3,538 matches
-
de cifre, litere sau calcule simple aritmetice). Într-un astfel de experiment se observă că la anumite intervale, mai mult sau mai puțin regulate, apar blocajele. Aceste blocaje sunt mai frecvente atunci când scade conținutul de oxigen cu 60 % din aerul inspirat; sunt mai frecvente pe măsură ce progresează oboseala, deoarece sunt un rezultat al inhibiției de protecție. În măsura în care nu se modifică orientarea de bază a activității, ele reprezintă fenomene adaptative, pentru că asigură momentele de odihnă necesare unei activități de durată. 3) Concentarea atenției
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pe rana cea mai dureroasă a vremii pe care o străbatem. Îți mulțumesc încă o dată că nu ai pierdut ocazia să spui răspicat acest adevăr, neplăcut pentru mulți, într-o epocă de derută pustiitoare. Îmi place și cum scrii. Simplu, inspirat și fără fandoseli. Spui și nu spui tot. Suficient de încifrat și, totuși, suficient de limpede pentru a stârni interesul. Unele teme le-ai abordat direct, aprofundat, iar altele le-ai sugerat, ai lăsat să funcționeze intuiția, visul. Suntem amândoi
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
propune compoziții în mai multe registre, povestiri în genul benzilor desenate, lucrări care ies din tiparele clasice de organizare a suprafeței. În arhitectură, compoziții cu forme orizontale întâlnim la fațadele blocurilor cu dominante orizontale. Măiestria arhitectului se leagă de felul inspirat în care realizează alternanța sau repetiția registrelor orizontale, de modul în care reușește să integreze în forma dominantă elemente secundare (ferestrele), dar mai ales în arta cu care plasează accente prin forme pe suprafața orizontală, folosind planuri care avansează sau
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
liliputanilor, al piticuților, al omuleților care intră în dialog cu uriașul Gulliver. Atât în acest episod, cât și în următorul, scriitorul ne precizează locul acțiunii și face o descriere amănunțită a proporțiilor celor care participă la întâmplările din narațiune. Comparațiile inspirate ne ajută să înțelegem dimensiunea protagoniștilor acestor istorisiri. Jonathan Swift descrie amănunțit întâlnirea lui Gulliver cu uriașii. „Încercam să găsesc vreo spărtură în gard, când zării un băștinaș, în lanul vecin, de aceeași talie ca și cel pe care-l
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
negru pe alb și alb pe negru; de negru pe gri și gri pe negru; de alb pe alb și negru pe negru (lucruri de mare rafinament plastic). Mă opresc la două exemple elocvente: gravurile lui Masereel în alb-negru, gândite inspirat, cu contraste violente, și la multe din colajele lui Matisse, imaginate în raporturi teme de culoare. Pentru „ucenicul grafician“, înțelegerea și aplicarea contrastului cromatic sunt hotărâtoare în carieră. XVII. Geometria și caracterul imaginii Kandinsky Fiecare imagine grafică are o construcție
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
viespe, coadă de șoarece, cap de bou, creangă ruptă, labă de barză“. Rigorile impuse fiecărei caligrafii devin obstacole pe drumul inițierii învățăceilor. Trebuie un exercițiu îndelungat și răbdător pentru a pătrunde tainele pensulei și a face din ea o prelungire inspirată a gândului artistic, în căutarea permanentă a perfecțiunii. Atunci când fiecare semn devine frumusețe, simțim că scrisul se înnobilează și devine artă. Circulația pensulei pe hârtie, făcută cu dezinvoltură și firesc, transformă fiecare semn caligrafic în formă artistică. (Paul Klee). Minunățiile
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
pe hârtie, făcută cu dezinvoltură și firesc, transformă fiecare semn caligrafic în formă artistică. (Paul Klee). Minunățiile la care a ajuns adevărata caligrafie gestuală au îmbogățit arta secolului XX cu lucrări făcute în spiritul caligrafiilor orientale și extrem-orientale prin frumusețea inspirată a duetului variabil, prin sensibila trasare a semnelor cu treceri subtile de la o intensitate de negru la alta sau cu zone în care hârtia transpare și respiră prin toți porii. Este vorba de stadiul superior al artei, când caligraful modern
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
la expresivitate maximă. Imaginile antologice analizate devin zestrea fiecărui artist pe care trebuie s-o uite cât mai repede, pentru a-și căuta un drum, o cărăruie sau o potecă personală în artă. XXIII. Laudă mâinii Oricât de îndrăznețe, de inspirate, de vizionare sunt ideile unui creator, ele devin operă de artă numai datorită măiestriei mâinilor sale minunate. EDUCAREA MÂINII. Este un proces de perfecționare fără sfârșit, care ascunde un efort continuu de sensibilizare a mâinii pentru a o face capabilă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ajută pe artist să-și intre în mână, adică să atingă nivelul normalității sale artistice. Încălzită, mâna devine ascultătoare, supusă și răspunde foarte bine la toate comenzile primite. * * * O viziune originală asupra mâinii întâlnim la Paul Valéry: Munca trudnică, îndârjită, inspirată lasă urme în podul palmei, care sunt amintirile anilor noștri scurși, ce au modelat mâna. Putem citi truda după asprimea și bătăturile din mâinile sculptorilor, în permanent dialog cu lemnul și cu piatra. , mărturisește Henri Focillon. Profesorul meu eminentul pictor-pedagog
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
după nud duc la memorizarea formelor anatomice, dar și observațiile noastre zilnice se stochează în memoria vizuală și mai departe, prin schițe, în memoria mâinii. Artistul devine purtătorul unei averi secrete singulare, și nimeni nu bănuiește asta. (H. Focillon). Munca inspirată a artistului face din creion, din pensulă sau din daltă o prelungire a mâinii sale, căreia îi transmite întreaga sa vibrație în fața naturii. După ani de trudă, uneltele se domesticesc, devin ascultătoare și îndeplinesc în chip fericit gândurile artistului. Prin
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
stângăcii, el se manifestă în deplină libertate, se simte ca un demiurg care poate să facă orice imaginează, la cota cea mai înaltă. Mâna matură care atinge această cotă absolută este o victorie a artistului care dovedește că numai talentul inspirat, dublat de o uriașă strădanie, poate atinge perfecțiunea. * * * Vasile Băncilă face o frumoasă interpretare a mâinilor sculptorului Gheorghe Anghel: * * * Sunt puține mâinile care ating desăvârșirea, dar indiferent de cota până la care se înalță, truda lor și aspirația spre perfecțiune trebuie
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
vital al graficianului și caligrafului, de care aceștia trebuie să aibă o grijă permanentă, specială, cu ajutorul ochelarilor de vedere și/sau de soare. MÂNA tot ce imaginăm, concretizăm se face cu mâna, care trebuie să fie mereu ascultătoare, fermă, decisă, inspirată. Trebuie să poată trece, de la elegant și fluent în trasarea cursivă a unor linii subțiri, la ducte grafice de diferite grosimi, firesc, cu dezinvoltură. Atunci când este vorba de o mână ce utilizează grafitul sau cărbunele, prin exerciții îndelungate, ea trebuie
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea lor nu intră în discuție. S. pătrunde însă în literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
că fiecare dintre ele este purtătoarea unei părți din el Însuși și poate să Îi deschidă calea dacă are Înțelepciunea să nu se oprească. Am asistat tocmai la o traversare de acest gen la cititori cu totul diferiți și la fel de inspirați ca Valéry, Rollo Martins sau câțiva din dintre studenții mei, În momentul În care, observând că nu știu decât precar sau deloc o anumită operă, Își construiesc propria lor părere fără să se Îngrijoreze de ce rămâne, având, astfel, grijă să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de damă, pantalonii suflecați pînă la genunchi peste care poartă o fustă scurtă; coboară cele trei trepte, înaintează spre cei din sufragerie; reacția lor se desface în stupefacție, consternare, silă, rușine, indignare și plîns) Dacă te sinucideai, erai mult mai inspirat. Mihai: Ehe, ți-ar conveni ție, ți-ar conveni, cum nu! Ehe! (rămînînd suspendat într-un comportament de marionetă) Ce vă zgîiți așa la mine! (tăcere; își privește îmbrăcămintea... scoțiană) M-am îmbrăcat și eu cu ce-am găsit. Știu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai din cauză că o singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: (care a auzit replica) Ar trebui să știi că ficțiunea e mai puternică și mai posesivă decît realitatea. Ea 2: O fi, dar măcar nu faci dragoste cu ea. El 1: (dîndu-i cartea) Uite, ți-am scris... nu prea inspirat... în fugă și... Ea 2: Mă duc să pun de-o cafeluță. (iese) El n: (după ce a citit autograful) Mulțumesc. (după o pauză) Mă simt oarecum... îmi pare râu că am venit... la voi e cam furtună... El 1: Ba
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parte Badiou, Nancy, Derrida, Jean-Claude Milner, Jacques Rancière, Jean-Christophe Bailly. Foarte interesantă atîta vreme cît explică ceva greu de recunoscut În Franța, și anume dezamăgirea produsă nu neapărat de dispariția blocului comunist, cît de delapidarea ideologiei comuniste. Ceva mai puțin inspirat este autorul În comentariile făcute pe corpusul de opere litrerare, atît din punct de vedere metodologic - pentru că argumentează redundant ideea romanului ca oglindă a contemporneității și ca manifestare a istoricității, În loc să se axeze exclusiv pe romanele din corpusul ales - cît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nominal este În stare măcar să antreneze cititorul În lectură, la Începtul cărții. Apoi, evenimentul ficționalizant decisiv Îl surprinde și-l duce cu zăhărelul.: În principiu, asta visează orice scriitor. Dar autoficțiunea nu este rețeta succesului sigur. Într-adevăr, ceea ce foarte inspirat Marie Darrieussecq numește “efecte de viață” și nu de realitate pare a fi una dintre maniile autorilor de autoficțiune. Viața bate filmul, suna titlul unei emisiuni TV, și nu alta este deviza multor scriitori contemporani În cărțile cărora adesea “viața
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Supraveghere minimală, homeopatică. Regizorul privește, apreciază, cântărește și, la sfârșitul reprezentației, le înmânează actorilor „note” cuprinzând observațiile sale. El acționează ca un „informator” preocupat de propria sa activitate. Alți regizori recurg la o supraveghere mult mai evidentă și mai strictă, inspirată chiar de anumite practici totalitare. Într-adevăr, cum am putea interpreta altfel prezența regizorului rus Iuri Liubimov în cabina regiei tehnice - de unde le trimite actorilor semnale luminoase cu ajutorul unei lanterne, cerându-le să respecte ritmul prescris inițial - decât ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
anunțuri despre o mulțime de obiecte disparate. Acest ultim punct sporirea reclamelor și construcția lor asemănătoare, produce un fel de dezgust, al cărui impact îl resimt toate produsele nu numai unul sau altul a cărui reclamă a fost mai puțin inspirată. Înseamnă, așadar, că ar exista un "sistem de anunțuri" care ar forma un întreg. Ceea ce ar însemna, între altele, că orice obiect introdus în sistemul de publicitate profită de reclama făcută pentru altele. Altfel spus, se va începe a se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă din voință și deprindere poetică. Mai mult, descoperim, chiar la cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie semnalată și existența unei poezii care traduce o lume de idei, identificându-se uneori cu filozofia sau cu teoriile științifice, tinzând spre un lirism conceptualizat. Reușita este foarte rară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mine după ce-și termină serviciul, să curățăm împreună cartofi. Târziu în noapte, în bucătărie, cu halatul de baie dat peste cap și strivind cu fundul cojile reci de pe masă, mi-am dat seama că acea invitație fusese cea mai inspirată decizie pe care o luasem vreodată în piață; curățasem împreună aproape tot sacul în timp ce-i spusesem povestea vieții mele; am folosit o variantă înflorită pe ici, pe colo și n-a fost rău; când am ajuns cu povestea la al
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
1905”. „Versuri fără de talent” 1. „Vînt”, în Opere, p. 67. 2. Ipoteză mai greu de admis, întrucît în cele două situații cînd se referă la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
semilună de plumb”, „timp de plumb”, „realitate de plumb”, „tăcere de plumb” etc. Și un titlu: „Plumb” de H. Y. Stahl, în „Viața Romînească”, nr 11 și 12/1929. 16. Monitorul oficial, nr.9, 13 aprilie 1900, p. 452. 17. Inspirat de actualitate, Gabriel Bacovia a realizat o comparație sugestivă, asemănîndu-le cu... OZN-urile, prin interesul pe care îl stîrneau: „Istoria poeziei «Plumb» - spune el, sporind cu încă una legendele despre întîmplarea care ar fi inspirato - poate părea banală. Un fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]