8,822 matches
-
unde s-a asociat cu Johann Fust, un tipăritor neamț. Împreună, au scos celebra Biblie cu 42 de rânduri, pe care au și publicat-o în 1455. Fust a mers chiar mai departe și, ajutat de alt neamț, Schöffer, a imprimat Psaltirea din Mainz, prima carte tipărită purtând o dată pe ea. Dar nici una din tiparnițele sau cărțile scoase de Gutenberg, Fust sau Schöffer și puse în circulație în secolul 15 nu conține corpul respectiv de literă. De font, nu mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l schimbe. Cu unul mai bun, desigur. Trăgeai de tirbușon și rămâneai în mână cu-o chestie moale, ca un burete de filtru de țigări. Muștiucul era poros, îndesat și plin cu fire de vată. Pe margini, cineva îi imprimase calitățile; cu cerneală sintetică, gri, care se lua pe degete: „Dop din ELASTOMER-TERMOPLASTIC. Cel mai modern și mai sigur mod de a păstra intacte aromele și calitatea tradițională a vinului de excepție.“ Strămoșii se puteau duce dracului, ca și colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
impulsivă, nejustificată: cea mai clară dovadă de slăbiciune. „Nu încă.“, i-am răspuns. „Mai avem puțin.“ Am întins mâna dreaptă și i-am atins genunchii, ca din întâmplare. S-a întors leneș, cu spatele la mine. Mintea mea a completat instantaneu scena, imprimând frumusețea momentului peste decorul potrivit: vara, Mamaia, o plajă pustie. Am mai spus-o și-o s-o repet: fundul Mariei avea mica lui personalitate. Dacă Academia Română s-ar fi gândit să întocmească o nouă documentație cu monumentele naturii, atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu mă omoram să le explic. Prea multă literatură strică, și-atunci intervine viața; sau poate-i exact pe dos. Nicăieri confuzia nu se observa mai bine decât în licee. Îmi petrecusem ani buni acolo, și urmele încă se vedeau, imprimate sub straturile amintirilor. Imediat după ’90, primisem repartiție guvernamentală, o hârtie mototolită care mă trimitea sus, pe Cuțitul de Argint, vizavi de cimitirul Bellu. Liceul se numea „Autotransport“, te întâmpina cu cinci clase de mecanică și ținea de-o uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imprimarea numelui autorului pe coperta I.“ „Uite că se poate. Ia-ntoarce coperta!“ L-am ascultat și-am pus degetul deasupra titlului. Scria ceva acolo, dar nu era un nume de autor, doar o terminație sau un pseudonim. Literele fuseseră imprimate spre dreapta coperții, cu pauze între ele, ca și cum restul numelui ar fi lipsit intenționat sau cineva l-ar fi șters printr-un procedeu tipografic, fără să lase vreo urmă: E S C U „Escu? Adică de la ce: Popescu? Georgescu? Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca băștinașii din Congo cu pungile de Mars. Aproape le iubeam. Voluptatea declanșată de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părut că obiectul seamănă c-un antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci, i-aș fi uluit pe toți. Rămăsesem singurul din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de seară, programări la BCS și la Arhivele Ministerului Învățământului. Nimic. Tipul nu apărea. Parcă mă uitam după Omul Invizibil. Știam și ce caut, dar asta nu se putea spune cu voce tare. Era un episod acolo, în numărul 172, imprimat cu o mică diferență față de toate celelalte numere din aceeași săptămână. O diferență care, pentru un colecționar, făcea toți banii, iar pentru mine însemna dezlegarea unei probleme de-o viață. Până la urmă, am întocmit o listă cu nume și adrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le ascundă urmele. Nanobacteriile se hrăneau cu orice le ieșea în cale, fără mofturi și fără pretenții: epidermă, fire de păr, bucăți de tegument, secreții, poate și mici informații electrice. Trăiau în colonii disciplinate, în așteptarea migrației. Ni le imprimam seara pe față, adâncindu-ne liniștiți în perne sau le luam de pe tastatura calculatorului, lipite de degete. Duceam mâna la nas sau la gură și nu vedeam decât unghii, burice și pielițe. Dedesubt, dacă puneai o lupă, colcăiau miliarde de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doilea. Era un 37. Am mers cu el o stație, după care am coborât și m-am uitat cu-atenție în jur. Nu mă urmărea nimeni. M-am urcat în primul 38. Mi-am taxat biletul, aparatul a cloncănit corect, imprimând data: 23.12. Am tras biletul înapoi și l-am vârât în buzunar, lângă briceag. Apoi m-am așezat pe-un scaun, nu pe oricare, pe ultimul. De-acolo, vedeam totul. Călătoream cu vagonul doi, singur, calm, încărcat de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Te-ai căsătorit cu cine nu trebuie, ai alți părinți sau bunici, te-ai născut într-o altă localitate. Memoria poate fi rearanjată, schimbată cu totul, la o adică. Nu te-ai întrebat niciodată de ce supraimprimarea e «secundă»? Dacă tot imprimi ceva peste altceva, de ce ar mai fi nevoie de încă o aplicație? Confuzia trebuie să fie totală. O voce poate oricând interveni, insistând că îți aparține: amintirile lui Icsulescu, repovestite de... Se merge până la rescrierea completă a istoriei, în folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate să-și ia răspunderea de a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă loc după obținerea unanimității în cadrul Consiliului Societății Națiunilor care era o procedură complicată. “Pactul Oriental” nu a putut fi încheiat din cauza refuzului Germaniei (10 septembrie 1934Ă și al
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
poate să-și ia răspunderea de a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să aibă loc după obținerea unanimității în cadrul Consiliului Societății Națiunilor care era o procedură complicată. “Pactul Oriental” nu a putut fi încheiat din cauza refuzului Germaniei (10 septembrie 1934Ă și al
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
folos, atît bisericesc, cît și politicesc" (Uricariul, 1871, I, p. 62). Ce se degajă cu forță din acest citat este funcția moral-religioasă cu care este însărcinată școala cât și utilitatea politică presupusă de o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
are propulsia ideologică în laboratorul ideatic ce se va crea în climatul intelectual al istoriografiei pașoptiste. Iar Florian Aaron s-a aflat, din acest punct de vedere, în frontul avangardist al inovației ideologice. Noua întorsătură romantică pe care Aaron o imprimă reflecției istorice este perfect reperabilă în exegeza cvasi-hageografică pe care o face persoanei lui Mihai Viteazul și în interpretarea pe coordonate naționaliste a faptei sale din 1600. Tomul al II-lea al extinsei sale trilogii intitulate paradoxal Idee repede de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1927, p. 28). Ideea națională dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în matca neamului său care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este însă acest misterior "stil", de care suntem pătrunși până în măduva ființei noastre culturale, dar a cărui robie nu o simțim? " Cine simte greutatea atmosferei sau mișcarea pământului?" (p. 4). Stilul este "factorul imponderabil", "mănunchi de stigme și motive" care, imprimându-se tainic spiritualității unei culturi, dă personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea stilistică pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ce rezidă în inconștientului colectiv, împuterniciți cu o asemenea forță de amprentare asupra produselor culturale ale conștientului se împletesc organic pentru a genera "matricea stilistică". Complexul de factori ce alcătuiesc matricea stilistică este "dispozitivul secret" prin care "inconștientul administrează conștiința", imprimându-i tiparele, modelele și motivele constitutive (p. 107). Despre trăinicia temporală a matricilor stilistice ca structuri ale inconștientului colectiv specific unei culturi particulare Blaga găsește de cuviință să vorbească doar la superlativ. "Nu ni se pare deloc exagerat să susținem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această activitate. Pentru că, dacă nu este bine stăpânit și îndrumat, geniul poate produce, în virtutea forței sale "oarbe", adevărate dezastre. Sarcina acestei necesare acțiuni moderatoare asupra geniului îi revine facultății de judecată a frumosului, care, scrie filosoful, îl disciplinează și "îi imprimă un curs, indicându-i limitele de acțiune adecvate finalității"95. Care îl călăuzește pe artist în timpul procesului creator, induce în mod spontan (independent de orice concepte și reguli) alegerea, între diversele posibilități întrevăzute, celei mai potrivite proiectului, controlează și corectează
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de maximă productivitate a imaginației și "prilejuiește, prin indeterminarea ei sugestiva, starea poetica prin excelență"187.) Spre deosebire de cea dintâi, care reprezintă o modalitate de a compensa insuficientele ("anemia") limbajului direct prin expresii indirecte, printr-un transfer de termeni menit să imprime un plus de vigoare și de claritate expresiei literare (și poate fi văzută, deci, ca finita, convertibila în termeni logici), cea de-a doua descoperă laturi și semnificații ascunse ale unui obiect sau fenomen, suprimând sensul comun și substituindu-l
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
numărul de la 3 ianuarie. Astăzi semnalăm și recomandăm atențiunei lectorilor secunda elucubrațiune a eruditului în plagiaturi. Răspunde d. Crăciunescu în numărul nostru de alaltăieri: 1) Da, este adevărat, în loc de a-mi da osteneala să produc ceva original, în loc de-a imprima cugetării tiparul individualității mele, am plagiat după "Guardia " chiar primul paragraf cu care debutai în discursul rostit înaintea profesorilor de la universitate; 2) Da, nu tăgăduiesc, am plagiat și alte paragrafe, platitudini chiar accesibile inteligințelor celor mai comune; 3) Îmi pare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acuzațiune și e destul de remarcabil că cineva este mai bine instruit astăzi asupra celor petrecute în iulie 1762 la Peterhof decât asupra multor fapte recente. Și, cu toate acestea, nu erau nici ziare, nici telegrafe; însă moravurile politice rusești erau imprimate încă cu atâta tărie încît complicitatea la un fapt de această importanță era considerată ca un serviciu de stat și ca un titlu la cele mai mari onoruri. Deci, miercuri la 7 iulie, comitele Panin [î ]și comunică intențiunea lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că, asemenea unui copac din pădure, [î ]și are fazele sale de dezvoltare, asemenea oricărui organism își are evoluțiunea sa. Făcând paralele între istoria deosebitelor state antice și moderne ne-am convins că popoarele acelea au avut privilegiul de-a imprima universului întreg caracterul lor, armele și inteligența lor, signatura lor, cari s-au dezvoltat în mod firesc ferite și de demagogie și de despotism și că forma cea mai normală și mai sănătoasă a dezvoltării unei societăți omenești este oligarhia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]