4,229 matches
-
definitivă; nu exista nici un mijloc de înduplecare! Acest fel de a fi al lui a avut răsunet în sufletele elevilor și, cum tradiția impunea să-i acordăm neîntîrziat o poreclă, i-am spus simplu și sugestiv "Tiranul". Nu era de glumit cu Tiranul, și ne luaserăm de gânduri. Elimina pe capete pentru cea mai mică abatere de la îndatoririle școlare și nu s-ar fi supărat, nu ți-ar fi strigat, nu ți-ar fi aruncat vreo insultă, pentru nimic în lume
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
teză, cum era și firesc. După formalitățile de rigoare, a început, să ne dicteze o bucată, pe care trebuia s-o traducem. Noi, la Germană, eram "clei". "Mă, cum o s-o scoatem la capăt cu ăsta, că nu e de glumit?!" Dar trebuia să lăsăm gândurile la o parte și să fim atenți la dictarea lui Demetru, care nu prea spunea de două ori același lucru! După ce dictează el două-trei cuvinte, îl auzim: "komma"; iar mai dictează patru-cinci vorbe, iar "komma
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mâna, promițând câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de capul lor, oftă femeia. Le Întinzi un deget și Îți apucă toată mâna... - Am glumit, replică vizitatorul. Am vrut, pur și simplu, să te-nveselesc... - Ce mai glumă, răspunse bosumflată Mașa. Mă prăpădesc de râs... „Nu mi-a fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
râs... „Nu mi-a fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz. Vorba aceea: «Scapi de dracu și dai de taică-său»...“ - Ei, gata-gata, liniștește-te, femeie, Înțelege: am glumit, căută s-o Îmbuneze oaspetele. Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe spate. - Ceea ce curge prin venele mele nu e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În decursul unei zile Întregi, practic clocește un singur individ, care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa, privindu-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele. Nu ne Înmulțim prin ouă. - Dar cum? Întrebă din nou gazda. - Oarecum independent... - Cum adică independent? făcu ea. - Independent, Își Întări spusele Extraterestrul. Adică dacă eu vreau să mă Înmulțesc și să mă multiplic, n-am decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp Mașa nu mai râsese atât. Simpla prezență a Extraterestrului o făcea să uite pe moment de toate necazurile și să se simtă În largul ei. Oaspetele, În schimb, se manifesta destul de ponderat. Gusta giumbușlucurile Mașei, și nu prea. - Nu glumi cu asemenea lucruri, spuse Extraterestrul. De-ai ști ce se Întâmplă acolo sus, te-ai Îngrozi. Ai văzut tu, vreodată, Mașa, un tablou electronic de comandă la o mare uzină? - Am văzut la televizor... Numai ceasuri și butoane. „Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci de mai mulți dumnezei care te obligau să crezi În ei... Ce fel de dumnezei mai sunt și ăștia? Își spuse ea. Nu cred În nimic și nici nu respectă singura entitate care se roagă pentru toți?!“ Probabil oaspetele glumise sau voise să-i Încâlcească mintea și așa destul de Încâlcită după atâta sporovăială fără rost... Da, Întrebările sale roiau asemenea unui stol de ciori. Ciorile umblau prin mintea ei, răscoleau cu ciocurile lor negre solul proaspăt arat și semănat, căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți aminte ce mi-ați spus?! - Am glumit, se eschivă el. Deși, la drept vorbind, bărbații constituie Într-adevăr o problemă... După opinia mea, ei au rămas În urmă. De aici se nasc și multe conflicte. Între un sex și altul e o prăpastie de netrecut. Diferențele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dus la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la miliție, și atunci ar fi ridicat tot satul În picioare. Cu miliția nu era de glumit. Mașa Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e și mai trist Matei. — Iartă —mă, atunci nu știam că trebuie să plec. Când ne putem întâlni? nu renunță Matei. —Azi la oreleeee...24, îl ia în zeflemea Cecilia. Nu spui nimic. Înseamnă că ești de acord. Știu că glumești, dragă fată, i-a răspuns Matei ca pentru sine. Ca să nu mai glumesc ne întâlnim peste o oră la cofetăria din centru. E bine așa? — Deci pe la ora 10? — Da! În culmea fericirii, Matei mai avea timp să se întrebe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plec. Când ne putem întâlni? nu renunță Matei. —Azi la oreleeee...24, îl ia în zeflemea Cecilia. Nu spui nimic. Înseamnă că ești de acord. Știu că glumești, dragă fată, i-a răspuns Matei ca pentru sine. Ca să nu mai glumesc ne întâlnim peste o oră la cofetăria din centru. E bine așa? — Deci pe la ora 10? — Da! În culmea fericirii, Matei mai avea timp să se întrebe: ”De ce prima dată l-a păcălit spunându-i că pleacă din localitate sau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
naturale au rolul de armonizare a funcțiunilor organismelor. De ce să ne spitalizăm, mai bine mergem la farmacii și la punctele cu produse naturale pentru a ni le procura. Și-atunci, voi medicii ce faceți, dacă nu ne mai aveți pacienți, glumește Cecilia. —Mai bine să nu mai avem pacienți, dar să fie lumea sănătoasă și voioasă cum ești tu. Nu vedeți că și tinerii de azi sunt obosiți din cauza rezistenței scăzute din punct de vedre fizic și chiar psihic. — Reclamele au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
țin de mână, când o îmbrățișez, sau o sărut pe obraz îmi răspunde cu afecțiune. Cuvintele ei frumoase, glumele, albastrul clar al ochilor, zâmbetul provocator, te farmecă. —Trebuia să-ncerci. Nu se poate să nu fiți o dată pe aceeași undă? glumesc logodnicii. —Știți ce? Într-un moment de acesta, fiind pe aceeași undă am încercat să prelungesc sărutul, cum ziceți voi, de pe obraz alunecând spre gură. Imediat s-a distanțat, mi-a pus degetul pe buze și m-a mângâiat pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și logodnicii le-au făcut semn că le-au rezervat locuri la masa lor. — Venim imediat, să aruncăm însă o privire, să vedem ce comandăm. Georgeta i-a invitat și ea, sperând că va mai putea discuta cu Matei și glumi cu el, cum făcea altădată, deși realiza că toate manifestările ei puteau fi cenzurate de Cecilia. O invidia că se înțelegea bine cu Matei și că se iubeau. Își dădea seama însă că nu Cecilia i-a despărțit, fiindcă relația
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
jucați-vă, dragile mele, că de mâine încolo rămâne casa goală, își exprima regretul Silvia. Să nu cumva să plângi, mamă! Că nu plec pentru vecie și Germania nu-i la capătul lumii. Nu! e la o aruncătură de băț, glumea Silvia. Nu chiar așa, dar cu avionul ajungi în două ore. După ce și-a cam aranjat tot ceea ce trebuia să ia cu ea, Cecilia și-a făcut un duș, s-a îmbrăcat frumos,s-a aranjat tot oglindindu-se. — Unde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n-o admire. —Ești atât de frumoasă! Ce-am să fac când n-ai să mai fii lângă mine? — Îmi vei duce dorul și-ți voi duce dorul, dacă nu voi primi o altă ofertă de căsătorie sau de logodnă, glumește Cecilia râzând. — Voi fi pe urmele tale. Unde, în Germania? — Chiar și acolo de mine n-ai să scapi. Era ultima zi pe care o mai puteau petrece în Sinaia. A doua zi trebuia să plece de dimineață la București
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să vă fie protectoare și la anul să ne întâlnim cu bine. Se iau de mână, fug la mașină că nu era de glumit cu frigul. Pe drum, Matei referindu-se la jocul pe care l inițiase Cecilia, îi spune: Nu știam că ești o bună actriță. Un adevărat avocat, pe lângă o cultură generală solidă, pe lângă o ținută morală impecabilă, trebuie să fie și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru a închina în cinstea evenimentului. Îl felicită din nou pe Matei, îl sărută, apoi beau bucuroși vinul rubiniu. Păcat că nu este și Cecilia să se bucure împreună cu noi și mai ales cu chirurgul căruia i-a incizat inima, glumește Tiberiu. —Trebuie să merg și la ai ei să-i anunț, deși am emoții. Cu voi a fost cum a fost, dar cu ei?! Crezi c-o să te ia-n șpăngi? întreabă Virgil. Ai cam merita, că fapte ca acestea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de două trei ori pentru alte inele, îl necăjește Tiberiu. N-o cunoști. Cecilia nu este fata aceea. — De ce nu taci tu, Tibi, vorbește gura fără tine, îl dojenește Ștefania. Vrei să-i strici buna dispoziție? — Lasă măi, c-am glumit, îl bate pe umăr Tiberiu. Fii serios, că nu iau în seamă ce spui tu. Matei, luând cadourile cumpărate împreună cu Cecilia, merge să le ducă familiei sale. Aceeași bucurie manifestă și familia Ceciliei când îl vede. —Sărut mâna, doamna Sătmăreanu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
antrenamentul. —Bine că n-a fost celălalt doctor, că poate m-ar fi certat dacă nu-l ascultam. Bine ți-ar fi făcut. Altădată când nu ții seama de ce-ți spun, am să te bat, că ești căpoasă, Natalițo, glumea Matei. Semeni cu vară-ta, că și ei când i se pune pata, n-o mai poți scoate la capăt. După toate acestea câte le-a îndurat, cu voia lui Dumnezeu și cu îngrijirea medicilor s-a văzut pe picioarele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gură rostind ultimele cuvinte și renunțând la răutățile ce le mai avea de spus, amintindu-și de cuvintele din vis. —N-am hotărât că în vara aceasta ne vom căsători, scumpa mea?o îmbrățișează Aurel. —Ba da, iubitule, dar am glumit ca să văd ce zici, îl îmbunează Natalia sărutându-l. —Sunt atât de fericit când sunt cu tine. Ți-am dus dorul cât ai fost la spital. — Veneai aproape zilnic să mă vezi. Nu era ca acum când te știu aici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
logodnică. Un viitor soț și o viitoare soție. —Și mai ce? — Doi îndrăgostiți care se iubesc la nebunie, care se vor căsători, vor avea copii, vor trăi fericiți... Până vor da colțul. Hi! Hi! Prostuțo, până la adânci bătrâneți. Mergând veseli, glumind, râzând, sărind, ies din parc îndreptându-se spre mașină. Matei o conduce acasă amintindu-i că a doua zi vor merge să comande verighetele, după ce el iese de la serviciu. Ajungând acasă, Cecilia a fost asaltată de Elena cu întrebări, ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acolo ați stat? —Eu am vrut, că sunt sătulă de aglomerație, de stres. Acolo a fost atâta liniște, încât mi-a picat foarte bine. Ce-ați făcut? —Ce să facem? Am discutat fel și fel de lucruri, am povestit, am glumit. —V-ați sărutat? — Sigur că da, curioaso. —Sărută bine Matei? —Ce întrebare? Este foarte tandru. —Te iubește mult. S-a perpelit tot când ai plecat supărată. Era distrus săracu’. —Serios? — Zău. De câte ori mă întâlnea, mă întreba despre tine să afle
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]