3,832 matches
-
acestor activități și a îndatoririlor didactice, excelent îndeplinite (a fost un foarte bun profesor, cu harul clarității), reflectă o muncă uriașă și diversă, mai puțin obișnuită, poate, în mediul ieșean care, tradițional, a cultivat o anumită lentoare (uneori, în cazuri ilustre, zăbava fiind foarte productivă). Franche a fost însă un om activ și sistematic; nimănui nu i s-ar fi potrivit mai bine numele germanic decât lui Oscar Franche. A fost, o vreme, medic militar. Poate că originea și educația sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin concurs, Catedra de oftalmologie a Facultății de Medicină a revenit doctorului Elena Pușcariu, cea dintâi femeie profesor universitar în învățământul medical din România, care a ilustrat practica și învățământul oftalmologie până în 1940. Profesor Elena Pușcariu a fost o personalitate ilustră, consacrată ca întemeietoare a Școlii de oftalmologie din Iași, organizatoare a primei clinici de specialitate din țară și cercetător de reputație mondială. S-a născut la Făgăraș, în familia marelui cărturar Ovid Densusianu. După ce a urmat cursurile Facultății de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pună bazele unei adevărate școli. Condițiile materiale în care și-a început activitatea au fost grele. În 1931, doar peste zece ani, clinica avea material iconografic enorm și o splendidă colecție de mulaje. Deși greutățile nu au încetat să existe, ilustra reprezentantă a Școlii ieșene de medicină, exemplu de dăruire profesională, a înfrânt lipsurile și adversitățile și, printr-o operă științifică complexă, s-a făcut cunoscută, durabil, în lumea științifică a timpului. Inițiind "Buletinul de Oftalmologie" al clinicii, conducând peste 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cercetare oftalmologică: leziuni oculare traumatice, infecțioase, neuropatologice, tumori etc. A fost un chirurg desăvârșit, unind erudiția de specialitate cu o abilitate operatorie remarcabilă. Autoare de tratate, publicate în cele mai mari centre universitare europene, organizatoare a activității practice și profesor ilustru, Elena Pușcariu a onorat în mod exemplar învățământul universitar românesc. I. MIRONESCU (1883-1939) Școala de dermatologie conturată în cadrul Facultății de Medicină din Iași s-a distins printr-o serie de realizări de mare importanță medico-socială. Printre cei care au ilustrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medici modești, filozofi ai profesiunii lor care, prin definiție, cere o înaltă înțelepciune și clară pricepere antropologică. C.C. Dumitriu rămîne, astfel, pentru multe serii de medici ieșeni, un neuitat inițiator în elementele esențiale ale medicinii. El este, totodată, unul dintre iluștrii interniști, creator de școală medicală semiologică. * C.C. Dumitriu absolvise medicina la București. A fost un distins reprezentant al marilor clinici de medicală din capitală, remarcându-se, de asemenea, ca medic militar în primul război mondial. În 1943 a ocupat, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
43-53, marcat de mari lipsuri materiale și crize organizatorice. Într-o vreme în care unii profesori considerau Iașul un stagiu de exil, C.C. Dumitriu a fost bucureșteanul care prin activitate și colegialitate a fost bucureștean, devenit ieșean dintre cei mai iluștri. GHEORGHE GHIMICESCU (1908-1961) Profesorul dr. doc. șt. Gheorghe Ghimicescu de la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași s-a născut la 21 iunie 1908, în Pipirigu Neamțului, și a murit la Iași în ziua de 5 ianuarie 1981. Studiile de la Liceul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
chirurg distins, o personalitate deosebit de stimată în țară, nu numai la Iași și un nume cunoscut pe plan internațional, în special în școala de medicină franceză. S-au păstrat numeroase documente care atestă perseverența, energia și orientarea modernă a acestui ilustru chirurg; la facultate a început prin a preda anatomia, organizând baza elementară necesară dezvoltării acestei discipline fundamentale. Trebuie să ne imaginăm cât de grea a fost activitatea sa pentru a ne putea reprezenta, retrospectiv, anvergura operei sale administrative, desfășurată concomitent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aflate în plină expansiune, în condițiile precare ale anilor de după război. Dispărut prematur, la mai puțin de șaizeci de ani, în 1960, Dumitru Cornelson a rămas o figură centrală a școlii ieșene de igienă, școală care a beneficiat de reprezentanți iluștri. Născut într-o familie de intelectuali, a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1927. În anii următori a făcut studii de malariologie și bacteriologie la Paris și la Universitatea J. Hopkins (Baltimore), unde a aprofundat igiena. Reîntors în țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de ținută academică, a fost printre ultimii mesageri ai portretului clasic al profesorului de elită. ION NICOLAU (1891-1970) Printre cei mai mari profesori de medicină din câți am cunoscut aici, în țară, sau în străinătate, într-o grupă virtuală de "iluștri" l-aș situa, pe primul loc, fără ezitare, pe Ion Nicolau, titularul catedrei de patologie între anii 1936 și 1939 și al catedrei de pediatrie între anii 1939 și 1953. Astfel de clasificări sunt subiective și par lipsite de tact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Nae" a devenit însă emblema acestui mare chirurg, parafa sa personală. Toată cariera și-a desfășurat-o în catedra de chirurgie, în ceea ce se numea, pe atunci, "Clinica chirurgicală". Era tot atât de iscusit în chirurgia generală cum a devenit, prin 1960, ilustru în chirurgia pediatrică. Urmașul său la catedră și elevul său (profesorul de azi), dr. N. Goția, descrie virtuozitatea chirurgicală a lui Nae. "Manualitatea sa și viteza de execuție a actului chirurgical au rămas proverbiale. A dezvoltat chirurgia toracică la copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
liniștea nopților de gardă, pașii predecesorilor care constituie adevărate repere în meseria lor. Printre aceste repere se situează și profesorul Strat. Născut în 1905, la Mândrești Galați, într-o familie de învățători (intelectuali modești ai timpului care au generat atâția iluștri cărturari români), Constantin Strat a urmat liceul și facultatea de medicină la Iași (absolvind-o în 1930, cu o teză îndrumată de Gr.T. Popa care îl aprecia în mod deosebit "Mușchiul mare pronator Studiu de anatomie comparată"). Tânărul doctor Strat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tabletă "despre Petru Vancea", profesor de oftalmologie la Iași între 1943 și 1980, membru al Academiei Române, o personalitate "specială", de o energie neastâmpărată, de o extraordinară putere de muncă și de un farmec profesoral de neuitat. A fost unul dintre iluștrii profesori ai acestei facultăți; dar au fost și alții "iluștri" Având grijă să evit clasificările, el se situează undeva în frunte, printre marile inteligențe și talente didactice care au fermecat numeroase serii de studenți și au constituit un model viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1943 și 1980, membru al Academiei Române, o personalitate "specială", de o energie neastâmpărată, de o extraordinară putere de muncă și de un farmec profesoral de neuitat. A fost unul dintre iluștrii profesori ai acestei facultăți; dar au fost și alții "iluștri" Având grijă să evit clasificările, el se situează undeva în frunte, printre marile inteligențe și talente didactice care au fermecat numeroase serii de studenți și au constituit un model viu pentru o pleiadă de colaboratori, doctorii unii deveniți profesori Marius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și iubit de studenți, Nicolae Costinescu s-a impus, încă din primii ani de după război, ca un adevărat pionier al otorinolaringologiei românești. Unii dintre elevii săi, doctorii Teodorescu, Dinu, Costinescu, au devenit la rândul lor eminenți profesori. În provincie, nume ilustre ca doctorul Andone, sau la Iași dr. Stăniceanu și alții au consolidat, în câteva decenii, o "rețea" de specialitate. Profesorul Costinescu a condus clinica până în 1974, când moartea l-a surprins în plină forță creatoare. Este necesar să amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai distinși medici din Iași, distins ca înfățișare (un om frumos, un model antropologic), dar și prin făptura spirituală, Docentul dr. George Russu, fruntaș al interniștilor români contemporani. Nu a fost profesor, neputând depăși nedrepte criterii politice; dar prin activitatea ilustră, de o viață, rămâne în categoria "marilor profesori neprofesori", adevărați maeștri ai artei medicale, care consacră valorile actuale reale dincolo de circumstanțele ostile. Nu-i o exagerare, nici măcar o exprimare figurată, această formulă. Docentul dr. Russu a fost în realitate profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dânsul partea esențială a practicii medicale, semiologia bolilor interne. Îmi aduc aminte de acest mare medic, doctorul Russu, cu respect, emoție și prietenie; cu siguranță, la fel gândesc și simt foarte mulți alți colegi, foștii săi studenți. Această imagine a ilustrului medic valorează cât toate gradele ierarhice profesionale. S-a născut în 1916 la Nicșeni Botoșani și, după ce a absolvit celebrul liceu "Laurian", a urmat medicina la Iași. Încă student fiind, a fost numit preparator. De atunci, din anii războiului, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
făptura, viața și opera este probabil "lumina" Metafora mi se pare relevantă: a fost un om luminat prin "datul" structurii sale biologice; luminat prin circumstanțele existenței, convertite din greutăți în reușite; luminat prin creația sa științifică, una dintre cele mai ilustre din câte a dat medicina și biologia contemporană; în sfârșit, prin aplecare către cultură, care nu a fost aceea a unui diletant, ci a cărturarului. * Născut într-o familie de intelectuali modești (dar ce energii creatoare au avut acești "intelectuali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
SYMPOSION Am răsfoit, în aceste zile, colecția revistei Symposion, apărută la 1 aprilie 1969, cuprinzând, am impresia, toate exemplarele acestei reviste până ce a fost desființată, la ordinul repetat și amenințător al unui funcționar ministerial, numit Teoreanu. Revista, apărută prin hărnicia ilustrului Valeriu Rusu, îmi oferă o surpriză emoționantă, de parcă aș fi întâlnit un vechi prieten; acest sentiment l-am avut văzând primul număr al revistei Symposion... Îmi amintesc foarte bine când am văzut, surprins, primul număr din Symposion, în primăvara anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu modestia și cultura. Într-adevăr, "o frumoasă bucată de viață" a fost Symposionul. Fără sponsorizări de prestigiu național sau dincolo de țară, fără relații de sonoritate radiofonică, fără laude excesive, Symposionul a fost o măsură a unor forțe modeste, deseori, ilustre, în timpuri potrivnice acestor măsuri. Ar trebui să citez numele unor oameni care au alcătuit Symposionul când erau încă studenți. Nici unul nu a ajuns nici măcar ministru, dar și-a împletit fiecare destinul cultural cu această ilustră și atât de modestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unor forțe modeste, deseori, ilustre, în timpuri potrivnice acestor măsuri. Ar trebui să citez numele unor oameni care au alcătuit Symposionul când erau încă studenți. Nici unul nu a ajuns nici măcar ministru, dar și-a împletit fiecare destinul cultural cu această ilustră și atât de modestă revistă. Totuși, printre cei care nu mai sunt, la Symposion au scris Jules Nițulescu, Nicolae Oblu, Victor Săhleanu, Ștefan Milcu și mulți alții. Revista a fost ucisă dintr-un ordin arogant ascultat când acest ordin putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el însuși o victimă a persecuțiilor cunoscute. Îi mulțumesc pentru amabilitate; personal, amintesc și cazul eminentului profesor Marțian Cotrău, farmacist și cercetător ilustru. ÎNCOTRO? În acest modest volum de eseuri intersectate cu date din istoria științei, ne confruntăm inevitabil cu gânduri din viitorul profesional, viitorul artelor medicale. Sunt câteva întrebări la care orice răspuns nu-i decât o încercare. Va deveni medicina o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un înalt activist cultural al vremii, reprezentând C.C.-ul sau Ministerul Culturii. Când i-a venit și lui Cazaban rândul să vorbească, s-a ridicat și a început să spună cât era de măgulit că se afla înt-o atât de ilustră companie, la acel prezidiu, ce mare cinste era pentru el să fie alături de I.M. Sadoveanu, de Cioculescu, de Vianu, pe fiecare ridicându-i în slăvi pe rând, pentru ce au făcut și au dres în cultura română. Când a ajuns
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dinu Pilat, V. Carionopol, Romulus Dianu, Tudor Teodorescu-Braniște, Pan Vizirescu, Zaharia Stancu, Ovid Papadima, dar și alții, au văzut în Vasile Voiculescu, medicul de la Bârlad, un om excepțional, un excelent diagnostician, un internist pe măsură. Dintre confrații săi, un bârlădean ilustru, fost profesor la Institutul de medicină din Iași, care ca student a lucrat timp de peste un an sub îndrumarea lui Voiculescu la Spitalul militar din Bârlad dar i-a fost și coleg la Academie, Iulius Nițulescu nota: «Pot spune, completa
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Petrarca, ca și pentru Mussato, dar ideile sale despre timpul istoric au reprezentat ceva cu totul nou. Cel mai important este că în lucrările sale istorice epice cum ar fi Africa și tratatul sau biografic De Viris Illustribus [Despe Bărbatul Ilustru], Petrarca a rupt cu un model stabilit în antichitatea târzie de istoricul Orosius, a cărui Historiae contra paganos [Istoria împotriva păgânilor] a fost textul istoric cel mai popular în Evul Mediu. Orosius a susținut, în pofida tuturor dovezilor contrare, inclusiv distrugerea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
însuși un istoric impresionant. Printre multele sale lucrări se numără o istorie a Boemiei, o lucrare Despre Europa (1453) care este adesea considerată prima lucrare de "istorie europeană", un tratat despre Germania, o colecție biografica De Viris Illustribus [Despre Bărbații Iluștri] (1450) și un rezumat al Decadelor lui Biondo (1463)29. El este cel mai faimos, cu toate acestea, pentru al său Commentarii (1458-1464; publ. 1584), un bilanț autobiografic scris la persoana a treia, care, după ce povestește rapid începutul carierei sale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]