18,030 matches
-
verde atârnau din el până aproape de pământ. Prin golul rămas liber în coronament, pătrundeau ca niște săgeți de lumină, razele galbene ale soarelui matinal. Se aplecă ca să treacă pe dedesubt, ferind într-o parte crengile care îi stăteau în drum. Inspiră adânc aerul plin de miros de rășină și păși mai departe. După un timp, printre trunchiuri începu din nou să se zărească lumină. În câteva minute se afla la marginea răriturii de sub Stânca Adevărului. Deși mai devreme nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia să facă ceva. Își duse ambele palme la nas, în încercarea disperată de filtra aerul acela infestat. La început inspiră încet, cu teamă, apoi nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia să facă ceva. Își duse ambele palme la nas, în încercarea disperată de filtra aerul acela infestat. La început inspiră încet, cu teamă, apoi nu se mai putu abține și trase adânc aer în piept, așteptându-se să simtă senzația de arsură atunci când bioxidul de sulf, ori, ce mama dra cului, era gazul acela, îi pătrundea în plămâni. Alunecarea nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i în toate mințile. Nimeni însă nu voia să aibă de a face cu el, toți se fereau de dânsul. Cu toate acestea, bătrânul avea o influență extraordinară asupra muncitorilor și nu numai a lor. Teama pe care le-o inspirau blestemele cu care îi amenința era teribilă și de neexplicat. Fă ceva! continuă Vlad să gesticuleze energic. Nu vezi că individul ăsta ne pune în pericol afacerea? Foarte interesant, era pentru prima dată când Mihailovici vorbea de extragerea aurului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai că atunci lucrurile erau mult mai simple. Își cunoștea inamicul și știa foarte bine ce are de făcut. Nu-i trebuia decât curaj și o pregătire temeinică a misiunii. Se ridică și se apropie de fereastră. O deschise larg, inspirând aerul proaspăt. Închise ochii și încercă să se liniștească. Trebuia să o ia metodic, ce avea de făcut? Care era misiunea ce trebuia dusă la capăt? Vlad voia să continue săpăturile. Pentru asta era nevoie să scape de amenințarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea semne disperate cu mâinile. Privi cu atenție, era biroul lui Vlad iar acesta, din spatele geamului închis, încerca să se facă văzut. Slavă cerului că încă mai era în viață. Godunov puse vehiculul în mișcare și trase chiar în fața intrării. Inspiră adânc, după care deschise portiera și se repezi în clădire. Închise cu grijă ușa după el, urcând în fugă scările. Credeam că nu mai cobori din mașina aceea! îl luă la rost Mihailovici de cum intră în birou. E un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în simțiri. Ai idee ce s-a întâmplat? întrebă el cu voce slabă. Pop nu-i răspunse. Toma își dădu seama că din gâtlej nu-i ieșise nici un sunet. Limba îi era umflată și avea gura uscată ca o iască. Inspiră adânc și repetă întrebarea, de data aceasta mai tare. Ne așteptau în pădure, îi explică Simion, m-au amenin țat cu arma și m-au silit să mă opresc pe loc. Pe tine te-a lovit cu patul armei, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanță cât mai mare între el și Godunov. Nu avea nici o idee ce urma să facă după ce scăpa din capcană. La asta urma să se gândească mai târziu, odată ce va fi vedea liber în pădure. Își trase umerii înapoi și inspiră adânc, pregătindu-se să se strecoare afară. Ceva se întâmpla dincolo de intrarea în peșteră. Întunericul de acolo devenise dintr-o dată solid. Valul de ură îl lovi direct în coșul pieptului, ca un pumn uriaș. Știa foarte bine ce însemna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici Milojević Tasa7, traducătorul lui Kautsky 8, cu care tata discutase odată la „Țarul rus“. Enciclopedia morților era opera unei secte ori a unei organizații creștine care, prin programul său democratic, impunea o viziune egalitară asupra lumii morților - fără Îndoială inspirată dintr-un precept biblic - În ideea de a se Îndrepta nedreptatea umană, ca toate făpturile Domnului să primească un loc egal În viața veșnică. Mi-am dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă, iar faptul de a o vedea Înălțîndu-se deasupra claviaturii, cu o urmă de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ei bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cine mai știe. — Dumneavoastră de ce credeți? am stăruit eu. — Julián trăia În cărțile lui. Trupul acela care a ajuns la morgă era numai o parte din el. Sufletul lui e În poveștile sale. Odată, l-am Întrebat după cine se inspira pentru a-și crea personajele și mi-a răspuns că după nimeni. Că toate personajele lui erau el Însuși. — Atunci, dacă cineva ar voi să-l distrugă, ar trebui să distrugă poveștile și personajele astea, nu-i așa? Înflori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îmbelșugare, va permite fiecăruia să profite în mod echitabil de binefacerile imaginației societății de consum, să-și apere libertatea de propriile excese și de cele ale dușmanilor săi, să lase generațiilor viitoare un mediu înconjurător mai bine protejat, să plăsmuiască, inspirându-se din înțelepciunea tuturor popoarelor, noi moduri de a conviețui și de a făuri ceva împreună. Așadar putem povesti istoria următorilor 50 de ani: până în 2035, va lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
început încă de la orignile ei: să facă din fiecare minut al vieții o ocazie de a produce, de a schimba sau consuma valoare de piață. Asemenea învingătorilor Imperiului Roman, piețele se vor grăbi să îmbrace hainele învinșilor; societatea americană va inspira încă multă vreme modelul pe care hiperimperiul îl va oferi lumii. De asemenea, el va determina întreprinderile să intre pe toate piețele epocii supravegherii; îl va incita pe orice student să-și finanțeze atât studiile, cât și formarea sa permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care zâmbea, se uită la tehnician, care se străduia să-și ascundă zâmbetul, și spuse, Foarte bine, o dată e doar o dată, consimt să mă supun experienței. Tehnicianul legă firele, strânse brasardele, aplică ventuzele, E gata să înceapă, când doriți. Femeia inspiră adânc, reținu aerul în plămâni timp de trei secunde și slobozi brusc cuvântul, Alb. Nu ajungea să fie o întrebare, nu era mai mult decât o exclamație, dar acele se mișcară, trasară linii pe hârtie. În pauza care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, la fel ca dumneavoastră, acum imaginați-vă că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată împotriva sistemului, parțial inspirată din experiența de neuitat a unei istorice plimbări submarine de o jumătate de oră în ape blânde, începu să capete forță și să atragă atenția când planurile ministrului de interne, deși obținuse unele mici succese, însă fără vreo semnificație apreciabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
v-ați abținut, Vreau să spun că am votat în alb, În alb, Da, domnule primar, în alb, Și mi-o spuneți așa, de-a dreptul, Și dumneavoastră m-ați întrebat de-a dreptul, Și asta pare să vă fi inspirat suficientă încredere ca să răspundeți, Mai mult sau mai puțin, domnule primar, doar mai mult sau mai puțin, Dacă înțeleg bine, v-ați gândit și că ar putea fi un risc, Speram să nu fie, Până la urmă, cum vedeți, ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
permis să se facă, Poate că aveți dreptate, o să mă gândesc la asta, în orice caz, aveți grijă, O să am, domnule primar, și vă mulțumesc că m-ați avertizat, Deși continuați să nu știți de ce, Sunt unii oameni care ne inspiră încredere, Sunteți a doua persoană care mi-o spune azi, În acest caz puteți spune că a meritat să trăiți ziua aceasta, Mulțumesc, La revedere, domnule primar, La revedere. Primarul se întoarse înapoi, la locul unde lăsase mașina parcată, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu și mai multă putere. Abia atunci poetul păru să Își vină În fire. - Iartă-mă, maestre. Ți-am auzit cuvintele, Însă mintea mi-o luase Înaintea trupului și nu Îți puteam răspunde. Iubirea e mereu În mine și mă inspiră cu vocea ei, Însă de când am Încercat să fac binele pentru cârmuirea cetății, pesemne că alte două zeități i-au luat locul În zilele și nopțile mele. - Și care ar fi? Întreabă Arrigo. - Binele și Răul. Și Întrebările privitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își căpătaseră culorile vieții. Și mișcarea pieptului era mai rapidă, cu respirația grăbită de un Început de gâfâială. Într-acestea, fata deschise gura. Dante văzu clar cum pieptul i se umfla ca să inspire, iar apoi glasul ei Înalt și limpede se Înălță iarăși În biserică, răsunător ca un cântec. Sunetele armonioase ale unui psalm În limba latină se răspândiră În văzduh. Dante era Încurcat. Prima lui ipoteză, că ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și a pierzaniei. - Așadar, a ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta așteptați? - Dumneata nu Înțelegi, messer Alighieri. Monerre clătină din cap. Apoi Își ridică privirea, ca și când ar fi voit să se inspire de la stelele ce se iveau pe cer. - Cât de departe de adevăr e judecata dumitale, cât de nedemnă de o minte ca a dumitale. Printre simbolurile noastre cele mai sfinte se păstrează capul cu două fețe. Dar nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
domniță, nu mai știu. Îi dădeam corespondența, iar dânsul o tria. Nu am lăsat niciodată scrisorile lui Barbe sau Gravului, în definitiv dânsu-i stăpânul acolo, nu? Marcel Crouche își scufundă nasul mare și ciupit de vărsat în paharul cu rachiu, inspirând lichidul ca și cum ar fi fost vorba despre o chestiune de viață și de moarte. Băurăm în tăcere toți trei, primarul, poștașul și cu mine. După aceea a mai venit un rând. Nimeni nu a mai zis nimic. Câteodată, primarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar eu încercam să-nțeleg. Clămence îi deschisese ușa, cu burta ei mare pe care o ținea cu amândouă mâinile, râzând fără încetare. O știa vag pe Josăphine, dar a lăsat-o să intre, cu toată spaima pe care o inspira, și cu reputația ei de vrăjitoare. Era atât de drăguță nevasta ta... spuse Josăphine întinzându-mi din nou cana plină. Nu-mi amintesc prea bine cum arăta, dar știu că era drăguță, că totul era drăguț la ea, ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și nu știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor pendulelor. La acea cădere infinită. La moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă. Chiar și celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]