6,255 matches
-
noi, cu-a noastră veșnicie peste haita de nemernici care astăzi o sfâșie... Aiud, 1957 Drumul robilor te sperii cât de lung e și de lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
îl recunoaștem pe autor și în vorbirea altor personaje. La popota ofițerilor se reiau discuțiile despre importanța războiului, despre grandoarea lui sau despre lipsa de eroism: pentru Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei uși dărăpănate, pe o stradă din oraș, sub șinele trenului suspendat, o grămadă de zdrențe și oase, rece și fără viață, ce urmează a fi ridicată de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei uși dărăpănate, pe o stradă din oraș, sub șinele trenului suspendat, o grămadă de zdrențe și oase, rece și fără viață, ce urmează a fi ridicată de poliție, anonimă și uitată În moarte așa cum fusese În viață. Aceștia erau, În marea lor majoritate, cei care ședeau acum la mesele aceluiași lăcaș primitiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta uriașă ce nu cunoaște limită, nici Îndestulare - toate acestea făceau parte din sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mănînce stridii?“ - am zis. A-nceput să rîdă și-a zis: „Cam ciudat regim pentru un om bolnav“. „Păi, tare le-a mai dus dorul, că totdeauna i-au plăcut grozav“ - am zis - „și-și amintea cum le-nghițea cu grămada, direct din scoică pe vremea cînd era copil. Tare le-a mai dus dorul“ - am zis - „și n-aș vrea să-l fac să sufere.“ „Bine, bine, fie“ - zice Wade Eliot rîzÎnd, Înțelegi - „dă-i stridii. N-o să moară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deschide ușa apartamentului, îmi vine să fug. (Apropo, ați mai văzut vreun reporter fericit că stă închis în casă?! Ați aflat, poate, până acum că eu sunt un reporter adevărat.) Dar și fuga are rostul ei. Trebuie să înveți o grămadă de lucruri înainte de a fugi de acasă. Eu nici nu știu când am învățat câte știu și nici nu știu că știu tot ce știu, numai mă trezesc că știu. Știu, de pildă, că stră-stră-moșii mei au fost de trei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
copiii, când ne jucăm - învățăm. Ea crede că pierdem vremea sau că avem chef să stricăm ceva. Asta pentru că ea nu mai e copil, e Pisica Aia Mare și a uitat cum se joacă și învață pisicile mici. Are o grămadă de cabluri la calculator, de pildă, dar nu mă lasă să mă joc cu nici unul dintre ele. Vă dați seama câtă învățătură pierd eu pentru că nu mă lasă?! În povestea cu draperia (știți ce frumos se leagănă, acolo la fereastră
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la Nu și verbală - de la Vorbe. Deci „nu - vorbe”, fără vorbe, frate! Spui o grămadă de lucruri, fără să scoți un cuvânt. Pe coada mea că e mai ușor cu torsul, cu mersul și cu privirea, decât cu vorbele! Cel puțin pentru mine. Vorbele sunt păpușile oamenilor mari, cu ele se joacă ei până amețesc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bine ce e de făcut cu zmeii. Dar eu, Ticuță reporterul, ce știu despre Grădinar? Știu, de pildă, că a umblat mult prin Munții Carpați, dar n-a umblat hai-hui ci a căutat și a descoperit o comoară. Nu o grămadă de bani, o comoară cu mult aur sau cu pietre scumpe ci o comoară cu ... polen. Pe atunci se numea Emil Pop. Polenul arborilor din munți e purtat de albine, de bondari, de fluturi sau e dus de vânt. Când
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului său, hainele îl însoțeau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea în care era antrenat era legată de import și export, de lumea finanțelor la scară mare pentru care calculele pe care eu le făceam la birou erau ultima consecință și acel plicticos punct
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de foile de calendar din filmul meu și de lista cu figurile care prinseseră viață. Toate acestea nu erau de ajuns, am înțeles că spunea Schneiderhahn. Un lucru temeinic construit trebuie să ducă undeva. A luat două cărți din vîrful grămezii, le-a pus laolaltă și a împins-o pe cea de dedesubt înspre noi ca să o privim. Și-a turnat un alt pahar și și-a rezemat spatele. Cartea era legată într-o pînză bleumarin și era decorată cu o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de chelnerițe îmbujorate de efort. Ici și colo grămezi zăngănitoare de farfurii murdare. Se purtau discuții aprinse despre obstrucționarea adversarilor atunci cînd o barcă trecea dicolo de balize, despre schimbările din desfășurarea programului. Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste de rezultate sau anunțuri de la directorii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era alcătuită din obiecte care nu dureau, ci erau, pur și simplu, acolo. Le puteai muta în altă parte. Le aranjam în cutii, compartimente și rafturi. Douăzeci de respirații adînci însemnau cinci casete cu patru containere pentru aer. Sau patru grămezi a cîte cinci pietre pe care trebuia să le așez. O asemenea cantitate de muncă poate fi numărată nu doar crescător, ceea ce rămîne este, din fericire, mai puțin și mai puțin. Sprint pentru treizeci de bătăi. După cea de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acestui chip jertfesc ei și câte unul din suta de prinși făcuți in răsboi, nu ca jertfe ordinare, dar cu ceremonii deosebite. După ce au turnat vin pe capul prinșilor ei îi taie deasupra unui vas; ducând apoi acest vas pe grămada de vreascuri ei udă iataganul cu sângele ce conține. După ce fac această stropire pe podișul clădirii ei se coboară, taie umărul și mâna dreaptă a tuturor oamenilor jertfiți, a căror corpuri au rămas la pământ, aruncă în aer aceste membre
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vârful unei cozi, în formă de prapur, care se vede mai totdeauna alături cu balaurul dac. Se cunoaște de pe întrebuințarea acestor semne că armata Dacilor era împărțită în oarecare corpuri, că deci era o armată organizată și nu numai o grămadă nedeosebită de luptători. Această armată cunoștea însă și oarecare mișcări determinate, provocate în mijlocul vuietului bătăliei prin niște semne date de instrumente de muzică, precum era tuba, un fel de bucium drept, lung și mare; buciumul propriu zis sau răsfrânt și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
acest risc. Părerea mea este că Gosseyn este mai important decât noi. - Ai aflat ceva? întrebă scurt Patricia. Ce s-a întâmplat? Este război? Crang șovăi, apoi spuse: - În momentul în care trimiteam mesajul, acuma cinci minute, am captat o grămadă de apeluri confuze de undeva din centrul galaxiei. Nouă sute de mii de nave de război, aproximativ, au atacat capitala Ligii, în al șaselea decan. Tânăra femeie rămase un timp tăcută. În sfârșit, vorbi, cu lacrimi în ochi. - Așadar, Enro a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o bancă privind o vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
etaj pe o tavă, în timp ce fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era fermierul, care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii, și le puse pe foc împreună cu o mînă de ierburi uscate pe care le smulse. Izbucni o flacără înaltă, și o urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]