153,583 matches
-
au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a se identifica astfel în mod cvasi-metafizic cu destinul lumii. Cunoaștem semnificația acestei fugi din sine a vieții și a individului și în ce fel ea își are în realitate izvorul în ei. Sociologia care se clădește pe ruina vieții individuale, științele umane care își propun același scop nu obțin astăzi, în ciuda mediocrității lor conceptuale, succesul care le aparține decât din cauză că, îndărătul gablonzurilor galileene cu care se înzorzonează, ele fac trimitere în fiecare dintre ele, ca la forța reală din care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
familia afectivă 2). În societatea românească actuală, a avea copii este un fapt de viață din ce în ce mai greu de asumat 3, parametrii socioeconomici impunând celor care își doresc rolul de părinți anumite restricții (care nu sunt concordante cu idealul de împlinire individuală propriu tendințelor postmoderniste)4, interesul pentru forma tradițională de familie se diminuează în fapt. Semnificația în sfera valorilor morale ale maternității crește 5. Din păcate, mai cu seamă valorile maternității, nu și ale paternității, aducerea pe lume a copiilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera de libertate individuală 8. Gândirea liberală modernă pare să fi moștenit premisa clasică asupra vieții sociale, organizată în domeniile public și privat. În timp ce gândirea clasică tolera domeniul privat și îl celebra pe cel public, gândirea liberală modernă reflectă adesea tendința opusă, de celebrare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a libertății și responsabilității 9. Gândirea liberală modernă consideră adesea intervenția statului și reglementările din domeniul public necesare pentru binele comun, dar concepe domeniul privat ca pe unul în care intervenția statului este un amestec nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal 10, în termenii drepturilor omului, se disting drepturile asociate sferei publice față de cele care se aplică în sfera privată. Drepturile asociate sferei private - care au fost subiect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în îngrijire mai mult de cinci copii, iar indemnizația de naștere se acorda mamelor care născuseră mai mult de doi copii. Când primeau femeile sprijin direct din partea statului? Atunci când erau lucrătoare în gospodăriile agricole de producție sau în gospodăria agricolă individuală, când erau mame singure și când erau mame a peste cinci copii. În toate celelalte cazuri, în care familia de salariați își ducea viața în parametrii apreciați ca fiind normali, sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spitale (presupunând condiții mult mai civilizate de locuit). Fiecare cuplu mamă-copil dispune de o cameră proprie, apoi există spații comune: camera de joacă a copiilor, sufrageria (camera de primire a oaspeților), bucătăria, holurile, grupurile sanitare și spălătoria. În legătură cu folosirea spațiului individual, ca și a celui comun, există reguli precise și o distribuire riguroasă a sarcinilor de realizare și menținere a curățeniei. În ocuparea spațiului se poate observa o ierarhie de putere, dar nu după ideea bine-cunoscută (cu cât cineva este mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unitate lumea văzută cu ochi de mamă, în sensul în care însuși statutul existențial este restructurat profund printr-o raportare condiționată de relația primordială: aceea cu copilul. Lumea văzută cu ochi maturi este un spațiu mai degrabă comun decât unul individual, poate fi frecventat de toți cei care țin cont în practica lor de valorile materne. Nu au acces la el indivizii care nu numai că nu au copii, dar nici nu poartă grija nimănui. În acest sens, semnificativ nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
proxim parentitatea (starea de părinte) și, ca diferență specifică, paternitatea (asociată situației de a fi părinte, a bărbaților). Maternitatea poate fi privită și ca instituție, în sensul sociologic al termenului 27, desemnând regulile de influențare și control social al comportamentelor individuale privind femeile devenite mame, modelele specifice și stabile de organizare și desfășurare a interacțiunilor dintre acestea și indivizii sau grupurile sociale. Astfel, la intersecția dintre așteptările sociale și disponibilitățile personale, maternitatea apare ca o situație de viață care presupune strategii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oferindu-i suport direct și continuu acestuia, mama este determinată la un mod de viață diferit față de cel anterior, este izolată, trebuie să respecte reguli de comportament în sprijinul vieții copilului). Maternitatea socială, ca formă a maternității ce depășește valențele individuale și se constituie ca rezultat al grijii statului față de cetățenii săi, presupune intervenția instituțiilor guvernamentale și a organizațiilor nonguvernamentale în ocrotirea părintelui și a copilului aflați în dificultate, urmărind integrarea socială și dobândirea de către aceștia a unui mod de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
recunoștea indirect importanța muncii acestora, activitate care, deși nu era remunerată, își avea o recunoaștere simbolică. În 1950, se constituie ajutorul familial de stat, de care puteau beneficia, pe lângă familiile ai căror membri erau salariați ori lucrau în gospodării agricole individuale sau colective, și mamele singure, dacă erau salariate sau membre în gospodăriile agricole. În categoria mamelor singure intrau femeile care aveau în îngrijire unul sau mai mulți copii, dar nu se bucurau de sprijinul soțului, acesta fiind decedat, divorțat sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de protecție și asistență socială, accesul la locuințe sociale, asigurarea unor servicii de consiliere și mediere a muncii, programe de inițiere și formare profesională, accesul la un loc de muncă adecvat. Pentru părintele singur, care lucrează în baza unui contract individual de muncă, se prevede posibilitatea stabilirii, cu acordul angajatorului, a unui program individualizat de muncă, în condițiile legii (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Expunerea de motive pentru legea privind familiile monoparentale, 2003). Realizarea tuturor acestor prevederi va putea fi observată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
repetitive, monotone și cu o finalitate elementară: conservarea vieții? Este preferabil să consideri că viața merge de la sine, că există o forță vitală ce determină ca amănuntele de fiecare zi să se armonizeze. Constatarea că există nevoi imediate, nu numai individuale, ci și ale celorlalți, că unele persoane semnificative au trebuințe importante, oră de oră, zi după zi, an după an nu este una confortabilă 7. Dându-le curs, nu se realizează o legitimare onorabilă în plan social, statusurile aferente fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu trebuie asumate în mod exclusiv de persoana care a dat naștere copilului. Relațiile umane sunt opționale, selective și susceptibile de a fi negociate și tratate ca subiecte ale unor înțelegeri de tip contractual. Teoriile bazate pe contract promovează libertățile individuale. Iată și unele rezerve: reglementările de tip contractual nu modifică mediul economic și condițiile sociale ce creează relații de dominare și subordonare între femei și bărbați; nu pot surprinde adecvat dependențele care se stabilesc în cadrul relațiilor umane. Familia monoparentală rezultată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putea presupune un contract prin care sunt prevăzute obligații atât pentru beneficiar, cât și pentru furnizorul de servicii. 2.3. Modelul comunitartc "2.3. Modelul comunitar" Conform modelului comunitar, familia este expresia relaționărilor personale și sociale mai ample decât cele individuale; ea nu se sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependență. Personalitățile individuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
individuale; ea nu se sprijină în primul rând pe înțelegeri contractuale și acorduri (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Teoreticienii comunitarieni arată că nici o persoană nu devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependență. Personalitățile individuale sunt modelate de apartenența la anumite comunități etnice, regionale și religioase, ale căror valori pot fi diferite de cele ale societății predominante. Jean B. Elshtain (1991, p. 268) susține că „familia constituie precondiția oricărei forme de viață socială”, iar „un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
același sex nu poate fi lăsată doar pe seama părților implicate, ci aparține domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită de vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe drepturi și responsabilități relaționaletc "2.5. Modelul bazat pe drepturi și responsabilități relaționale" Un ultim model avut în atenție este cel bazat pe drepturi și responsabilități relaționale (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 137). Persoana este o entitate distinct individuală, dar și o ființă puternic implicată în relații de dependență, îngrijire și responsabilitate. De exemplu, o femeie care acceptă să poarte o sarcină pentru altcineva trebuie percepută atât ca un agent responsabil, cât și ca o persoană care, în timpul sarcinii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
indivizi, incluzând chiar și pe cei ce stabilesc politica publică. De aici, necesitatea de a stabili o relație între viața de familie și ordinea politică și economică. O teorie a drepturilor și a responsabilităților relaționale va cuprinde nu numai libertățile individuale, ci și drepturile de a întemeia și menține asocieri private compatibile cu concepțiile publice asupra responsabilităților pe care acele asocieri le atrag după ele, subsumând conexiunile dintre familii și comunitatea lărgită. Familia monoparentală poate fi înțeleasă ca una responsabilă, față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la producția socială. Familia separată modernă este întemeiată pe robia casnică, fățișă sau camuflată, a femeii, iar societatea modernă este o masă alcătuită numai din familii individuale, care constituie moleculele ei. Bărbatul este susținătorul familiei și, ca atare, are o situație dominantă, iar în familie el este burghezul, iar femeia reprezintă proletarul (F. Engels, 1987, p. 75). Cu familia s-a verificat un tip de profeție care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
am arătat, în viziunea liberală clasică, sfera privată era concepută ca un spațiu al libertății familiale, protejat de amestecul celor din afară, un spațiu al intimității, fără imixtiuni din partea statului sau a opiniei publice. Pe lângă faptul că baza garantării libertăților individuale este susținută prin egalitatea în fața legilor, celelalte tipuri de inegalități între femei și bărbați se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
metaforice. Dependența poate fi abordată în următoarele sensuri (N. Fraser, L. Gordon, 2001, p. 57): • economic, în care o anumită persoană depinde de altă persoană/alte persoane sau de altă instituție pentru asigurarea existenței; • sociolegal, sintagma numind lipsa unei identități individuale legale sau publice, ca în cazul femeii măritate, statut dobândit prin căsătorie (în multe culturi, femeile iau numele bărbaților care sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
iau numele bărbaților care sunt considerați capii de familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când se referă la o trăsătură de caracter individuală, similară lipsei de voință sau trebuințelor emoționale excesive. Într-o primă accepțiune, dependența economică apare ca acea stare precară în care se află o persoană ce nu dispune de resurse pentru a se întreține singură, nu are capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind combaterea violenței domestice, alături de diversificarea formelor de familie, ar putea fi argumente în favoarea faptului că: ...familia se democratizează pe căi care imită procesele publice ale democrației; iar o astfel de democratizare sugerează cum viața de familie poate îmbina opțiunea individuală și solidaritatea socială... Democratizarea în cadrul familiei implică egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare și absența violenței (A. Giddens, 2001, p. 104). Într-un tablou sintetizator, Anthony Giddens arăta că principalele trăsături ale familiei democratice sunt: Egalitate sexuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]