8,976 matches
-
la fantastic: fabulosul feeric, miraculosul mitico-magic și superstițios, ocultismul inițiatic, științifico-fantastic, proza poetică și alegorică, proza vizionară, literatura de aventuri, proza de analiză, literatura fantastică fiind un un tip modern de literatură narativă, caracterizat în special prin mister, suspans și incertitudine, ea fiind recunoscută ca specie literară de sine stătătoare în secolul al XIX-lea. În basme identificăm un fabulos feeric, într-o ambianță în care magia este lege, apar evenimente supranaturale (fabuloase), fără a îngrozi pe cineva, aici supranaturalul face
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se vădește a fi memorabilă și prin acel tip de vrajă care ,,se exercită cu un joc de perfidie batjocoritoare’’ (Mihai Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareală crescută din poveste !’’ Formularea aparține lui Lucian Blaga și este desprinsă din Spațiul mioritic, capitolul Influențe modelatoare și catalitice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
himera. Divulgând prezența subtilă a unor reminescențe apocrif biblice, cele două ,,vizite’’ făcute de popa Iancu lacomului său frate evidențiază marea vocație a scriitorului de a sonda în zonele abisale ale conștiinței umane, apăsată de sentimentul vinovăției tăinuite cu disperare. Incertitudinea cu privire la moartea fratelui său îl zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
individ simte că trebuie să le facă. Uneori, compulsia unui individ este legată de anumite legături logice. Comportamentul compulsiv devine atât de repetitiv și dus la extreme, încât este irațional. Compulsiile de "verificare" sunt extrem de comune și sunt corelate cu incertitudini obsesive. Studiu de caz Cristian povestește un eveniment din viața sa. Conduc pe stradă cu 55 km/h. Merg la un examen. Centura de siguranță este blocată și sunt atent să urmăresc toate regulile de circulație. Nimeni nu e pe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
preferințe în politica externă. Mai întâi, generozitatea termenilor unificării acceptați prin cadrul "Doi-Plus-Patru" contrazice interpretarea acestor măsuri ca o expresie a intereselor Germaniei. În împrejurări în care presiunile pentru unificare deveniseră, practic, de neoprit, Germania ar fi putut profita de incertitudinea privitoare la evenimente pentru a impune un set mai puțin oneros de precondiții. Totuși, Germania s-a consultat intens cu alte puteri majore și a acceptat termeni generoși, care ofereau beneficii substanțiale atât SUA, cât și Franței. Mai mult, acest
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
identității, preocuparea elitelor conducătoare față de suveranitatea lor internă le-a făcut să participe în cadrul instituțiilor internaționale. Mai mult, profesionalizarea, pluralizarea și descentralizarea ierarhiei politicii externe au făcut loc nesiguranței și incoerenței în procesul de luare a deciziilor. Comentatorii observă că incertitudinea politică a dus la o poziție reacționară, și explică natura oarecum opacă a atitudinii Chinei în multe chestiuni cheie, cum ar fi viitorul Taiwanului și unificarea coreeană. De asemenea, aceasta contribuie la explicarea nivelurilor anormal de ridicate ale participării Chinei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de securitate care modifică percepțiile Chinei asupra propriilor interese (Johnston și Evans, 1999; Pearson, 1999, p. 229). Chiar și unde există semne limitate ale socializării, acest fapt reflectă lipsa de unitate și incoerența procesului de formulare a politicii externe și incertitudinea generată și nu indică o schimbare cognitivă fundamentală (Gill, 2001; Lampton, 2001; Johnston, 2003). Wang concluzionează că afirmației potrivit căreia China se socializează în sensul normelor instituțiilor multilaterale prin politicile sale de implicare îi lipsește plauzibilitatea. Normele reprezentate de aceste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în raport cu acestea. În prezent, identificarea de sine realistă a Chinei o încurajează să se comporte într-un mod derutant și incoerent față de puterile occidentale, care urmăresc dezvoltarea relațiilor. În același timp, dezbaterea din Occident, privind implicarea sau îngrădirea Chinei, reflectă incertitudinea legată de intențiile ei strategice (Abramowitz, 1998, p. 40; Funabashi, 1998b, p. 53). Orientarea Chinei către o identitate care îi permite să contureze un set mai coerent de priorități, care să favorizeze implicarea, ar putea să faciliteze acest proces și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fervent al teoriei stabilității hegemonice este pregătit să recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci aceasta este incertitudinea cronică omniprezentă când vrem să înțelegem lumea emergentă odată cu 1989. În cele din urmă, nici măcar specialiștii nu pot fi siguri ce se va întâmpla în viitor și care va fi tendința principală în relațiile internaționale. Dar, cel puțin deocamdată, se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
specializați, convoacă noțiunile de "piață", "lume", "câmp", "configurații", "sfere", "centre", "cadre", "rețele". Am selectat cele trei paradigme preluate cel mai adesea în cercetări: prima cuprinde cultura ca piață, cu un ansamblu de actori raționali și coordonați care lucrează pentru reducerea incertitudinii (Capitolul 11); cea de-a doua concepe cultura ca pe un câmp și identifică raporturile structurale între producători, consumatori și bunuri, subliniind natura conflictuală a raporturilor sociale (Capitolul 12); în cea de-a treia, cultura este privită ca o lume
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Război Mondial (Alfred Marshall, Edward Chamberlin, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes), pentru a privi în mod unitar domeniul culturii. Ei preiau de la aceștia noțiuni de bază, precum: piață, cerere și ofertă, întreprinzător și inovație, speculație, raționalitate, valoare-raritate, concurență, monopol, oligopol, incertitudine, contract... Opera lui Raymonde Moulin (născută în 1924) constituie o bună referință pentru a caracteriza această abordare. Deși circumscrise, în general, picturii, cercetările sale servesc în prezent ca model altor autori în descrierea domeniilor culturale ale muzicii, editării, dansului... Actorii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Weber. Ei au, în consecință, tendința să considere că majoritatea agenților acționează într-un spirit de raționalitate: confruntați cu un univers instabil (valori puțin stabilizate, poziții schimbătoare, importanța renumelui și a notorietății, elemente trecătoare așadar), aceștia sunt preocupați să reducă incertitudinile, producând norme sau sprijinindu-se pe convenții. Totuși, latura constructivistă este neglijată în anchetele lor, în favoarea unei perspective care se situează mai degrabă în amonte și care descrie strategiile raționale de reducere a incertitudinilor. • Actori calculatori și strategici Actorul este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
așadar), aceștia sunt preocupați să reducă incertitudinile, producând norme sau sprijinindu-se pe convenții. Totuși, latura constructivistă este neglijată în anchetele lor, în favoarea unei perspective care se situează mai degrabă în amonte și care descrie strategiile raționale de reducere a incertitudinilor. • Actori calculatori și strategici Actorul este considerat drept un agent strategic, rațional și calculator, dacă nu în practică, măcar în teorie (este metoda ideal-tipică): negustorul de tablouri caută să stabilească monopoluri temporare. Poate să-și afișeze "iubirea pentru artă", dar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în față pentru a face bunul său de neînlocuit și unic (sau, ca să reluăm terminologia lui Pierre Verdrager, "intraductibil", cf. Le Sens critique. La réception de Nathalie Sarraute par la presse, L'Harmattan, Paris, 2001, p. 152). • Rețelele și reducerea incertitudinii Fie că e vorba de experți, de savanți, de reguli (deontologice), de "academii invizibile" (concept economic al anilor 1950), pe piețe totul are ca scop demultiplicarea bunurilor și reducerea incertitudinilor privitoare la valoarea lor. Mass-media joacă un rol-cheie, deoarece permit
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
presse, L'Harmattan, Paris, 2001, p. 152). • Rețelele și reducerea incertitudinii Fie că e vorba de experți, de savanți, de reguli (deontologice), de "academii invizibile" (concept economic al anilor 1950), pe piețe totul are ca scop demultiplicarea bunurilor și reducerea incertitudinilor privitoare la valoarea lor. Mass-media joacă un rol-cheie, deoarece permit dezvoltarea unei adevărate ubicuități, cu mare risipă de afișe publicitare, anunțuri și emisiuni promoționale. Spațiul public a devenit, în mare parte, un spațiu comercial (Habermas, 1962). Actorii multiplică strategiile de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
spațiu comercial (Habermas, 1962). Actorii multiplică strategiile de ocupare a spațiilor și a timpului: ei produc evenimente simultane, false coincidențe, acționând împreună. Toate aceste strategii concertate, jucate într-un mod spontan pentru a decupla eficacitatea lor practică, tind să reducă incertitudinea. Producerea valorii Această paradigmă are mare grijă să plaseze în centrul analizelor sale tema valorii, ceea ce-i dă forța. Poate că avem de-a face aici cu ceea ce conferă specificitate culturalului în raport cu alte domenii, în ciuda utilizării unor noțiuni eco-nomice generice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
galerii, pentru a monopoliza informația și a produce "efecte de ciorchine" (Moulin și Becker, 1986), cât și artiștii. Înmulțirea evenimentelor ca târgurile internaționale (FIAC) sau marile manifestări (Bienala de la Veneția) este un mijloc de a construi rețele, de a reduce incertitudinile, de a produce consens și convenții. Mondializarea rețelelor permite "oligopolizarea" și manipularea gustului, creează o ubicuitate care legitimează lansările noilor artiști și, mai ales, face imposibilă confruntarea cu alte gusturi, mai puțin generalizate, deci mai puțin puternice. Elemente de dispută
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
235, 238, 278, 292-294, 301. Ideologie, 34-35, 175, 215, 254, 265, 273. Ierarhie, 28, 57, 72-73, 150, 162, 188, 261, 264, 266. Imagine, 49, 90, 157, 162, 164, 168-170, 178, 193, 220, 234, 293, 311. Impresionism, 169, 261. Inalienabilitate, 238. Incertitudine, 14, 245, 249-251, 258. Individualism metodologic, 133, 260, 285, 305. Industrii culturale, 10, 85, 91, 96, 98, 147-148, 158, 202, 226, 274, 278, 287. Informare, 107, 109, 111, 173, 271. Infrastructură / suprastructură, 36. Inovație, 46, 97, 245, 297. Instituție, 10
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să ni se spună deci dacă Codul militar, cu cele 30 de cazuri de pedeapsă cu moartea ale sale, va deveni Codul muncii? Un efect chiar mai frapant al principiului funest pe care mă străduiesc să-l combat aici este incertitudinea pe care o ține totdeauna suspendată, precum sabia lui Damocles, asupra muncii, capitalului, comerțului și industriei; și acest lucru este atât de grav încât îndrăznesc să cer toată atenția cititorului. Într-o țară ca Statele Unite, unde dreptul de Proprietate este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
reciproce pre-existente sau să se ocupe în mod direct de fericirea oamenilor, provocând acte de devotament, de abnegație și sacrificii mutuale? Ceea ce mă frapează în acest ultim sistem (de aceea revin adesea la această chestiune, în scrierea mea grăbită) este incertitudinea pe care o face să planeze asupra activității umane și a rezultatelor ei, este necunoscutul în fața căruia plasează societatea, un necunoscut de natură să paralizeze toate forțele sale. Știm ce este și unde este justiția. Este un punct fix, imuabil
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
meargă până la realizarea, pe cale administrativă, a dogmei Fraternității? Sau se va opri ea la mijlocul drumului? Dar la ce grad se va opri ea și după ce regulă? Acest lucru va depinde azi de un scrutin, iar mâine de un altul. Aceeași incertitudine în privința formei. Este vorba de a impune sacrificii unora pentru toți sau tuturor pentru unii. Cine poate să îmi spună ce formă va lua legea? Căci nu se poate nega că numărul formulelor identitare este infinit. Nu există zi în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu ar putea varia decât asupra mijloacelor de a atinge din ce în ce mai mult acest scop unic: a face să fie respectate persoanele și drepturile lor. Astfel, fiecare s-ar putea deda la tot felul de întreprinderi oneste fără teamă și fără incertitudine. Toate carierele ar fi deschise tuturor; fiecare ar putea să își exercite facultățile în mod liber, după cum ar fi determinat de interesul său, de înclinația sa, de aptitudinea sa sau de circumstanțe; nu ar exista nici privilegii, nici monopoluri, nici
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
legea nu se va mărgini la impunerea justiției; ea va aspira în plus la impunerea fraternității. Ce se va întâmpla în această situație? Voi fi scurt, căci cititorul nu are decât să refacă, răsturnându-l, tabloul precedent. Mai întâi, o incertitudine teribilă, o nesiguranță mortală va plana asupra domeniului activității private; căci fraternitatea poate să îmbrace miliarde de forme necunoscute și, prin urmare, miliarde de decrete imprevizibile. Nenumărate proiecte vor veni în fiecare zi să amenințe toate relațiile stabilite. În numele fraternității
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fraternității, războiul universal. Mă opresc. Este destul de evident că, pe această cale, sursa utopiilor este inepuizabilă. Ele vor fi respinse, se zice. Fie; dar este posibil ca ele să nu fie respinse și asta este de-ajuns ca să se creeze incertitudine, cea mai mare nenorocire la adresa muncii. Sub acest regim capitalurile nu vor putea să se formeze. Vor fi rare, scumpe, concentrate. Asta înseamnă că salariile vor scădea și că inegalitatea va săpa, între clasele sociale, o prăpastie din ce în ce mai adâncă. Finanțele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
model mental, din care putem deduce câteva fapte interesante, cum ar fi rolul profiturilor în direcționarea resurselor (când sunt mai ridicate decât media, concurenții vor muta resursele pentru a crește oferta, vor scădea prețurile și vor reduce profiturile) și rolul incertitudinii în determinarea cererii de dețineri monetare (căci dacă informația ar fi necostisitoare, toată lumea și-ar investi toți banii și ar aranja să își ridice câștigurile exact în momentul în care ar avea nevoie să facă o investiție, de unde putem deduce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]