4,059 matches
-
întunecate" (v. 480-482). Imnul homeric către Demeter relatează atât mitul central al celor două zeițe, cât și întemeierea Misterelor Eleusine. În timp ce aduna flori în câmp pe plaiul Nysei, Kore (Persephone), fiica lui Demeter, a fost răpită de Pluton (Hades), zeul Infernului. Nouă zile a căutat-o Demeter, și în tot acest timp ea nu s-a atins de ambrozie, în cele din urmă, Helios îi spune adevărul: Zeus a hotărât să o căsătorească pe Kore cu zeul Pluton. Copleșită de tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că nu va pune piciorul în Olymp și nu va mai. Lăsa nimic să mai crească pe lume până când nu-și va revedea fiica. Zeus se vede silit să-i ceară lui Pluton s-o înapoieze pe Persephone și suveranul Infernului se supune. El reușește totuși să-i vâre Persephonei în gură o sămânță de rodie și o silește să o înghită; acest fapt va determina reîntoarcerea timp de patru luni în fiecare an a Persephonei lângă soțul ei'. Regăsindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o aluzie la agricultură, precizând că Triptolemus a fost primul inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă ca o consecință a coborârii în Infern a Persephonei, zeiță a vegetației. Dar imnul precizează că seceta a fost provocată mult mai târziu de Demeter, și anume, atunci când s-a retras în sanctuarul ei de la Eleusis. Se poate presupune, după Walter Otto, că mitul originar vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mystului într-o pajiște iluminată. Dar mărturia lui Themistios este târzie și reflectă mai ales concepții orfice 6. Săpăturile de la sanctuarul lui Demeter și al telesterion-ului au arătat că nu existau camere subterane în care mystii să coboare ritualic în Infern 7. S-a încercat, de asemenea, să se reconstituie ritualul inițiatic plecând de la formula secretă, acel synthema sau cuvântul de ordine al mystilor, transmise nouă de Clement din Alexandria (Protrepticos, II, 21,2); "Am postit; am băut ciceon; am luat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerat drept "șamanic" orice sistem cultual în cadrul căruia se cântă. În afară de aceasta, s-au putut evidenția elementele parașamanice ale scenariului elaborat împrejurul Podului Cinvat (vezi, mai departe, § 111) precum și structura șamanică a călătoriei lui Ardă Virăf la Cer și în Infern 11. Totuși, rarele aluzii la o inițiere specific șamanică - 6 Zâtspram 5, tradus de M. Mole, Culte, mythe et cosmogonie, p. 284. Asupra lui xvarenah, ve/. I n. 23. 7 Dcnkart, 7.2. 48 sq., traducere de M. Mole, op. Cit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a interpretat mitul sfâșierii sale ca ilustrând "pătimirea" cerealelor sau prepararea vinului; deja mitografii citați de Diodor, III, 62. 6 Cf. Textele și referințele discutate de W. Otto, op. Cit, pp. 162-164. "Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții", într-adevăr, era arătat la Delfi mormântul lui Dionysos; se vorbea, de asemenea, de moartea sa la Argos. De altfel, atunci când Dionysos era invocat din adâncul mării (Plutarh, De Iside, 35), în ritualul de la Argive. El revenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un zeu să se împreuneze cu regina. ODar cele trei zikTaTe Ănthesteriilor, mai ales a doua, aceea a triumfului lui Dionysos, sunt zile nefaste, pentru că se întorc pe pământ sufletele morților și, o dată cu ele, fcere-le, purtătoare de influențe malefice, din infern. Ultima zi a Ănthesteriilor le era de altfel consacrată. Se făceau rugăciuni pentru morți, se pregătea o panspermie, o fiertură din diferite semințe, care trebuia consumată înaintea nopții. O dată cu noaptea se striga: "Alungați kere-s-au sfârșit Anthesteriile!" Scenariul ritual e bine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și speranța unei înnoiri spirituale. Copilul divin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ideile din acele Marginalii să le dezvolt ceva mai târziu într-un volum; un act aproape terminat dintr-o piesă ce s-ar fi numit Vama de la miază-noapte urma să fie refăcut și continuat într-un amestec de cer și infern în spiritul că în ideile mari sunt plasate interesele personale. Neterminate niciunele, rămân fără vreo importanță. Manuscrisele acestea, altele, ale altora, acte personale, gazete etc., le veți găsi în camera pe care am locuit-o și vă rog să dispuneți
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei. Utilizarea obsedantă a acestui noi accentuează și caracterul autoritar al discursului, e un nou cult cel pe care îl propune eul liric, cel al unui infern al limbajului ("ne-au sucit sufletele, ne-au secat picioarele", "semănăm soare, culegem vermină", "geografia unor molii cu belciugul la ușă" - Antreul poemului, "rodul, cu smârcul, se-alese" - Oxidare, "oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi" - Cangrenă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile, obsesiile cele mai profunde (energia chtoniană este, în fond, o expresie a pulsiunilor inconștientului, adică a celor mai intime trăiri netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală, a infernului din noi, e drept, căci aluzia este dantescă. Exemplificarea acestui tip de creație în chiar corpul poeziei susține interpretarea propusă căci imaginile par a fi desprinse dintr-o viziune halucinantă în care moartea, boala, decrepitutinea se constituie într-un tablou
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față dizarmonia dramatică. Pentru unii limbajul avea acces direct la grație, pentru ceilalți el trebuie scos din infern și dus în purgatoriu (...)", Al. Cistelecan, "Generația și polii ei", în Competiția continuă.Generația '80 în texte teoretice, (antologie de Gh. Crăciun), Editura Paralela 45, 1999, Pitești, p. 54. 240 Corin Braga, "Postmodernismul literar românesc", în 10 studii de arhetipologie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întîmplare m-ar lovi știu cum s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suprafață al versurilor, care vin unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea sufletească vecină cu disperarea a poetului. în timp ce versul 5 („Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Adevărul literar și artistic, 5, nr. 174, 6 apr. 1924, p. 3) „O bucată admirabilă pe la 1897”, va scrie și în Jurnal. (1, p. 423) 15. Op. cit., Traducere de C. Fedeleș, Ed. Cultura Națională, f.d., p. 52. Din feerie în infern 1. Opere, p. 31. „Havuzul din dosul palatului mort” 1. Opere, p. 33. 2.Radu D.Rosetti, „Estetica municipală”, în Pagini alese, Ed. Comitetului de Sărbătorire, 1935, p. 231. 3. Ibidem, p. 228. 4. Opere, 2, Ediție îngrijită de Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-am fost suficient de convingător cînd m-am îndoit (v. Dosarul Bacovia, II, p. 92 și 491) de valabilitatea acestei fraze a d-lui Nicolae Manolescu, deseori citată: „Dintre poeții romîni, Bacovia e singurul care s-a coborît în infern”. O metaforă ingenioasă, fără îndoială. Sună într-atît de extraordinar, încît e greu de crezut că le mai lasă celor ce o citesc posibilitatea de a se întreba pe ce se bazează criticul. A prins în școală, fiind repetată de sute
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît în infern”. S-a coborît înseamnă că a vrut să coboare, că a avut inițiativa de a face acest gest. Or, cu autorul Plumbului lucrurile au stat altcumva. Cu două excepții („Plumb” și „Poemă finală”, unde e loc de refugiu), la el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a face acest gest. Or, cu autorul Plumbului lucrurile au stat altcumva. Cu două excepții („Plumb” și „Poemă finală”, unde e loc de refugiu), la el se observa o evitare a „subteranei” și o spaimă de orice cădere. în „Infernul” lui Bacovia, sumă a decepțiilor, angoaselor, durerilor morale, coborîrea ar însemna scormonirea, avivarea lor. Poetul nu insistă în această direcție. Dimpotrivă (chiar citatul din ,,Panoramă’’, care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citatul din ,,Panoramă’’, care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod reflex, a fugit din fața a ceea ce i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod reflex, a fugit din fața a ceea ce i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat, în mod reflex, a fugit din fața a ceea ce i-ar fi putut amplifica agitația psihică. De fapt Bacovia nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit, s-a retras
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit, s-a retras de la gura lui. Nu s-a aruncat în el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul nostru, Jan Kott scria: „Shakespeare a descoperit infernul moral. Și paradisul. Dar a rămas pe pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul nostru, Jan Kott scria: „Shakespeare a descoperit infernul moral. Și paradisul. Dar a rămas pe pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De exemplu, ambii au scris relatări captivante ca martori ai marelui incendiu al Londrei în 1666 sau relatări care sunt și istorie și memoriu așa cum le înțelegem în general (Pepys 7:267-89; Evelyn 2:20-26). În descrierea făcută de ei infernului și distrugerii rezultate putem vedea strămoșii Hiroshimei lui John Hersey (1946). Între timp, Evelyn și William Wycherley sunt creditați cu introducerea cuvântului "memoriu" cu sensul de amintire personală în limba engleză în această perioadă, o utilizare ce pare să fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]