6,102 matches
-
a ajutat pe infanteriști să recucerească localitatea Edithbridge, iar germanii au trebuit să se retragă. Aliații au păstrat controlul podului Wijchen. Germanii, după mai multe atacuri eșuate, care le-a provocat pierderi importante, nu au mai declanșat noi atacuri de infanterie fără o pregătire corespunzătoare de artilerie. Până la încheierea luptelor, germanii au adus în zona Oosterbeek cam 110 piese de artilerie, ca urmare a învățămintelor trase din luptele de la podul Arnhem. Numărul atacurilor directe împotriva pozițiilor aliate s-au împuținat, fiind
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pod a primit numele ofițerului olandez "Jacob Groenewoud Plantsoen". Operațiunea Market Garden a dus la distrugerea mai multor unități aeropurtate de elită ale Aliaților. După ce operațiunea ofensivă a fost anulată, aceste unități de parașutiști, înarmați doar cu arme ușoare de infanterie, au fost lăsați să apere poziții pentru care nu erau echipați corespunzător. Pozițiile deținute de forțele aliate de-a lungul frontului lor nord-vestic din Țările de Jos s-au dublat la un moment dat, ceea ce a făcut extrem de dificilă sarcina
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
surprinzător, cu atât mai mult cu cât, în timpul debarcării din Normandia, Divizia a 6-a aeropurtată britanică a folosit tactica aterizărilor în imediata vecinătate a obiectivelor pentru cucerirea mai multor poduri mici. În Anglia, comandantul Diviziei a 52-a de infanterie, ale cărui trupe au fost trimise să aterizeze pe un aeroport capturat, a plănuit cu superiorii săi să permită unei brigăzi să fie transportate cu planoarele în ajutorul forțelor asediate ale generalului Robert Elliot Urquhart. Și această propunere a fost
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
pentru a studia inginerie mecanică . Pe 14 mai 1944, de Ziua Mamei, mama lui Kurt, Edith Lieber Vonnegut, s-a sinucis. Experiența lui Vonnegut ca soldat și prizonier de război i-a influențat profund opera. În calitate de caporal al Diviziei de Infanterie 106, Vonnegut a pierdut legătura cu batalionul său și a rătăcit singur în spatele liniei inamice timp de câteva zile, înainte de a fi capturat de trupele armatei germane pe 14 decembrie 1944. Încarcerat în Dresda unde lucra la o fabrică ce
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
și apoi Școala de Belle-Arte din București, fiind remarcat de profesorul Dimitrie Paciurea (sculptură) si Fritz Storck (desen și sculptură). Ulterior a studiat și la Academia Julian din Paris (1913-1914). Între anii 1910-1911, a urmat și cursurile Școlii militare de infanterie din București. A participat la Războiul de întregire a Neamului. A efectuat călătorii de studiu în numeroase țări din Europa (Italia și Grecia - 1921 și 1922; Spania - 1929). A lucrat ca profesor de desen artistic și liniar la Liceul “Gheorghe
Ion Dimitriu-Bârlad () [Corola-website/Science/310072_a_311401]
-
În anul 1968 a fost încorporat în armată în cadrul nucleului Yaalon al forței de tineret agricol combatant „Nahal” și s-a înrolat voluntar în unitățile de parașutiști ale acestei forțe. A făcut apoi un curs de comandanți de companie de infanterie, în cadrul căruia l-a cunoscut pe Nehemia Tamari, care i-a fost comandant și i-a influențat în mod deosebit carieră militară. Tamari a comandat și prima operație la care a participat dincolo de frontieră, pe teritoriul Iordaniei, unde au organizat
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
o am, dar încă mai resimt din acele momente o greutate sufletească nu așa ușoară.” În continuare Yaalon a luptat în orașul Suez. După terminarea războiului s-a întors în armată de carieră, unde a făcut cursul de ofițeri de infanterie, apoi a servit în posturi de comandă în regimentul 50 și a fost comandant de pluton în compania condusă de Itzhak Eitan Ulterior a ajuns adjunctul lui Tamari în fruntea unităților de parașutiști. În anul 1986 Yaalon a fost rănit
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
făcând parte din batalionul 890. Îb armata i-a fost schimbat din greșeală numele de familie din Shimron în Shomron (numele ebraic al Samariei). După parcurgerea etapelor antrenamentelor că parașutist combatant, a fost trimis la un curs de ofițeri de infanterie, în cadrul căruia a participat la operații de represalii contra fedainilor palestineni. luând parte la raidul asupra postului de poliție A-Rahwa,la Operația Gulliver - raidul asupra postului de poliție iordanian Rharandal și la Operația Citru (Lulav) - raid contra postului de poliție
Dan Shomron () [Corola-website/Science/310176_a_311505]
-
Șase Zile a comandat o unitate militară pe frontul egiptean și a fost cel dintâi parașutist care a ajuns la Canalul de Suez, fiind decorat pentru această acțiune cu medalia pentru serviciu deosebit. În 1974 a devenit comandantul forței de infanterie și parașutiști. A planificat și comandat Operația Entebbe de salvare a ostaticilor israelieni de pe un avion Air France deturnat spre Uganda de teroriști germani,aflați în slujba unei organizații teroriste palestinene și care beneficiaseră de complicitatea președintelui ugandez Idi Amin
Dan Shomron () [Corola-website/Science/310176_a_311505]
-
27 august 1916 Batalionul I Grăniceri a primit ordin de a se deplasa la Predeal, unde a intrat în compunerea "Grupului de acoperire „Predeal”". Batalionul a ocupat centrul dispozitivului de luptă al grupului, având la stânga un batalion din Regimentul 20 Infanterie, iar la dreapta Regimentul 6 Vânători. „La decretarea mobilizarii, prima patrulă care a trecut frontiera a fost din grăniceri; iar primul soldat, care a pus piciorul pe pământul sfânt al Transilvaniei, a fost soldatul Mușat.” În perioada 15/28-17/30
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
Maria. Acesta este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Prahova cu . Monumentul „Ultima grenadă a caporalului Mușat” - Bârlad Statuia caporalului Constantin Mușat este amplasată în curtea UM 1458 în fața clădirii administrative a unității (pe vremuri sediu al Regimentului 12 Infanterie „Cantemir”). Monumentul a fost ridicat în anul 1927, este turnat în bronz și are o înălțime de 2,10 metri, fiind așezat pe un soclu din beton armat înalt de trei metri. Pe o placă de marmură este înscris textul
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
dați grenade !" Inaugurarea monumentului s-a făcut pe 9 mai 1929. Acesta este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui cu . Statuia „Caporal Erou Constantin Mușat” - Brăila Statuia este amplasată pe Calea Călărașilor, în fața fostei cazărmi a Regimentului 38 Infanterie „Neagoe Basarab” din municipiul Brăila. Statuia a fost gata în anul 1927, dar a fost dezvelită de abia în anul 1931. Acesta este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Brăila cu . Bustul din Floroaica - Călărași Un alt monument al
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
astăzi în județul Botoșani), într-o familie cu șase copii (cinci băieți și o fată) , Petre Ciopron a absolvit Școală de Cântăreți Bisericești din Iași. Odată cu începerea primului război mondial, a fost înrolat la 1 noiembrie 1916 în Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind combatant pe front. A fost rănit la 29 iunie 1917 în luptele de la Oituz, fiind decorat ulterior cu “Crucea comemorativa”, cu baretele Oituz și Carpați. După terminarea războiului, s-a călugărit la 21 mai 1921 la Mănăstirea Slatina
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
prusacilor la Ligny, într-o bătălie ce s-a dat în același timp. Două zile mai târziu, Ney a jucat un rol deloc convingător în bătălia de la Waterloo, angajând fără ordin o serie de atacuri precipitate de cavalerie, necoordonate cu infanteria și artileria. Spre seară conduce apoi cu bravură atacul „Vechii Gărzi”, iar când înfrângerea devine inevitabilă, încearcă să se lase ucis. După a doua restaurație a Bourbonilor, Ney a fost judecat pentru trădare de un tribunal format din Mareșali, dar
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
Rodna Veche, județul Bistrița Năsăud - d. 7 noiembrie 1981, București) a fost un general român. s-a născut la data de 7 aprilie 1899 în localitatea Rodna Veche (județul Bistrița Năsăud). A urmat studii militare la Școala de Ofițeri de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942, este luat ca prizonier în U.R.S.S.. Semnează o adeziune și se înrolează în Divizia 1 Infanterie Voluntari "Tudor Vladimirescu", formata din prizonieri romani, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942, este luat ca prizonier în U.R.S.S.. Semnează o adeziune și se înrolează în Divizia 1 Infanterie Voluntari "Tudor Vladimirescu", formata din prizonieri romani, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege, fiind numit locțiitor tactic al comandantului (noiembrie
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
8 Artilerie (1909-1914) sau șef de stat major la Corpurile 3 și 4 Armată (1914-1916). În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de - Șef de stat major al Armatei de Nord și Armatei 1 în perioada 1916-1917 și comandant al Diviziei 8 Infanterie în perioada 1918-1919, distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917. La 19 octombrie 1918, la Liov, o Adunare Națională a ucrainienilor proclamă independența „teritoriului ucrainean” din Austro-Ungaria, teritoriu care cuprindea conform unei telegrame trimisă de liderul ucrainenilor
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
provoacă tulburări, ceea ce determină chemarea în ajutor a armatei române. La 6 noiembrie 1918, ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu transmite o directivă însărcinându-l pe generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei 8, având în subordine Regimentele 16, 29 și 37 infanterie, precum și pe toți grănicerii și jandarmii cu serviciul de pază pe frontiera Bucovinei, să ocupe fără întârziere localitățile Ițcani și Suceava, iar de aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv. La data de 8 noiembrie 1918, comandamentul Diviziei 8
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv. La data de 8 noiembrie 1918, comandamentul Diviziei 8 este stabilit la Burdujeni, iar generalul Zadik pleacă la Suceava și ia legătura cu autoritățile locale, iar, apoi, la 9 noiembrie Brigada 16 infanterie este primită în Siret, de unde continuă înaintarea spre nordul Bucovinei, neîntâmpinând nici o rezistență. La 11 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik intră în Cernăuți și restabilesc ordinea și participă la preluarea puterii. Ulterior, la 28 noiembrie 1918
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
1996 a fost reabilitat din punct de vedere juridic, alături de alți fruntași liberali condamnați pe nedrept, în urma recursului în anulare introdus la Curtea Supremă de Justiție. A urmat cursurile Liceului "Gh. Lazăr" din București, apoi ale școlii de ofițeri de infanterie, iar mai târziu Facultățile de Drept și de Filosofie ale Universității din București. A devenit membru al Baroului Ilfov în 1919. Între 1933-1937 a fost Deputat de Ialomița din partea Partidului Național Liberal. A fost radiat din Barou în 1948, în urma
Aurelian Bentoiu () [Corola-website/Science/309241_a_310570]
-
moare și mama sa Anica Culcer, cei șapte copii ai familiei fiind încredințați unui tutor Ignat Mihali, o rudă îndepărtată, dar în fapt de ei ocupându-se sora mamei Elena Economu. După terminarea pensionului este admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie pe care o absolvă în anul 1873 cu gradul de sublocotenent, în specialitatea geniu, fiind clasificat al patrulea dintr-o promoție de optsprezece absolvenți. Participă la războiul de independență din 1877-1878, fiind rănit încă din primele zile ale
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
Școlii de Aplicație de la Fontainbleau. Revenit în țară, în 1882 este numit în echipa coordonată de generalul belgian Alexis Brialmont, care avea menirea de a proiecta sistemul de fortificații permanente ale României. În 1904, pe când era comandant al Brigăzii 3 Infanterie a fost numit în funcția de Secretar General al Ministerului de Război, pe timpul ministeriatului generalului Gheorghe, în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino, funcție pe care o va îndeplini până în 1907.. Ulterior a fost numit comandant al Corpului III
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
devreme. Gersdorff a trebuit să dezamorseze rapid bomba într-o baie. Această a doua tentativă eșuată a demoralizat temporar grupul complotiștilor. Gersdorff a povestit despre această tentativă de asasinare după terminarea războiului. Axel von dem Bussche, membru al Regimentului de infanteri nr. 9, s-a oferit voluntar să-l omoare pe Hitler în noiembrie 1943, în timpul prezentării noilor uniforme de iarnă, dar trenul cu susnumitele uniforme a fost distrus de un bombardament aliat, iar expoziția a fos amânată. O a doua
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
9.500 de piese de artilerie și numai 553 de tancuri și 839 de avioane. Grupul de Armate Centru suferea în primul rând de o lipsă acută de rezerve mobile. În rezervă se afla doar Divizia a 14-a de infanterie (nemotorizată). În zona sudică a frontului Grupului se afla în apropierea orașului Bobruisk "Panzergrenadier-Division Feldherrnhalle", divizei de rezervă de blindate cu efectivele incomplete. Liniile relativ statice din Belarus le-a permis germanilor să construiască ample lucrări genistice de apărare, cu
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]