chestii care altfel le-ar fi lipsit teribil, printre care alune, anacard sau migdale. Dacă Îi gătea Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un pachet cu burma? a sugerat Kevork. Nu! O duzină de armeni așteptând un tuns gratis! — Vrei să spui că suntem niște zgârciți? a Întrebat Kevork. Nu, tânăr neștiutor ce ești, a spus unchiul Dikran. Încerc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc astăzi. Am trecut pe-aici doar ca să vă aduc niște manti făcut În casă și - mătușa Varsenig s-a luminat la față de mândrie - ia ghici? Am primit bastirma din Erevan! — Doamne, nu mănânc manti și categoric n-am de gând să mănânc bastirma. Armanoush s-a Încruntat. Nu pot să put a usturoi În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de vreme ce dădea impresia că ar fi știut ceva engleză când, de fapt, nu știa o boabă. Cu siguranță făcuse ore de engleză În liceu, Însă oricât ar fi Învățat acolo, uitase de două ori pe-atâta. Fiindcă arta de a ghici viitorul nu-i cerea să cunoască vreo limbă străină, nu a simțit niciodată nevoia de a studia engleza. Cât despre mătușa Feride, aceasta nu fusese interesată să Învețe engleza de la bun Început, alegând În locul ei germana la școală. Însă fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se certe cu arbitrul, oricine o fi fost el. — Ai o latură Întunecată atât de pronunțată, Asya, s-a auzit de undeva, din depărtare, vocea Caricaturistului Alcoolic. Și din cauză că asta nu se vede pe fața ta dulce, e greu de ghicit la prima vedere. Însă e acolo. Ai un potențial distructiv nelimitat. — Ei bine, nu distrug pe nimeni, nu-i așa? a simțit Asya nevoia să se apere. Nu vreau decât să fiu liberă, să fiu eu Însămi și tot rahatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aeroport și s-o Întâmpin pe prietena mea de condei americancă. — Ai o prietenă de condei americancă? — Într-un fel. Fata asta a apărut de nicăieri. Într-o zi mă trezesc și găsesc În cutia de scrisori o scrisoare, ia ghici de unde? Din San Francisco! De la o fată pe nume Amy. Pretinde că e fiica vitregă a unchiului meu Mustafa. Nici măcar n-am știut că individul ăsta are o fiică vitregă! Abia acum ne-am luminat că nevastă-sa a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
penitență. De atunci Îl avea În puterea ei și nu dăduse jos niciodată talismanul care-l ținea prizonier. Să legi un djinn nu era lucru ușor. Mai Întâi și mai presus de toate trebuia să-i știi numele, să-l ghicești corect - un joc fatal, Într-adevăr, dat fiind faptul că dacă djinnul Îți afla numele Înainte ca tu să-l descoperi pe-al lui, el devenea stăpânul, iar tu sclavul. Chiar și după ce-i ghiceai corect numele și Îl aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i știi numele, să-l ghicești corect - un joc fatal, Într-adevăr, dat fiind faptul că dacă djinnul Îți afla numele Înainte ca tu să-l descoperi pe-al lui, el devenea stăpânul, iar tu sclavul. Chiar și după ce-i ghiceai corect numele și Îl aveai sub control, nu puteai să-ți iei de bună autoritatea, fiindcă lucrul ăsta era iluzia cea mai nebunească. De-a lungul istoriei umane doar Solomon a fost În stare să Învingă djinii, armate Întregi, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
practici din istoria lumii. Dați-mi voie să vă reamintesc că pe la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea un grup de arheologi din Vest a descoperit o mumie. Aparținea unei prințese egiptene. Numele ei era Amunet. Și ia ghiciți? Avea un tatuaj. Ghiciți unde? Acum Asya s-a Întors spre scenarist și l-a privit drept În ochi. — Pe buric! Scenaristul a clipit, uimit să vadă cât era de informată. Noua lui prietenă părea la fel de impresionată când a Întrebat: — De unde știi toate chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăștia Îi dau pe copii afară din casă la paisprezece ani. Noi avem valori familiale solide. Nu ne Întâlnim doar o dată pe an ca să mâncăm curcan... — Ce tot vorbești acolo? a Întrebat uimită Asya, Însă Înainte să rostească Întrebarea, a ghicit oarecum răspunsul. Te referi la americani și la Ziua Recunoștinței? — Mă rog, a concediat mătușa Feride informația. Ce vreau să spun e că Vesticii nu au familii solide. Noi nu suntem așa. Dacă cineva Îți e tată, Îți e tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alții, ea Însăși rămânea de nepătruns. Banu era exact opusul lui Rose: transparența nu era una din calitățile ei. Mai mult, semăna cu o carte misterioasă, scrisă Într-un alfabet tainic. Oricât de mult ar fi Încercat Mustafa să-i ghicească intențiile, nu reușea În ruptul capului să-i deslușească expresia Întunecată. Totuși și-a dat toată silința să pară recunoscător pe când lua bolul cu ashure. Tăcerea care a urmat era grea și indescifrabilă. Nici o tăcere nu i se păruse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mulți ani: „Deoarece știu că te afli la Paris pe 4 august, din toată inima Îți spun «La mulți ani»! Și pentru mine e o aniversare... O naștere Înseamnă ceva pentru o mamă! Ce Îți doresc eu ție, poți să ghicești. Profit de acest 4 august ca să-ți spun că sînt mîndră de fiul meu și că Îmi dau lacrimile. Uite așa... François, te Îmbrățișez tare de tot.“ El știa că Îi umple de consternare pe cei care țineau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
copilăriei lui, ca arheologul care scoate la iveală, din reconstituirea unui templu sau a unui palat, prostul gust, fatuitatea, insolența celor care l-au construit, lucruri pe care ruinele Încă În picioare nu ne-ar fi lăsat niciodată să le ghicim, mă revăd pe mine În chip de lup deghizat În miel, dorind cu ardoare ca oricine mă deranja să moară pe loc În chinuri atroce, și destul de plin de mine Însumi pentru a mă convinge că născocisem, doar pentru folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stea Închis cu orele Într-un magazin, s-a hotărît În cele din urmă să instaleze librăria acasă și să vîndă cărțile prin corespondență sau prin Întîlnire fixată dinainte, ceea ce a reprezentat pentru mine neașteptatul noroc pe care-l puteți ghici: dormeam de acum Într-o casă plină cu cărți. Tata, Între alte activități, era animatorul unor dezbateri În cine-cluburi și mă lua cu el, cu condiția ca eu să-mi fi terminat lecțiile, iar filmul pe care urma să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zăriți acolo, În fundul sălii, păzind paltonul tatălui și ocupat să-și curețe ochelarii ca să citească mai bine subtitlurile? Tata Îi mulțumea scurt gazdei - cîteva cuvinte, dar cuvinte rostite cu obișnuita sa căldură, căci era un om extrem de cald, iar eu ghiceam reacția sălii: „Ce formidabil să fii prietenul acestui om!“. Tata Îi mulțumea așadar directorului cine-clubului, pe care-l numea „autoritatea care a făcut invitația“ și doar el și cu mine ne gîndeam atunci la plicul pe care i-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care l-au bulversat cel mai mult. Se Întoarce spre mama și, cu un aer complet depășit, Îi arată lucrarea mea: — François a citit Greața, e evident. Aș fi vrut să-i răspund: „Firește că am citit Greața! Cum ai ghicit? Tată, ești cel mai fantastic critic literar din cîți cunosc!“. Părintele Houdot, care Îmi preda În anul acela franceza, notase sobru pe marginea compunerii: „Domnule, iată tenebrele În care se complace fiul dumneavoastră. Pace! Bucurie! Iubire!“. Houdot! Mi-l aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe Întuneric. Mama s-a apropiat: “Bună ziua, Maryse. Unchiul și mătușa ta sînt bine, sănătoși? N-au venit și ei? Evident, au de lucru. Jacqueline nu te-a putut Însoți?“ (Jacqueline era una din fiicele fermierilor și prietenă cu Maryse.) Ghicise cumva mama că Maryse făcuse În așa fel Încît să fie singură cu mine? Ziua aceea a fost un adevărat chin. Avusesem de gînd să mi-o petrec Împreună cu Maryse, dar prezența mamei m-a silit să filmez blestemata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii cînd se apleca să mă ajute să fixez trepiedul camerei cu pietre. Avea niște rochii cu nasturi În față și nu le Închidea chiar pînă sus. De Îndată ce putea, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-i vorbesc despre plantația de cedri din Haute-Provence În secolul XIX, dar mi-a tăiat vorba: — De asta ești miop. Eu nu venisem ca să-i cer o rețetă pentru noi lentile corectoare ca să pot vedea la distanță! Cum de ghicise că niște copaci Înconjurau casa de vacanță a copilăriei mele? S-a lansat Într-un soi de explicație: — VÎrfurile acelor copaci te-au speriat. Nu erau la Înălțimea dumitale, așa că ai decis să le vezi În chip vag. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
consolidat. Și acesta e, de asemenea, un lucru pe care ei mi-l dăruiesc. Mă liniștesc, cînd ar trebui să mă Înspăimînte. Îmi seamănă; ei cred că o viață nu e de ajuns pentru descoperirea unei singure ființe. Nu au ghicit acest lucru, ei Îl știu“. Semne de exclamare, semne de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani? Era Într-adevăr un cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu citiseră nici măcar un rînd Îi va șoca? Ceea ce mama citise poate pe furiș În septembrie ‘68 - paginile pe care le scrisesem la Cannes - nu avea nimic alarmant și de altfel n-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-ar trebui să fie prea greu“. Să-mi scrie și el! Nu era mare lucru. Aș aștepta chiar și pînă la sfîrșitul lui ianuarie. Regulile de politețe Îngăduie să trimiți urări pînă pe data de 31. Oare chiar nu ghicise tot ce datora romanul meu ceasurilor petrecute În librăria lui, filmelor pe care le priviserăm așezați unul lîngă altul, discuțiilor noastre pe autostrăzile dintre Stuttgart și Salzburg, dintre Brescia și Padova? Serilor În care Îl așteptam la bucătărie cînd pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]