3,719 matches
-
doritorilor de schimbare, căci Caligula - călăul organizase înfrângerea voinței poporului cu cele mai diabolice metode, mijloace, scopuri conform ideii: oderint dum metuant („lat. să mă urască dar să se teamă de mine”). Și câmpul minunii s-a acoperit cu trupurile inocenților copii, tineri și tinere, bărbați și femei, eroi de multe naționalități, înfrățiți în suferință, crez, jertfire. Când după zile de încleștări pe viață și pe moarte focurile au încetat, a început să ningă abundent cu fulgi crizantematici, cu aripi albe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceeași specie cu mine. Era un lucru străin, încă foarte frumos, dar străin. Nu mi se mai întâmplase să rămân total inert lângă o femeie și totuși nu sim țeam nici jenă, nici vinovăție. Am ador mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
e cea pe care o poți iubi, sem nul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici „bal coanele“ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, depen dent, dornic de a da și a primi afecțiune. Femeile minunate din viața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ale enormului Rover, nu-mi puteam înăbuși, în acea seară irlandeză, senzația că mergem pe contra sens și că dintr-o clipă-n alta aveam să ne izbim de o altă mașină. Mintea mea nu era nici ea așa de inocentă cum poate vă ima ginați. La un popas într-un pub, abia ieșiți din Belfast, coman dasem Irish coffee. Habar n-aveam pe-atunci (era în ’93) ce e aia. Voisem doar ceva autohton, dacă tot eram prima dată în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Omenirea considerată ca un corp. ["VIAȚA E GERMENUL MORȚII"] 2285 Fiecare formă trebuie să degenereze, devine incompatibilă cu timpul, ba chiar în aparința formei, în mijlocul curentului vieței sale, putem observa germenii morții sale, tocmai cum știm că, chiar în copilul inocent, fiecare pulsațiune e un pas spre dezvoltare, dar și unul spre mormânt. Viața e germenul morții - moartea germenul vieții. Ceea ce e etern nu e esențial pentru om - cercul activității sale, țintele sale sunt îndreptate pur și simplu asupra formelor, în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unei epoce și e espresia, fizionomia ei, nu sunt decât tot atâtea pagine ale opului l'avocat du diable. De-aceea și este de un timp zisă, de altul dezisă, este vină în ele, este interes, este voință. Adevărat nemuritoare, inocente în felul lor sunt numai acele producte născute dintr-o mare superfluență a creierului, care a paralizat sau cel puțin s-a eliberat pe deplin de voință. În van vei spune că istoria învață, că războaie, ură, nedreptăți, răutate nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
i] cu palmele, glumind* cu tine cu acea duioșie de mamă ca și când n-ai fi avut niciodată vârsta de 30 de ani, ca și când n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrân, și tu, major, să simți acea bucurie senină și inocentă pe care o simțim la laudele și dezmierdările mamei. Să te simți virgin în inima ta, ba chiar vinovăția amorului să ți se pară ca și când ai dormi la sânul tinerei tale maice - o idee care trebuie luată a peu pres
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru a ilustra unele dintre cele mai nevinovate expresii care se folosesc frecvent în discuțiile din grupurile mixte de adolescenți. Din păcate, mi-a fost dat să aud în asemenea grupuri cuvinte și expresii în fața cărora s-ar împurpura și inocenta foaie de hârtie pentru scris. Iată acum și întrebările: - cum trebuie apreciată atitudinea fermă a tatălui în situația prezentată? - dumneavoastră cum ați proceda în cazuri asemănătoare? - ce părere aveți despre neintervenția mamei în conflictul dintre tată și fiu? - considerați că
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a autorului, cu scopul de a demonta mirajul imaginat de filosofii idealiști germani, Leibnitz și Wolf, conform cărora trăim în cea mai bună dintre societățile posibile; această iluzie va fi permanent dezmințită de fapte și denunțată ca o doctrină periculoasă. Inocentul Candid, discipolul lui Pangloss, se va confrunta mereu cu realitatea necruțătoare a răului. Autorul face o trecere în revistă a tuturor relelor posibile, cauzate de natură, de obiceiuri, de instituții sau de starea socială. În a doua parte a cărții
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă că li se înmoaie genunchii. El răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat. Apoi îi veni rândul să răspundă și acea adunare de temut se concentră să-l asculte, fiindcă urmau să iasă la iveală trăsăturile lui. După de-acum îndepărtatele funeralii ale Mașterei, îi auziră glasul. Și descoperiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Arghezi pentru vina - imaginară - de a-i fi „furat” defunctului piesa de succes Omul cu mîrțoaga! În ceea ce-l privește pe Ciriviș, acesta apare ca un personaj cvasimitologic, șef al unei confrerii parodic-subversive care-și propune să reabiliteze libertatea poetică, inocentă, aparent absurdă, în fața „logicii” și a convențiilor limitative ale condiției umane reificate. Primul text despre Urmuz - semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în ziua înmormîntării. George Ciprian, „Hurmuz” în Contimporanul, an III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
laudele” și care oferă istoricului literar „un instrument pentru înțelegerea unor forme mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e mai adîncă și neprevăzutul mai savant”), criticul atrage sever atenția că „nu trebuie să se exagereze crezîndu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedea! A râs și ofițerul, se ridică de la birou, întinde mâna de despărțire și le-a explicat amabil pe unde trebuia să iasă din clădire. Nici nu i-a întrebat de greci, de bișniță și-a dat seama că sunt inocenți. A fost pentru prima și ultima oară când a fost acolo pe la intrarea oficială a cadrelor, prima și ultima oară când a fost privat de libertate pentru un ceas și în final căpitanul adaugă: - Mult succes la examene! Și s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu sunt eu. Femeia a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele «Carl Streator». Poartă de obicei cravată albastră“. Și mai jos scrie: „Dacă aveți informații despre el, vă rugăm să sunați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui andy warhol? să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării să aflu cum funcționează bucata asta de cer care plutește în tine enkidu pământul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viața și libertatea pentru viitorul de aur al omenirii, comunismul!... Bine, Ceaușescule, foarte bine, noi te apreciem... Învață, învață, învață!... încuviință Dej, cu aerul unui părinte înțelegător și grijuliu. Dar tonul cu care îl citase pe Lenin nu suna foarte inocent. Și câte clase vrei să-ți completezi?... vru el să știe. Ceaușescu se lumină la față. Pot să-mi completez studiile?... Vorbiți serios?... întrebă el neîncrezător. Păi da' ce dracu', tu crezi cumva că nouă ne arde de glume acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mea... Că și ea vrea să-și completeze studiile. În timpul liber se ocupă cu tabelul lui Mendeleev, că-i place mult chimia... "Uite, dragă îmi zice aici se vede un co-doi"... Așa spune tovarășa Elena? întrebă Maurer cu o figură inocentă. Gheorghiu-Dej se prefăcea că studiază un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine, aprobă fata, pe curând! și dădu să plece. O clipă, colega! o reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea pe inocenta. Mă cheamă Felicia... Dădu să mai spună ceva, dar păru să se răzgândească. Victor o privi mirat: Ce-i cu aerul ăsta misterios?... Ai și un nume de familie, eventual și o adresă?... Felicia râse din nou, dar iarăși păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veșnic ne vom aminti, Chiar, când copii nu vom mai fi. Rusu Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate, Găsesc puterea în abisul Zâmbind spre clipe inocente Ce-așteaptă de mult timp Să fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl ating. Doar timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și tu, adolescentule, ai putea alege drumul greșit, drumul spre culmile întunericului, iar cerealele otrăvitoare, care în viața ta semnifică propria alegere, ar putea să-ți încețoșeze castelul vieții, care dacă nu este susținut s-ar putea dărâma. Alegerile tale inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să ai mare grijă la alegerea anturajului , deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce copilul trece prin aceste momente, lanțurile și lacătele Ușii se spulberă, iar copilul se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că trebuia să mă așez urgent! T... încerca să-mi spun ceva, dar l-am întrerupt, spunându-i: Am ore. Poate după. Nici nu l-am salutat, dar acesta îi era și planul, să vadă cât rezist, ori era foarte inocent și sincer? Nu voi reuși să-mi dau seama de asta! Eram deja aproape de clasa 12 B, însă ceva nu mă lăsa să intru, așa că, am plecat. M-am dus la copacul meu, care rectific, nu mai este doar al
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]