40,230 matches
-
adânci și folositoare învățăminte... Trebuie avută în vedere capacitatea lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri, aceleași trasee pe care i-a pus să le parcurgă cărăușii lui de cereale, pe vreme de zloată sau de iarnă grea, fără să cadă în capcana monotoniei. Deși unele secvențe seamănă între ele, autorul reușește să le particularizeze și să fască din cartea sa o lectură plăcută, atrăgătoare și instructivă. Se vede cât de colo că autorul a gândit profund și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
somnul de catană, Pâcule? Da’ la ceva udătură pentru gât nu te-ai gândit? Numai că eu întreb degeaba. Ce, tu te mai gândești și la alții? Nu. Nici vorbă. Tu știi doar de gâtlejul tău. Si atât. Cu răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult murmurate ale cărăușilor, calea până la Crâșma din drum se scurta văzând cu ochii. La o vreme, Pâcu a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce văd eu colea în zare? Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas în marginea pădurii. Să hodinim boulenii, că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei. Am făcut și eu, dragă-doamne, un pic de cărăușie...Căram, însă, altceva - a vorbit Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ești în toate mințile? Vrei să ajungi de râsul satului?” „Nu-i chip să n-o iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la urmă și o avut un fecior - Lisandru - care la rândul lui o lăsat grea o fată din sat și o trebuit s-o ieie de nevastă... Si uite așa, din tată-n fiu, jumătate din satul meu îi plin de cimotia lui Stup. Cealaltă jumătate cred că îi plină de cimotia lui Hliboceanu - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu. Cine îi nebun ca noi să umble cu încărcătură pe o vreme ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
strachină de mâncare pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă. Că de felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu povești, Pâcule. De ce nu m-ai întrebat acum treizeci-patruzeci de ani? s-a îmbățoșat moș Dumitru. Uite că nu mi-o trecut prin cap - a răspuns împăciuitor Pâcu. Dacă am să vă spun că mâine ne așteaptă o zi grea, n-o să mă credeți. Așa că, gata cu poveștile. Fuguța la culcare! a poruncit moș Dumitru... A nins toată noaptea. Ninsoare bogată...Când se crăpa de ziuă, șirul de sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu amnarul - a răspuns pe același ton Pâcu. Calea spre târg s-a dovedit grea. In unele locuri troienele, asemenea spinărilor unor bivoli, ședeau de-a curmezișul drumului...Atunci doar cu lopețile în mână puteau să facă o pârtie îngustă...Pe când coborau spre Fântâna cu ciutură, Pâcu i-a făcut atenți pe cărăuși. Voi vedeți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu alta - l-a asigurat Pâcu, privind la Iordache. Ihâ! a răspuns Cocoșitu, râzând cu gura până la urechi, spre hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea peste peisajul înflorit. Pe costișa din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
băgare de seamă. Ceilalți cărăuși au rămas cu urechile ciulite. După o vreme, s-a auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele ale cărăușiei: Vă mai aduceți aminte cum coboram valea asta prin glod până la butucul roții, sau iarna, pe omăt până la brâu? Si unde mai pui că o făceam doar la lumina felinarelor. Altă cale nu era, Pâcule. Cine își dăduse
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luna trecută. O să ajungem să facem razia la cinci dimineața. — Atunci chiar că n-o să prindeți pe nimeni, nici un bețiv nu mai e treaz la ora aia. — Așa e, se dă bătut Clovis. Băieți, la mese! Ați avut o săptămână grea. Din toate piepturile se aude un „Mersi, șefu’“ sincer. Claude îi spune lui Didier să servească fiecărui polițist câte un pastis din partea casei și se retrage în spatele tejghelei cu Clovis, care-i spune: — Data viitoare, trebuie neapărat să arestez pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pot refolosi sicriul. Nici o problemă, îl plătesc. Când mă-ntorc din cuptor. — V-ar deranja dacă l-ați plăti înainte? În ultima vreme, am avut mulți clienți care au vrut moartea pe credit. Nu ne mai putem permite. Trăim vremuri grele. Dacă plătesc cash, e bine? — Mai bine nici că se poate. Aveți nevoie de factură? — Glumiți? — Atunci opt sute de euro și să fie într-un ceas bun. V-am făcut un discount suplimentar că vă ard fără slujbă. Sunteți un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e macabră. — E greu de înțeles, spune trist Lionel. Și pentru mine. Directorul îi semnează cererea. — Ești surmenat, muncești prea mult. Profită de zilele astea libere. Ieși și tu la aer curat, du-te la pescuit. Menajează-te, vin vremuri grele. — Păcat că n-o să le apuc. Vă mulțumesc, domnule director. — Să nu uit, luni primești cetățenia franceză? — Așa e vorba. — Să-mi amintești să-ți măresc salariul. De ce, o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
creatori ai secolului XX, domnul Focșa ne spune că nu au avut un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I.Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te Împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte - C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, În...doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cîini de-o etilistă ecologistă, colegi de cameră, la cămin, care-și acordau titluri nobiliare, un spărgător de nunți, un actor care a băut o...sondă de petrol, În trei zile... Cine-s eroii cărții lui Sebi? Oameni cu nume grele - Petre Țuțea, Toma Caragiu, George Calboreanu, Alexandru Finți, Horia Lovinescu, Nichita Stănescu, George Constantin, Emanoil Petruț, C.Piliuță, Ștefan Mihăilescu Brăila, Ion Besoiu, Octavian Cotescu, Sanda Manu, Nicolae Velea, Theodor PÎcă, Virgil Mazilescu, Dan Laurențiu, Aureliu Manea (pe care „Dumnezeu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și figuranții Într-un spectacol clasic de operă. Ceea ce au realizat iranienii a stîrnit admirația tuturor participanților la concurs : era o muncă grea, o orchestrare impecabilă a grupurilor de personaje, o mînuire de excepție (chiar dacă, pentru gustul meu, montarea avea lungimi impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști, din toată lumea, agasant de supra populată, treceau zilnic niște irlandezi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de necîștigător, cred că-i infinit mai grea a doua...după
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de necîștigător, cred că-i infinit mai grea a doua...după eșec!... Victor Rebengiuc, Într-un interviu :” E benefic un eșec, cu condiția să nu se repete prea des!”. Just! Ce eșec splendid a avut Ciulei cu Macbeth, la Bulandra! Ce rapid l-a propulsat În lume eșecul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
profil industrială au Întâmpinat dificultăți În reinserția În câmpul muncii, alegând calea prostituției ca mijloc de subzistență; situația economică precară și nivelul scăzut al salariilor - multe prostituate tinere au părinți bătrâni În Întreținere sau ele Însele au o situație familială grea, fiind abandonate de soți, divorțate, cu copii mici de crescut, deoarece și au Întemeiat familii Într-o manieră pripită, când opțiunea pentru căsătorie a fost lipsită de discernământ; climatul educațional deficitar - În familiile de unde provin unul dintre părinți sau ambii
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lucrat ca dansatoare Într-un night clubă. Karina Își amintește că a Început cu stângul primul an de școală: „... eu nu am fost la grădiniță și când am intrat la școală clasele a I-a și a II-a fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale...” dar a fost Însă ajutată mult de mama sa: „... fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mi-am tăiat venele... dar m-a oprit el...”. Descrierea stării În care se regăsea frapează prin abundența detaliilor ce redau intensitatea și contrarietatea trăirilor ei: „... ajunsesem la culmea disperării, țipam, urlam, făceam urât, plângeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor... pastile mai multe nu aveam În casă... mă vedea că fac astea și el tot mai dădea În mine...”. Acest tratament traumatizant, alăturat celor suferite
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Îl descriu cum era de bun cu noi...”. De altfel, ea descrie ansamblul interacțiunilor cu colectivul de la club folosind expresia „familie super fericită”. La fel ca și Daria, Ariana afirmă că „... viața de night este foarte frumoasă dar și foarte grea...”. Cea de-a patra fată intervievată, Amelia, Își justifică opțiunea profesională actuală prin necesitatea de a avea un loc de muncă relativ stabil și bine plătit. În ciuda dorinței și a efortului de a „evada” din această lume a divertismentului sexual
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
grijă de mine..., iar eu Îl credeam. Noul meu loc de muncă era ok. Câștigam destul de bine, mai bine ca Înainte. Avantajul era că mă prostituam doar În bordel, nu pe stradă, unde ești ținta tuturor privirilor și a vorbelor grele. În bordel veneau doar oameni serioși și discreți. Nu Îmi plăcea ce făceam, dar era singurul mod de a face bani simplu și rapid, nu numai pentru mine dar și pentru prietenul meu. La Început lua 25% din câștigul meu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]