3,627 matches
-
În sus râzând și bătând În balustradă cu mănușile pe care le ținea În mână. Mi-am dat seama imediat că nu avea loc nici un duel, că provocarea fusese Întâmpinată cu scuze, că totul era În regulă. Am trecut În goană pe lângă unchiul meu și am ajuns sus. Am văzut chipul senin, de fiecare zi, al mamei, dar nu mă puteam uita la tata. Și atunci: inima mi s-a ridicat În piept ca valul pe care s-a ridicat vasul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scris Contrôle des Informations. Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă În simbolurile mele șahiste, care au trecut de control, poate fi și este de fapt, divulgată. Capitolul 15 1 Trec anii, se scurg, trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Desigur. Mă înțeleg bine cu Ecaterina. Tăcere... Ștefan dă ocol fântânii. De l-ar atrage în Persia... speră Ștefan. Un an-doi, barem, să mai respirăm, să mai vedem și de ale noastre păsuri... Că și îmbucătura, și dragostea, tot în goana calului... Cât despre dragoste, surâde forțat, ironic, sarcastic Maria, în ce-l privește pe Domnul Ștefan poate să vină și Apocalipsa... Ștefan zâmbește și mai strâmb mușcându-și limba, drept pedeapsă că a luat-o pe dinaintea gândului. Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii câteva clipe... Când îi deschide, e alt om, stăpânit, cu sânge rece, hotărât. În timp ce-și trage pe cap cămașa de zale, poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină!! Ați plecat?!?! Tăutu și Duma, fără plecăciune, pleacă în goană... Ștefan, smulge sabia, o încinge și dă să plece. Abia atunci dă cu ochii de Voichița, care, încremenită, speriată, se lipise de perete. Uitase de ea. O ia de mână și-i spune oftând: Voichiță, vezi și tu...Aiasta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile la rând: de la Suceava, taman la Hotin, Tighina, apoi la Cetatea Albă, Chilia și înapoi la Cetatea Neamțului, la Suceava... Tot într-o goană! Zi și noapte! Să crape caii... Aproape n-a mâncat, n-a dormit... Tot într-o goană... A cercetat, a judecat, a poruncit, a atârnat în ștreang un pârcălab ce-și văzuse mai mult de căpătuială decât de datorie... Aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la rând: de la Suceava, taman la Hotin, Tighina, apoi la Cetatea Albă, Chilia și înapoi la Cetatea Neamțului, la Suceava... Tot într-o goană! Zi și noapte! Să crape caii... Aproape n-a mâncat, n-a dormit... Tot într-o goană... A cercetat, a judecat, a poruncit, a atârnat în ștreang un pârcălab ce-și văzuse mai mult de căpătuială decât de datorie... Aista nu-i om! Îi drac și încă din cei împielițați! În câteva zile, am dat jos pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă vestea soliei de pace la sultan. L-a întâlnit pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Odată cu capul!! strigă Ștefan. Să-și pună pohta-n cui! întărește Duma. Ștefan dă ocol încăperii cu pași mari, cu gesturi mari. De le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și durere totodată, îngână: Acasă... Și războiul aista... se întunecă el și oftează. Alexandru se luptă cu somnul și cu un vrăjmaș nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă!! Ce-am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La Orhei, Măria sa... se îndârjește Alexandru. Să vedeți cum a fost... Măăă! Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La Orhei, Măria sa... se îndârjește Alexandru. Să vedeți cum a fost... Măăă! Tu ai tras ceva la măsea?! se stropșește Ștefan. La culcare, am spus! și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plictiseala. Rămân fetele nemăritate. Ce tristețe ! Așa se alimentează, în bună măsură, feminismul, această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se situa Camil Petrescu față de toată tradiția filozofiei clasice : „...toată filozofia nu e decât un răspuns de 2500 de ani la denunțul isteț al sofiștilor” (Doctrina Substanței, București, 1986, vol. I, p. 63) ; „După două mii cinci sute de ani de goană inutilă după certitudine, mi se pare necesar să ne întoarcem la întrebările și îndoielile sofiștilor, mai ales că relativismul proclamat de ei este reluat astăzi de știința cea mai sigură, de fizica modernă însăși” (ibid., p. 117) ; „Dialectica a împiedicat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Las-o să se învețe, a spus tovarășa, urcându-se în Aro-ul cel alb, nou și confortabil, cu număr mic. Simțind mâna străină pe hățuri, calul, deși blând ca o oaie, s-a speriat și a luat-o la goană spre centrul comunei unde, mai, mai să se urce pe Dacia inginerului de la ferma viticolă. Țipând, am dat drumul la hățuri. Cei care m-au văzut de pe terasa restaurantului din comună se distrau de așa spectacol oferit gratuit. Am sărit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
universitar, lunile următoare aducându-mă din nou la Concepcion pentru discuții la Universitate și organizarea unor acțiuni culturale. Fluviul Bio Bio a fost considerat mult timp frontiera dintre teritoriile spaniole și cele ale indienilor băștinași mapuches. Numai că spaniolii, în goana lor după noi cuceriri, i-au împins pe băștinași tot mai spre sud. Dacă în secolul al XVI-lea triburile mapuches se întindeau din nord, din zona văii Aconcagua, până în sudul extrem, acum cei circa 250.000 de indieni mapuches
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
afacerilor, răsfățul unei lumi pentru lucrători, una în care stânga câștiga sistematic, adică răsfățul veacului socialist al Europei Apusene se stinge treptat. Patronii firmei franceze migrată la Mediaș nu au reacționat nicidecum în sistemul: „capitaliști care sug sângele muncitorilor în goană după profit”. Este foarte posibil ca ei să fie foarte patrioți și euro-centrici. Se simt cum nu se poate mai francezi, își legănă sufletul pe valea Loirei, așa cum își legă gândul și cultura de „Bătrâna Europă”. Răspunsul lor nu a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un cățeluș caraghios, tuns și îmbrăcat într-un costumaș din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau în grădină și pe o alee care ducea la portiță. De-a lungul gardului din ostrețe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Uniunii Scriitorilor „președintele nostru” iar lui Ceaușescu îi înălța cu sinceritate ode. Ca orice premiant, era ferm convins de meritele conformismului. La o convocare a catedrei speciale, maiorul care comanda exercițiul le-a ordonat băieților să străbată un poligon în goană, având pe figură masca de gaze. De cum au scăpat de sub priviri, studenții le-au azvârlit. Numai Corneliu a alergat până la capăt cu ea pe față. Ajungând acolo, a leșinat. Făcând parte din categoria literaților creați de literatură, periodic poetul producea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
timpul său. Pasiunea pentru descoperiri i-a fost transmisă, din păcate, într-un aspect minor. Devenind, întocmai ca în dragoste, exclusivistă, ea a ajuns gelozie. Vili își însușea obiectele descoperite, așa că în cele din urmă Pușcașu l-a luat la goană de pe șantier. Când a nimerit la Archeos, băiatul părea un motănel. De-abia trecuse în clasa a treia și încercase până atunci mai multe cercuri, inclusiv cel de tapiserie în care nu erau decât fete. S-a fixat la arheologia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]