3,294 matches
-
toate dramele se răsfrâng asupra ei și le suportă usturător sau, dimpotrivă, malefic. Rică Venturiano, cealaltă piesă strategică a spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii cu delicatesuri". Retragerea sa din scenă, în final, e o amenințare. El va putea reveni! Florin Zamfirescu își
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din domeniile de mai sus. Doar medicina rămăsese să mai ateste faptul că ființa umană reală poate trece prin momente de suferință. în sectorul medical însă, investițiile au fost minime ceea ce în ultimii ani a condus la condiții de spitalizare incredibile: hrana bolnavilor era monotonă, cantitativ și calitativ prea săracă pentru a sprijini îngrijirile medicale, condițiile de igienă 1. Pe piața internă, penuria de alimente dusese la introducerea unei raționalizări a alimentelor cu cartele, ca în timpul războiului. Produsele alimentare de bază
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Suedfeld, 1979). în condițiile unei penurii generale a bunurilor de larg consum, românii dezvoltaseră strategii de grup pentru a face față problemelor. Nu existau dulciuri de calitate în magazine, căci toate ingredientele (zahăr, unt, cacao) erau înlocuite. Apăruseră însă rețete incredibile de a face dulciuri pentru copii, acasă, aproape din nimic. Nu existau sucuri, răcoritoare, dar toată lumea făcea acasă sucuri din diferite fructe. Medicamentele, hrana, vata lipseau din farmacii și spitale. E de prisos să spunem că nu existau absorbante și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noul, gigantescul, grotescul. Cunoașteți și alte cazuri, nu? Dacă vă doriți un moment de puritate, intrați în Muzeul de Artă și veți găsi acolo Capul de fetiță de Tonitza! Toată gingășia lumii s-a adunat pe această față de o frăgezime incredibilă: ochii, ușor mijiți într-o adumbrire vesperală, nările calm respiratorii, buzele senzual-candide, ovalul chipului, aureolat de părul brun, iată însemnele secundei pure sub care s-a mișcat pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dați seama al cui era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie. Și, slavă Domnului, era ce retușa! Se-ntorceau frații de la "agrară" din teren (cum se zicea) cu imagini de un tragism incredibil. Oameni nenorociți, în opinci, cu căciuli, trudeau... cu entuziasm pe tarlalele înfrățite. Imaginile destinate paginii întîi a "organului" nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însemnat, mai întîi de toate, o stare de spirit. Una mizerabilă, desigur, dar nu mai puțin consubstanțială mentalului general, parte moștenit balcanic, parte fasonat de dictatură. În locul ăsta mizer tot așteptînd "să se dea" ceva își aflau întîlnire cele mai incredibile subiecte, cele mai proaspete noutăți (atît cît noutățile puteau ajunge la urechile celor de la coadă, cît îngăduiau asta celelalte urechi, ale urechiștilor de profesie). Cîteva generații s-au maturizat la școala cozii, gradul de instruire și de perseverență al statului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amenințat e, într-adevăr, un Eveniment? De văzut. 28 iunie Vă mai aduceți aminte, cred că vă mai aduceți aminte de piramidalul capitol despre rolul maselor în istorie, ham-ham, bla-bla. Ei bine, conceptul n-a pierdut din vigoare. Vedem imagini incredibile și nu prea cu susținători ai regelui bulgar Simeon II, cei care au și decis recent modificarea tranșantă a eșichierului politic la sud de Dunăre. Fie vorba între noi, niște mațe-fripte, coate-goale, vorba lui Nenea Iancu, niște ăia, pegra de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un incendiu lîngă clădirea CEC (premoniție la scandaloasele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștilor bătălii, se așeza la masa de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care nu fusese urîțită de comunism, așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în "geci" ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem, o să încep să-l salut cu respect pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată. O oră? Da, o oră. E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris. 28 octombrie Incredibil! Deschizînd (întîrziat) televizorul, pe la miezul nopții, cînd credibila filmografă Eugenia Vodă ne regalează cu aplombul ei, companionul de dialog al cinematoarei se arată a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de jovialitate ce i-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o frază divulgau o situație generală mai mult decît precară a mentalului colectiv. Explicabilă, de altfel, pînă la un punct, din moment ce lumea de azi se confruntă cu drame într-adevăr greu de imaginat: zilnic, aceleași televizoare inundă casele cu grozăvii incredibile, iar... ăștia, poftim, ne întreabă de tablouri! Și dacă, restrîngîndu-ne la spațiul nostru, în care condiția materială a celui de pe trotuar, întrebat ce tablou are în casă, pe perete, e cea prea bine cunoscută, atunci absurdul teatrului ionescian pare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
număr de oră veselă. Urmărit, mde, cu zîmbetul subțire al... profesionistului față cu amatorul îngăduit politicos la aceeași masă. Aceeași masă... Aceeași lume... Una total diferită, dacă refacem numai și în fugă istoria românească modernă. Cea care a consemnat închegarea incredibilă a unui întins stat național dintr-o puzderie de forțe atît de centrifuge. Diferită, așadar, de acea lume românească de bună calitate, din mediul căreia s-au ridicat marii diplomați de carieră, numai și prin ținuta lor rasat elegantă impunînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome, pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice. Era un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în minte cineva mai potrivit pentru jocul cu viața și cu moartea, cu normalul și anormalul decât a fost Brânzei. Așa ca toată lumea din rândul acestei profesiuni, a trecut examene, a învins și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în delicioasele lor estouffades (înrudit cu verbul francez étouffer, estouffer în forma sa veche), cuvânt pe care, în limbaj culinar, ar trebui să-l traducem prin „înăbușeli“? Să nu părăsim atât de repede acest exemplu... Stufatul este tipic atât pentru incredibila circulație europeană a unei rețete de geniu (mai precis a unei tehnologii, căci ingredientele sunt diverse, numai „înăbușirea“ e comună), cât și pentru eclectismul gastronomiei românești. La români, este o mâncare (mult scăzută, de aici probabil asocierea cu „înăbușeala“ francezilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
oricărui popor rang de „școală“ gastronomică funcționează însă și în cazul unor națiuni care și-au creat adevărate imperii, dominând peste o jumătate din lume, stăpânind (din punct de vedere culinar, de pomană!) regiuni de o bogăție și o diversitate incredibile în ceea ce privește resursele alimentare și tehnicile de preparare. Este cazul Marii Britanii. Cu ce s-a îmbogățit bucătăria engleză din întâlnirea cu rafinatele mâncăruri ale Indiei? Pentru cei care ne vor aminti voga britanică a curry-ului, trebuie remarcat că el a apărut
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atît de nervos Încît mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). În această situație incredibilă „tinerețea Își cere drepturile”, cum Îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am mers alături de linia ferată. Jur Împrejur cîmp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
victorioși au creat condițiile care, în numele păcii, au creat drum renașterii războiului [1, p. 21]. Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în special de Germania, dar și din interior, de conciliatorii englezi și alții, Societatea Națiunilor și-a încetat activitatea în 1940 și a fost dizolvată
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Soțul etern, un personaj și-a fixat un „ideal“ de viață asemănător: „Oricum le-ar zumzăi edificiul social și orice ar trîmbița ei acolo, se gîndea el uneori, trăgînd cu coada ochiului și a urechii la toate lucrurile miraculoase și incredibile care se petreceau în jurul lui și în întreaga Rusie, oricît de bine ar evolua oamenii și ideile, eu voi avea oricînd parte de acest prînz rafinat, de care mă apuc acum și, prin urmare, sînt pregătit pentru orice“. Aproape cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]