3,687 matches
-
trebuia nouă, așa că am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru bunătatea pe care mi-ați arătat-o stând pe malul acestui râu, ascultând ecourile numelui meu. Binecuvântați fie ochii și copiii voștri. Binecuvântat fie pământul de sub tălpile voastre. Oriunde v-ați duce, voi fi cu voi. Selah. Terafim, totalitatea idolilor reprezentați în statuete ai unei familii, care formau altarul clanului. (n. tr.) Mina, minae (pl.), unitate de măsură din antichitate, folosită în special de babilonieni, însemna aproximativ un kilogram. Epah, veche unitate de măsură a cerealelor, însemna aproximativ o baniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e neagră și nu e sclavă, dar că e Nefert, care e atât de frumoasă, are optsprezece ani și e fiica lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe, și numai câte o clipă, ca fulgerul sau rândunica. Din nou simți pe frunte ceva mătăsos și rece, ca o mână care l-ar mângâia. Dar era prea rece pentru o mână omenească. Totuși parcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în șir s-au străduit și musulmanii, în numele Coranului, să desfigureze fața marelui Sfinx. Ei s-au gândit că Allah le va și pune de-o parte câte o hurie și un munte de pilaf, dacă vor batjocori pe acel " idol păgân ". Și parcă posedatul Savonarola a fost mai breaz!... Dar să ne întoarcem la legende... - Să ne întoarcem? Cred că nici nu ne-am depărtat de aseară. - Voiam să-ți mai spun, zise gazda, încă un lucru: cum se pot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care le făcuse vreodată și mai scrisese În ultimul timp alte câteva povestiri care Îi dăduseră aceeași satisfacție - În special una de o ironie tăioasă, intitulată Lecția maestrului, despre un scriitor talentat, care Își sacrificase integritatea artistică pe altarul „idolilor pieței; al banilor, luxului și «lumii»; al școlilor pentru copii și al veșmintelor pentru soție; al tuturor acelor lucruri care te Împing pe calea cea mai scurtă și mai ușoară“. Făcând această mărturisire și avertizându-și astfel un tânăr protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te împlinește, iubirea îți oferă cele mai intense și frumoase momente din viață, iubirea e un zâmbet continuu, iar tu o ucizi. - Iubirea de sine? - Nu mai fi ironică! Nu e greșit să te iubești. - Da, atât timp cât nu-ți devii idol. - Ridic iubirea la rang de artă, nu e nimic greșit. - Mi-ai vrut lacrimile și ți le-am dat. Mi-ai vrut sufletul și ți l-am oferit. Acum nu mai am nimic să-ți ofer. Cred că în curând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vorbesc altora despre tatăl meu, mă aud cum adopt un ton diferit: detașat, lejer, ironic. Tonul cu care spui povești amuzante. Personajele colorate sunt excelente În romanele lui Dickens sau ca roluri secundare În filme unde sunt jucate de foști idoli de matineu buhăiți care, purtați de un val de milă publică, pot ajunge să câștige cel mult premiul pentru „cel mai bun actor Într-un rol secundar“. Dar nu-ți dorești un asemenea personaj În propria viață dacă poți evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei - comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți simfonii și imnuri pentru surzi, Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn Al oamenilor zilei sublimul adevăr - 40Ce voi puneți în pilde, iar noi l-avem din cer. {EminescuOpIV 220} O, ADEVĂR SUBLIME... O, adevăr sublime - o, tinichea și paie! O, poezie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are? ". - Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara. Ea la gard se duce iarăși Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al juniei ei tovarăș! Cum se teme ea acuma!... EI o vede ș-o salută. Ochi-i ard și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Păreai a fi-nceputul frumos al unui leș. Oricât fii mlădioasă, oricum fie-al tău port, Și blândă ca un înger de-ai fi cântat în psalme Sau dacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet al tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fălcile-ți desbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fața ta o tai, {EminescuOpIV 423} Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
idee care a sorbit din esvorul Dumnezeirei tot a fost românul. Lumea era creată când acest gând uitat a lui Dumnezeu care s-a învrednicit să audă muzica sferelor a fost născut. Să proclam d-asupra ruinelor lumii un nou idol: omul. Și vântul să discînte, să geamă-afurisit Pe-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii Stingerea 7. ÎNTUNERICUL ȘI POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se-ndreaptă cartea-mi, La voi inimi cu aripe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. 42. CONFESIUNE (cca 1874) (Arătînd un cran). Aciea este lumea... de-o sfarăm - e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Și soarele pe ceruri se-nchide ca o rană Ce arde-n universul bolnav de viață vană. Și marea tace-nceată; cântau strigoi; mișcare; O noapte condensată, în veci neperitoare, Ca noaptea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
băiatului a fost violentat pozitiv, iar efectul s-a amplificat atunci când Victor a exclamat: Privește mânzule „cum apare mândrul soare”!, spuse Victor cel iubitor de istorie, bucuros că a Întrebuințat la modul spontan un frumos vers care-l preamărește pe idolul său, Ștefan Voievod. Îți place, te bucuri? Și Încă nu știi ce mare bucurie te așteaptă! Hai să ne Închinăm pentru că Dumnezeu ne face cadou o nouă și frumoasă zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În felul său
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
marelui bărbat. Transcrie toate impresiile, detaliile, discuțiile avute cu Brummell, adună sute de mărturii ale celor care au fost măcar o clipă În preajma astrului Brummell, decupează cronici mondene, fragmente de memorii, jurnale, romane unde răsare direct sau doar aluziv figura idolului său. Rezultă un document fascinant care, Încredințat lui Barbey d’Aurevilly de către prietenul său, eruditul editor Guillaume Stanislas Trébutien, Îi va servi prozatorului francez drept sursă pentru răsunătorul lui op. Nici cea mai mică bănuială de plagiat nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe campionul mondial la categoria grea, gest de o gratuitate totală. Ludicul, absurdul, superfluul sunt trăite de Cravan cu o grație și o eleganță care Îl fac repede idolul unei Întregi generații de tineri, atunci, dar și astăzi. El Își „construiește” o retragere pe măsură: Îmbarcat pe o navă fragilă, ia În piept, ca un nou expediționar, Marea Caraibelor și dispare pentru totdeauna. Fragilitatea artei „momentului”, practicată de artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a epistolelor lui Mateiu Caragiale către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său. Răzbate din paginile epistolarului o fire mai apropiată de lumea de jos a lui Gorică Pirgu decât de cea a aerienilor plini de grație Pantazi sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare după ocazii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur divertisment. Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați ca el, chiar și În Anglia - În orice haină i-ar Îmbrăca lumea -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
felul acesta, un sentiment adevărat a reușit să străpungă și să devină vizibil până și În semnele materiale și schimbătoare ale puterii noastre. Și așa ne-am Întors În punctul de plecare: la adorarea vițelului de aur. Cu deosebirea că idolul vorbește, merge, gândește, Într-un cuvânt, este un uriaș. Iată de ce sărmanul Fitecine s-a trezit Împovărat pentru multă vreme de aici Înainte. O revoluție populară este imposibilă astăzi. Dacă unii regi vor mai cădea, acest lucru se va datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru toaletă, câte evlavioase, câte femei și câți bărbați În toată lumea asta, care au parte de aur, de stofe, de mătăsuri, de cele mai minunate și luxoase veșminte, nu se folosesc de ele doar pentru a-și da aerul unui idol japonez! De aici rezultă un aforism la fel de adevărat, pe care ar trebui să Îl studieze și cochetele experimentate, și profesorii În ale seducției: XLIV Toaleta nu Înseamnă În primul rând veșmântul propriu-zis, ci felul anume de a-l purta. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și astupând ferestrele cu fâșii de stofă sau cu alte materiale opace, până ce obscuritatea este repusă În drepturi. În sfârșit, ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea. Dau foc la oameni, dacă nu prin idoli Împletiți din nuiele, atunci În colibe clădite din brazde de iarbă. În ce privește alimentația, ei Își au regulile lor. Toți Robii Sărmani sunt Rizofagi (sau Mâncători-de-Rădăcini), câțiva sunt Ihtiofagi și mănâncă Heringi Sărați: se abțin de la orice altă hrană de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strălucire. Până și plăcerii de a se sulemeni Îi găsisem astfel tălmăcirea: cei dintâi locuitori ai Albionului de care se pomenește nu-și boiau În Întregime goliciunea În albastru?”. Evocarea lui Brummell, despre care știm că a fost unul dintre idolii lui Barbey și ai lui Baudelaire, a prilejuit, În critica românească, o serie de considerații asupra dandysmului lui Mateiu. Observația, formulată prima dată de Perpessicius, a fost abuziv dezvoltată de Vladimir Streinu și, mai aproape de noi, dar În același spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Marsh respectuos, aproape în șoaptă, ca și cum ar fi fost postulanții, iar ea maica stareță. Își avea chiar propriul acolit. Un puștiulică, care se maimuțărea pentru a-și ascunde vârsta, afișând un aer solemn, exagerat chiar și în cazul în care idolul său ar fi fost o maică stareță. Avea chiar și un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte frumos din partea ei. Ceilalți îl luau fără milă peste picior din cauza seriozității sale, dar, în afară de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]