3,556 matches
-
variabilă, tendința este de înlocuire a motoarelor de curent continuu cu motoare de inducție cu rotor în colivie. În cazul în care sistemul trifazat de tensiuni nu este accesibil, cum este în aplicațiile casnice, se poate folosi un motor de inducție monofazat. Curentul electric monofazat nu poate produce câmp magnetic învârtitor ci produce câmp magnetic pulsatoriu (fix în spațiu și variabil în timp). Câmpul magnetic pulsatoriu nu poate porni rotorul, însă dacă acesta se rotește într-un sens, atunci asupra lui
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
din polul statoric pentru obținerea câmpului învârtitor. Curentul electric indus în spiră se va opune schimbării fluxului magnetic din înfășurare, astfel încât amplitudinea câmpului magnetic se deplasează pe suprafața polului creând câmpul magnetic învârtitor. Servomotorul asincron monofazat este o mașină de inducție cu două înfășurări: o înfășurare de "comandă" și o înfășurare de "excitație". Cele două înfășurări sunt așezate la un unghi de 90° una față de cealaltă pentru a crea un câmp magnetic învârtitor. Rezistența rotorului este foarte mare pentru a realiza
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
turația rotorului este egală cu turația câmpului magnetic învârtitor indiferent de încărcarea motorului. Motoarele sincrone se folosesc la acționări electrice de puteri mari și foarte mari de până la zeci de MW. Statorul motorului sincron este asemănător cu statorul motorului de inducție (este format dintr-o armătură feromagnetică statorică și o înfășurare trifazată statorică). Rotorul motorului sincron este format dintr-o armătură feromagnetică rotorică și o înfășurare rotorică de curent continuu. Pot exista două tipuri constructive de rotoare: cu poli înecați și
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
situații în locul bobinelor polare concentrate se pot folosi magneți permanenți. Motorul sincron cu poli aparenți are un număr mare de poli și funcționează la turații mai reduse. Accesul la înfășurarea rotorică se face printr-un sistem inel-perie asemănător motorului de inducție. Motoarele sincrone cu poli aparenți pot avea cuplu chiar și în lipsa curentului de excitație, motorul reactiv fiind cel ce funcționează pe baza acestui cuplu, fără înfășurare de excitație și fără magneți permanenți. Înfășurarea rotorică (de excitație) a motorului parcursă de
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
câmpul magnetic învârtitor și motorul sincron nu poate porni prin conectare directă la rețea. Există trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone: Este realizat uzual ca motor sincron reactiv cu sau fără magneți permanenți pe rotor. Asemănător motoarelor de inducție monofazate, motoarele sincrone monofazate necesită un câmp magnetic învârtitor ce poate fi obținut fie folosind o fază auxiliară și condensator fie folosind spiră în scurtcircuit pe polii statorici. Se folosesc în general în acționări electrice de puteri mici precum sistemele
Motor electric () [Corola-website/Science/303140_a_304469]
-
considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului industrial și una care să fie compatibilă cu natura. Cu numele său este denumită unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul Internațional (1 Tesla = 1T). Certificatul de botez al lui Nikola Tesla atestă ca dată a nașterii 28 iunie 1856. Tatăl său a fost Milutin Tesla, preot ortodox sârb, iar mama, Duka Mandić. Nikola Tesla a fost al
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
a lucra ca inginer în "Continental Edison Company" (una din companiile lui Thomas Edison), proiectând îmbunătățiri pentru echipamentele electrice aduse de pe celălalt mal al oceanului, datorită ideilor lui Edison. Conform biografiei sale, în același an, Tesla a inventat motorul de inducție și a început să lucreze la mai multe dispozitive care foloseau câmpul magnetic rotativ, pentru care a primit patentele în 1888. Puțin după aceea, Tesla s-a trezit dintr-un vis în care mama sa murise și trezindu-se din
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
final l-au scos afară din companie. A muncit ca muncitor în New York, ajungând să sape șanțuri pentru a se întreține și a-și putea continua cercetarea în sistemele polifazice de curent alternativ. În 1887, a construit primul motor pe inducție, fără perii, alimentat cu curent alternativ, pe care l-a prezentat la "American Institute of Electrical Engineers" (Institutul American al Inginerilor Electricieni, azi IEEE, Institutul de Inginerie Electrică și Electronică) în 1888. În același an, a prezentat principiul bobinei Tesla
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
alimentarea cu curent alternativ ce a fost utilizată pentru iluminarea expoziției. În plus, s-au prezentat lămpile fluorescente și becurile lui Tesla de un singur nod. Tesla a explicat, de asemenea, principiile câmpului magnetic rotativ și motorul asincron sau de inducție demonstrând cum se oprește un ou de cupru la finalul demonstrației dispozitivului cunoscut că "Oul lui Columb". Tesla a inventat așa-numitul generator al lui Tesla în 1895, alături de invențiile lui despre lichefierea gazelor. Tesla știa, datorită descoperirilor lui Kelvin
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
Molotov, criticând persecuțiile în masă care au urmat, și cerând rejudecarea unor cazuri ale unor oameni pe care îi cunoștea personal. Mai târziu în viață a fost în special interesat de folosirea condiționării pentru a stabili un model experimental asupra inducției nevrozei. A murit la Leningrad. Laboratorul său din Sankt Petersburg a fost păstrat până astăzi. În mod interesant, termenul lui Pavlov de "reflex condițional" ("условный рефлекс") a fost tradus greșit din limba rusă ca "reflex condiționat", iar alți oameni de
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
electrică existentă în circuitul electric considerat. De asemenea, curentul electric mai poate lua naștere într-un circuit dacă acesta este un circuit închis și este influențat de o tensiune electromotoare (t.e.m.) variabilă, separată galvanic de acesta. Fenomenul este denumit inducție electrică. Dacă se notează sarcina electrică prin "Q", timpul cu "t" și intensitatea curentului electric cu "I", aceste mărimi sunt legate prin relația Pentru mărimi variabile în timp formula se poate rescrie folosind mărimi instantanee: Densitatea de curent este o
Curent electric () [Corola-website/Science/302809_a_304138]
-
a este un set de fenomene fizice asociate cu prezența și fluxul de sarcină electrică. Energia electrică produce o mare varietate de efecte bine-cunoscute, cum ar fi: fulgerul, electricitatea statică, inducția electromagnetică și fluxul de curent electric. În plus, energia electrică permite crearea și primirea de radiații electromagnetice, cum ar fi undele radio. În domeniul energiei electrice, sarcina produce câmpuri electromagnetice care acționează asupra altor sarcini. Energia electrică apare ca urmare
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
cât timp era menținut curentul. Experimentele lui Faraday din 1831 au arătat că un fir în mișcare perpendiculară pe un câmp magnetic dezvoltaă o diferență de potențial între capetele sale. O analiză ulterioară a acestui proces, cunoscut sub numele de inducție electromagnetică, i-a permis să enunțe principiul, cunoscut acum sub numele de legea inducției electromagnetice a lui Faraday, că diferența de potențial indusă într-un circuit închis este proporțională cu viteza de variație a fluxului magnetic prin buclă. Exploatarea acestei
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
fir în mișcare perpendiculară pe un câmp magnetic dezvoltaă o diferență de potențial între capetele sale. O analiză ulterioară a acestui proces, cunoscut sub numele de inducție electromagnetică, i-a permis să enunțe principiul, cunoscut acum sub numele de legea inducției electromagnetice a lui Faraday, că diferența de potențial indusă într-un circuit închis este proporțională cu viteza de variație a fluxului magnetic prin buclă. Exploatarea acestei descoperiri i-a permis să inventeze primul generator electric în 1831, în care se
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la "forțele electromagnetice", reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a "motorului electric cu magneți permanenți". În anul 1831 descoperă "inducția electromagnetică", reușind să realizeze "conversia electromecanică a energiei" și să enunțe Legea inducției electromagnetice. Faraday arată după o serie de experimentări că "electricitatea " se obține prin "inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică". A propus reprezentarea "câmpului magnetic" prin "linii
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a "motorului electric cu magneți permanenți". În anul 1831 descoperă "inducția electromagnetică", reușind să realizeze "conversia electromecanică a energiei" și să enunțe Legea inducției electromagnetice. Faraday arată după o serie de experimentări că "electricitatea " se obține prin "inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică". A propus reprezentarea "câmpului magnetic" prin "linii de forță" (sau "linii de câmp") și arată că "acțiunile electrice și magnetice
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
principiul de funcționare a "motorului electric cu magneți permanenți". În anul 1831 descoperă "inducția electromagnetică", reușind să realizeze "conversia electromecanică a energiei" și să enunțe Legea inducției electromagnetice. Faraday arată după o serie de experimentări că "electricitatea " se obține prin "inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică". A propus reprezentarea "câmpului magnetic" prin "linii de forță" (sau "linii de câmp") și arată că "acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită". Combate astfel concepția "mecanicistă" conform
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
la rezultate identice dacă se desfășoară într-o manieră identică. De fiecare dată când contextul social al observatorului constituie un factor într-o observație, se pierde obiectivitatea, și observația nu mai este utilă în sens științific. Cercetătorii încearcă să folosească inducția, deducția, metode cvasi-empirice, și invocă metafore conceptuale-cheie pentru a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
putut găsi reacția opusă care îi corepsunde acțiunii. Dar cum putem fi siguri că data viitoare când testăm a treia lege a lui Newton, se va dovedi a fi validă? O soluție la această problemă este să ne bazăm pe inducție. Raționamentul inductiv pornește de la premisa că dacă o situație este valabilă în "toate" cazurile observate, atunci aceasta este valabilă în "toate" cazurile. Astfel, după încheierea unei serii de experimente care vin în sprijinul celei de-a treia legi a lui
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
atunci aceasta este valabilă în "toate" cazurile. Astfel, după încheierea unei serii de experimente care vin în sprijinul celei de-a treia legi a lui Newton, putem să considerăm că "legea" este valabilă în toate cazurile. Explicarea motivului pentru care inducția funcționează a fost oarecum problematică. Nu se poate folosi deducția, procesul bine cunoscut de a trece de la premisă la concluzie, deoarece pur și simplu nu există nici un silogism care să permită așa ceva. Oricât de multe ori biologii din secolul al
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
răspunsuri a constat în concepția unei alte forme de argument rațional, care nu se bazează pe deducție. Deducția permite să formulăm un adevăr specific dintr-un adevăr general: toate ciorile sunt negre; aceasta este o cioară; prin urmare este neagră. Inducția permite oarecum formularea unui adevăr general dintr-o serie de observații specifice: aceasta este o cioară și este neagră; aceasta este o cioară și este neagră; prin urmare, toate ciorile sunt negre. Problema inducției este totodată importantă și controversată în
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
o cioară; prin urmare este neagră. Inducția permite oarecum formularea unui adevăr general dintr-o serie de observații specifice: aceasta este o cioară și este neagră; aceasta este o cioară și este neagră; prin urmare, toate ciorile sunt negre. Problema inducției este totodată importantă și controversată în filozofia științei: este inducția într-adevăr justificată, și dacă da, cum? Atât inducția cât și falsificabilitatea încearcă să justifice postulatele științifice făcând referință la alte postulate științifice. Ambele trebuie să evite argumentul regresiei la
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
unui adevăr general dintr-o serie de observații specifice: aceasta este o cioară și este neagră; aceasta este o cioară și este neagră; prin urmare, toate ciorile sunt negre. Problema inducției este totodată importantă și controversată în filozofia științei: este inducția într-adevăr justificată, și dacă da, cum? Atât inducția cât și falsificabilitatea încearcă să justifice postulatele științifice făcând referință la alte postulate științifice. Ambele trebuie să evite argumentul regresiei la infinit, unde orice justificare trebuie să fie la rândul ei
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
aceasta este o cioară și este neagră; aceasta este o cioară și este neagră; prin urmare, toate ciorile sunt negre. Problema inducției este totodată importantă și controversată în filozofia științei: este inducția într-adevăr justificată, și dacă da, cum? Atât inducția cât și falsificabilitatea încearcă să justifice postulatele științifice făcând referință la alte postulate științifice. Ambele trebuie să evite argumentul regresiei la infinit, unde orice justificare trebuie să fie la rândul ei justificată, rezultând într-o regresie la infinit. Aceste argument
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
să fie la rândul ei justificată, rezultând într-o regresie la infinit. Aceste argument a fost folosit pentru a justifica o soluție la regresia la infinit, fundaționalismul. Fundaționalismul afirmă că există unele postulate de bază care nu necesită justificare. Atât inducția cât și falsificarea sunt forme ale fundaționalismului în sensul că se bazează pe afirmații de bază care derivă direct din observații. Modul în care postulatele de bază derivădin observație complică problema. Observația este un act cognitiv; adică se bazează pe
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]