3,598 matches
-
sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o fată trăgând o palmă peste fundul care le este pe plac7. În Gasconia, "curtatul înseamnă hohote nestăpânite de râs, îmbrânceli zdravene, încăierări în joacă"8. În unele provincii, aceste jocuri erotice pot merge chiar mai departe. Uneori fata acceptă să fie "pipăită", cuvânt care spune deja totul. Ea lasă bucuroasă în voia băiatului "susul sacului", adică
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai curând rezervată și distantă, devine "puțin câte puțin mai agreabil" și o părăsește cu cuvintele "pe curând, adorabilă verișoară". Râsetele au creat o complicitate între cei doi. Îi leagă acum o legătură deopotrivă spirituală și carnală: căldura, veselia acestor hohote de râs, care sunt, în felul lor, o primă mângâiere, o făgăduință de fericire. La venirea serii, Catherine se simte victorioasă: a reușit să descrețească fruntea vărului său și să-l facă pe "băiatul mare" de 18 ani să "se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot de râs, un vals însuflețit în brațele unui băiat sunt suficiente pentru a o vindeca, măcar vreme de-o clipă, de suferințele cotidiene. Pentru a-i anihila angoasa, neliniștea existențială, întrebările rămase fără răspuns. Așa frivole cum sunt, flirturile Catherinei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
frenezie. Adesea, dar nu neapărat, acestea afișează panoplia completă a tinerei emancipate pălărie cloș și fustă scurtă, pantofi cu talpa plată și își fardează fața. Ele "beau tărie", fumează ca turcii, "înjură ca niște birjari"92 și umplu cafenelele cu hohotele lor de râs, dogite ori cristaline. Însă atitudinea dezinvoltă a acestor tinere femei maschează multe angoase: teama de bărbați, teama de sexualitate, de ce va spune lumea, de o sarcină nedorită. Trebuie să reamintim că în 1920 nu exista încă niciun
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un vecin să dansăm. Făcusem niște sâni falși din mucava și mătase și îi pusesem într-o cutie. Erau doi sâni frumoși, zvelți. Erau minunați! O operă de artă! Când băiatul a deschis cutia, a început să râdă în hohote, și toată lumea la fel!" Această Marcelle Ségal, atât de nostimă, atât de creativă, era supranumită pe atunci "băiețoasa". Și totuși, traumatizată fără îndoială de noaptea nunții și dorind să rămână independentă, Marcelle nici nu vrea să audă de flirt și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoroase. Ele flirtează, să ne amintim, cu Théo, un tânăr foarte respectabil în toate privințele. Ele însele rămân, în ciuda micului lor grăunte de nebunie, destul de cuminți. Mai degrabă decât săruturi și îmbrățișări, ele schimbă cu cavalerul lor replici spirituale și hohote de râs. Însă în euforia lor estivală, tinerele îi prezintă prietenei lor o versiune a faptelor vizibil mai copioasă: "Dragă domnișoară Jaja 2, îi scriu ele, Am cunoscut un tip absolut uimitor căruia i-a venit ideea să ne pună
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
chiar în seara aceea la pândă, împreună cu o altă complice. Însă Sophie cea isteață și ingenioasă prevăzuse totul. Își dă întâlnire la adresa respectivă cu Suzanne, prietena ei cea mai bună, și mimează cu aceasta o scenă de amor. Înăbușindu-și hohotele de râs, cele două liceene sar pe pat, fac să scârțâie arcurile, scot țipete scurte și se prefac a geme de plăcere... Virtuțile inițiatice ale flirtului Dacă s-ar fi petrecut în realitate, comedia aceasta bizară și șugubeață ar fi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru ca să mai am eventual ce păta. Bruno și cu mine rîdem că nebunii și remarcăm cu surprindere că singnor Angiolino își face de lucru sub tejghea. Peste un minut, nu-l mai rabdă inima și își scoate capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
își scoate capul într-un hohot de rîs cît se poate de latin. De la singura masă ocupată în afară de a noastră, un bătrînel cumsecade, care își citea ziarul în fața unei cafele, intră și el în horă și vreme de cinci minute hohotele de rîs îl împiedică pe signor Angiolino să servească, pe bătrînel să citească și pe noi să înghițim. Și apoi minunea a continuat. V-am prevenit că nu vreau să vă propun un itinerar de ghid. Am trecut și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
oameni. Strecor o privire în compartimentele de clasa I-a: măști opace și uniforme moțăie sau rumegă în silă felii copioase de șuncă, ce se adaugă la sigur straturilor asemănătoare de pe propriul lor trup dezobișnuit de mișcare, de zguduirea unor hohote de rîs, de rostogolirea pe-o pajiște verde. Dincoace, încerc să găsesc un loc. Lumea este guralivă și pestriță. Se vorbește mult, în felul obișnuit al oamenilor de diverse naționalități care reușesc să se înțeleagă întotdeauna, atunci cînd există bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în piața Reghistan și, în veselia generală, ajungem la hotel. Ne luăm rămas bun de la Colea care se înclină politicos, strîngîndu-ne mîna la fiecare, dar reușește, odată ajuns în fața Rodicăi, s-o sărute fulgerător pe obraz, în timp ce noi izbucnim în hohote de rîs și fata devine stacojie. Odată ajunse în camera noastră, buna dispoziție ni se topește în nostalgia despărțirii de cupolele albastre cu parfum de iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se pare că-s niște foarte vechi cunoștințe, c-am venit împreună la circ și că ne vom bucura împreună de întregul spectacol. Fata bate din palme ca un copil la orice figură mai dificilă executată la trapez, rîde în hohote și are un rîs tare frumos! la năzbîtiile clovnilor și se vede că participă cu tot sufletul la tot ce se petrece în arenă. Partenerul ei își păstrează impasibilitatea, o mînă se odihnește pe umărul fetei, alta pe mînerul umbrelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
începuse chiar să plângă zgomotos, atrăgând fără să vrea atenția călătorilor care o întrebau curioși ce s-a întâmplat. Mai avu puterea să-și arunce pentru ultima oară ochii prin fereastră trenului. El stătea acolo în mașina și plângea în hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
toate speranțele lor se prefăcuseră în pulbere. Înaintau grăbiți spre adăpost, fără să-și spună nimic. El era mut ca o statuie, ea că o eroina tragică, suspina adânc, era incapabilă să comunice cu el și de aceea izbucni în hohote de plâns. El a strâns-o tare tare în brațe, sărutând-o pe frunte, dra a lăsat-o să plângă mai departe ,,ca să se răcorească’’. -O să treacă, o să treacă, îi zise el cu tandrețe. Lăură ofta, incapabilă să înțeleagă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
unui copac am gasit florile tale: erau trandafiri roz. Se ofiliseră. Am luat florile și te-am căutat mai departe. Te-am strigat, dar n-am auzit decât ecoul numelui tău. Am alergat din nou și te-am strigat În hohote de plâns. Undeva, m-am oprit și am ascultat. Mâna mea se lovise de ceva rece. Am căutat și mi-am dat seama că era un format mic din metal pe care parcă scria ceva. Cu degetul am urmărit conturul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noastră acea figură țărănească și primitivă a lui Creangă! Tobă de anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii”. Despre Mihai Eminescu este interesant de știut că devenise junimist înainte de a fi fost cunoscut personal de membrii societății. Iacob
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Laertios Despre viețile și doctrinele filosofilor. El menționează, astfel, suspiciunea că Platon ar fi inserat în dialogurile sale lucruri pe care Socrate nu le-ar fi spus nicicând (XXIV 35) ; notează că filosoful n-a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
orice constrângeri virtuoase [...] Ducând cu voi, din anecdotă și din ziare, experiența ruinării și regenerării latine, voi n aveți ce-nvăța din piesa aceasta. Tot ce vi se oferă - și viața oferă puține - este pentru a vă distra. [...] Râdeți în hohote de-a lungul acestui secol cumplit (p. 15). Ironic până la sarcasm, crainicul suspect al autorului susține că piesa despre tiranie și libertate nu trebuie să prilejuiască analogii cu situații contemporane, că spectatorii nu au de ce să se lase cuprinși de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Toate aveau câte o eșarfă prinsă în diagonală pe care erau scrise provinciile istorice. În centru cea mai impunătoare avea scris pe eșarfă “ROMÂNIA“ iar celelalte Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana,etc. Cea care reprezenta Basarabia s-a aruncat plângând în hohote în brațele României, spunând: -Mamă, mamă dar pe mine cui mă lași? În acel moment aproape toată sala a dat în lacrimi. Toată lumea a înțeles despre ce e vorba. Peste câteva zile s-a întors mama din Transnistria. Deasemenea tatăl
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
da, te iubim, izbucni fetița în râs, fii cuminte, ești destul de mare ca să nu plângi de față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să nu uiți că îmi place vinul cu aromă de absint, preciză Panaiota. Dacă nu mai ești aici, o să ți-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe." Cuvântul accentuat de fată stârni un hohot de râs. Devenind brusc absentă la ceea ce se petrecea în jurul ei, Panaiota începu să fredoneze o melodie făcută din melancolie și violență. Se simțea în ea forța primitivă a unui suflet vechi, cu lipsa lui de măsură, cu furiile lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
domn care-și duce calul de frâu nu-l recunoști? "E Filip! strigă învățătorul. Bravo, Nel, ești o mare artistă!" Pe Filip l-ai făcut nițel prea frumos, de asta nu l-am recunoscut, observă șeful de gară stârnind mari hohote de râs. Cele două personaje erau reprezentate din față, în vreme ce calul și câinele apăreau din profil. Totul pe fundalul mării și aducând puțin a Rousseau Vameșul. "Nel a imortalizat un moment istoric, spuse Filip, întâlnirea noastră pe plajă." Și lăudă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
desfășurând o însemnată erudiție specială, a interpelat viguros guvernul... de la Budapesta?!... Pe când marele orator vorbea atacând pe unguri dar ocrotind guvernul din București, răsună de sus, de pe băncile superioare, glasul deputatului liberal disident Grigore Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea cu Jurați judecă procesul crimei din strada Soarelui. Pe strada Soarelui, astăzi strada Teodor Aman, locuiau soții Miulescu, iar ca chiriașă aveau pe o doamnă Maria Popovici
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
vijeliei: — Nu mai putem tolera ca pe banca ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit de vărsat, iar când vorbea, holba ochii și se încrunta grozav. Dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
prima seringă vacuum. Priveam atent când la locul unde înfigea acul când la chipul ei drăgălaș stăpânit de o mină trădând neputința și chiar teama. Mai că îmi venea să plâng de durere, mai că îmi venea să râd în hohote de întâmplarea în sine cât și de vorbele aruncate de femeie, răstite printre dinții mărunți și de un alb strălucitor. Nu știu de ce... Încă mai dețineam puterea și voința de a repera unele amănunte, ce nu cred că mă interesau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]