KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

adauge ceva, dispăru în casă. Abia după o secundă sau două Leigh își dădu seama că strânge atât de tare din pumni încât unghiile îi intrau în palme. A încercat să o enerveze sau așa face el de obicei? Oare glumea cînd a zis că e hipersensibil la critici sau că, după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
patru, patru și jumătate? Tensiunea era aproape palpabilă și descumpănitoare; Leigh trebui să-și amintească să nu mai vorbească atât. — Vino tot aici, dar numai după ce termini manuscrisul. Leigh începu să râdă, dar își dădu repede seama că Jesse nu glumea. — O să-mi ia cel puțin cinci-șase ore să-l citesc pe tot. Am putea începe să vorbim despre planificare cel puțin. Dându-și seama că vorbea de parcă i-ar fi cerut lui permisiunea, Leigh adoptă cel mai autoritar ton cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a plăcut. Celelalte două rămaseră fără grai după a doua frază și, până la urmă, Adriana rupse tăcerea: — Da? Emmy clătină din cap că da. — Și dacă vă spun și că el era mai mic decât mine, să știți că nu glumesc. Nici Emmy n-a știut prea bine ce făcuse până în dimineața următoare când i-a pomenit întâmplător surorii ei numele lui George. Cine? întrebase Izzie care pregătea ouă jumări pe aragaz. — Un tip pe nume George. Aseară am coborât la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
următoare, și în seara următoare. Făcuseră dragoste de exact șase ori în ultima zi și jumătate, atât de mult și cu atâta entuziasm că Emmy a ținut să vadă cu ochii ei permisul de conducere al lui Rafi. — Dumnezeule, nu glumești. 1978. N-am întâlnit în viața mea un bărbat care să aibă peste douăzeci și unu de ani și care să fie atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum. Dar sună frumos... ha! Glumeam și eu! Emmy izbucni în râs. — Scuze, m-am gândit că dacă — Chelnerița tuși și privi în jos. Adriana interveni: — Nu, noi ne cerem scuze. De fapt, chiar sărbătorim... ziua ei de naștere, împlinește treizeci de ani. Și după cum vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
i-ar fi păsat, numai manuscrisul să fie gata la timp. Am vorbit la timpul trecut pentru că deja mi-am dat demisia. Ieri. — Încetează! strigă Emmy. Un grup de turiști de vârstă mijlocie se întoarse să se uite la ele. Glumești, șopti ea. — Mie de ce nu mi-ai spus ieri când am fost la cumpărături? întrebă Adriana, apucând-o pe Leigh de braț. Ai uitat pur și simplu să menționezi chestia asta? — Aveam nevoie de timp să gândesc. I-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
undeva un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare mult. Mult, mult, mult. Nu mai suport să stau în studioul ăla nici măcar o secundă. Mă mut oriunde altundeva. Oriunde! Singura mea pretenție este să avem un cuptor. Și un aragaz. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
i-a trebuit mult curaj ca să trimită sticla de șampanie în seara asta fiindcă tot se simțea jenat că nu l-am sunat niciodată. Vă vine să credeți? Incredibil, spuse Leigh dând din cap. Și acum locuiește la New York? Tu glumești? Emmy a zâmbit fericită, dar nu prea a mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu, Paul a revenit la masa fetelor. — Hei, îmi pare rău că trebuie să fac din nou chestia asta, spuse el cu un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

Aurora s-a apucat de fumat. Bădilă Încă nu. Cei șapte de deasupra tablei au devenit deodată serioși, În frunte cu tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej. A sunat de pauză. Tu rămâi și scrii În continuare. Ești un senzual. Nu-i de glumit cu războiul de o sută de ani. În pădurile din Împrejurimile capitalei R.P.R, vântul este abundent. Aici trăiesc iepuri, căprioare, iar pe alocuri cerbi lopătari. Dacă lupul a fost În cea mai mare parte stârpit, apărând acum numai rareori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

adus olița... Bravo! Ce băiat deștept! Ce pipi drăguț i-ai adus mamei. Și numai puțin de tot a ajuns pe canapea. Bravo. Deeeci ce avea? —Un timbru. Îți vine să crezi? Doctorul a scos un timbru din vaginul meu. —Glumești, nu? Nu. —Iisuse. Probabil că erai Împietrită de rușine. Făcu o mică pauză. — Dar bănuiesc că e Încurajator să știi că ai un vagin așa de delicat! spuse Fi chicotind de mama focului. —Ha, ha. Amuzant, i-o Întoarse Ruby

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ceai dulce În curând. Atunci servește-o cu un covrig cu cremăde brânză. Sincer, o să dureze doar zece secunde. —Fi, te rog. Rabinul mi-a zis că medicamentul lui pentru Parkinson Începe să-și piardă efectul. Sunt aproape convins că glumește, dar... chiar avem nevoie de tine și de Connor acum. —Of, bine, a mormăit Fi. L-a luat pe Connor și l-a urmat pe Saul afară din bucătărie. Numai să nu te enervezi pe mine, zise Fi, Întorcându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
zăcură În pat mâncând Pop-Tarts și bând cafea cu Cat Damon covrig la picioarele lor. Știai că ai cel mai drăguț păr dimineața? spuse el. —Drăguț? zise ea trecându-și degetele prin păr Într-un fel foarte conștient de sine. Glumești. În majoritatea dimineților arăt ca urmașa lui Einstein și a lui Phyllis Diller. —E, mie mi se pare drăguț. Nu era sigură dacă el nu era decât galant când spunea asta, dar Îi mulțumi oricum. —Vai, tocmai mi-am adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Îndrăgostit de tine. —Și eu sunt Îndrăgostită de tine, spuse ea simplu. Am știut asta de când m-ai pupat atunci În port la Brighton. —Pe bune? Pe bune. Eu am știu când ai luat-o razna la circumcizia lui Connor. —Glumești. Dar păream o hoașcă boschetară care vorbea În dodii. Da, păreai. Nu ți-am spus că am o pasiune pentru hoaște boschetare care vorbesc În dodii? Știi, când sunt cu tine, totul pare așa firesc, se hlizi ea. Păi, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cred că despre o parte a personalității mele nu știu nimic și o tot Împiedic să se manifeste de ani Întregi. Dintr-odată am Început să iau legătura cu yenta mea interioară. Ruby Înghiți În gol: —Mamă, spune-mi că glumești, te rog! Ronnie izbucni În hohote de râs. — Sigur că glumesc. Eu? O yenta? Clar. Trebuie să Închid, să știi. O s-o sun pe mătușa Sylvia și apoi pe bunica ta din Marbela. A, și pe verișorii tatălui tău din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
și o tot Împiedic să se manifeste de ani Întregi. Dintr-odată am Început să iau legătura cu yenta mea interioară. Ruby Înghiți În gol: —Mamă, spune-mi că glumești, te rog! Ronnie izbucni În hohote de râs. — Sigur că glumesc. Eu? O yenta? Clar. Trebuie să Închid, să știi. O s-o sun pe mătușa Sylvia și apoi pe bunica ta din Marbela. A, și pe verișorii tatălui tău din Montreal. Din cauză că mătușa Sylvia era Într-atât de bine legată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Oamenii ăștia sunt extrem de șmecheri. S-au ocupat de toate aspectele posibile. Inseminarea se petrece În afara spitalului. Și fac pe dracu’ În patru ca plățile să pară legale. Ruby sugeră că poate moașele ar fi interesate să demaște toată tărășenia. —Glumești, nu? spuse Hannah. Fac bani cu nemiluita. De ce ar risca să piardă venitul ăsta? Și, În plus, ar fi scoase definitiv din registrul de moașe. Și cine ți-a fost obstetician? Întrebă Ruby. —Îl cheamă Hardacre. Tom Hardacre. —Glumești, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
tărășenia. —Glumești, nu? spuse Hannah. Fac bani cu nemiluita. De ce ar risca să piardă venitul ăsta? Și, În plus, ar fi scoase definitiv din registrul de moașe. Și cine ți-a fost obstetician? Întrebă Ruby. —Îl cheamă Hardacre. Tom Hardacre. —Glumești, nu? strigă Ruby. E băgat În treaba asta? Dar e un nume În domeniul nașterilor naturale. Adică, sigur că pare arogant și prea plin de el, dar o mie și una de doctori se poartă așa. Nu se poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
noapte, stând Întinsă În pat, complet trează pentru că mintea ei nu se mai liniștea, Îi reveni În cap prima conversație pe care o avusese cu Jill McNulty. Își aduse aminte de reacția exagerată pe care aceasta o avusese când Ruby glumise despre celebritățile care plecau de la St. Luke atât de slabe. Atunci, Ruby a crezut că-și pierde slujba dacă era prinsă bârfind. Poate totuși era mai mult decât atât. Se putea oare să știe ce afaceri aveau loc la St

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
nu. Încă părând Îngrijorat, Sam Își trase un scaun de sub masă și se așeză lângă ea. Îmi pare rău că am dispărut așa. M-a sunat Buddy. Irene l-a convins să iasă la pensie. Își vinde fabrica de murături. —Glumești? Afacerea aia e viața lui. —Știu, dar nu Întinerește. Cred că În sufletul lui și-a dat seama că a venit clipa să vândă. Făcu o pauză. Ruby? —Ce-i? — Crezi În minuni? Ea râse. Nu știu. Sigur, Chanel ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
eu te iubesc. Fața ei era toată numai zâmbet. Apoi Își ridică privirea spre cer. — Deci Saturn m-a ajutat și pe mine În fine. Cine-ar fi crezut? —Saturn? Am pierdut firul. Despre ce vorbești? A, nimic, râse ea. Glumeam... Hai, ar trebui să vedem ce trăznăi mai face Bridget. Trebuie să o supraveghez. Nu trebuiră să se uite prea departe. Cât timp Ruby vorbise cu Buddy la telefon, o trupă se formase și a Început să cânte cu Bridget

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

față și mă gândeam că ar fi înșelat-o cu multă plăcere cu soția mea. Bineînțeles. Elsa era atât de atrăgătoare, cu părul ei bogat, carnea tare, cu zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să nu fi înțeles. Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată nevoia să adăugăm ceva cuplului nostru. Știi că nu cred. Ce nu crezi? — Nu cred în lumea asta. Ce spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
puse afară, mese care se mișcă pe pavaj și trebuie să te apleci să pui o bucățică de lemn sub un picior, apoi te ridici și-ți dai seama că se clatină în altă parte, exact ca și viața. Manlio glumea, se umfla în pene, dar nu era vesel. Avusese un necaz în sala de nașteri, bâiguia câteva fraze de efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]