6,119 matches
-
chiar inconștient în continuarea discursului, pentru care consumă energie neuronală. Întreruperea muncii de anticipare este frustrantă. De aici și necesitatea de a folosi cu moderație întreruperea cuvântului, mai ales în cazul în care urmărirea discursului devine și mai frustrantă deoarece interlocutorul răspunde pe lângă întrebare sau avansează idei absolut neinteresante. Pentru mai multe informații Beeman, M.J., Bowden, E.M. (2000), „Right and left hemisphere cooperation for drawing predictive and coherence inferences during normal story comprehension”, Brain and Language, vol. 71, nr. 2, pp.
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prezent de ipostazele trecute, sau invers, căci Popescu se ține de șotii în fiecare moment: eu este cînd naratorul omniscient, cînd vocea bunicului, cînd, într-un fel de punere în abis, naratorul unui alt text ; tu este fie naratorul, fie interlocutorul natural, cu diferența că dialogul real nu există ; el este cînd naratorul, cînd o non-persoană exterioară interlocuției, dar bucurîndu-se de un surplus de determinări referențiale. Iată cîteva exemple: Mi-a trimis un text bătut la mașină, ar vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decenii, încît nici el nu mai știe cum îl cheamă. Iar Amélie și-a găsit un culoar de navigație unic aproape că nu există decor sau descrieri exterioare în textele ei, personajele sunt rareori identificate altfel decît prin medierea cuvintelor interlocutorului și, în general, sunt foarte puține, de obicei două, aflate, desigur, în ipostaze conflictuale. Cea mai frapantă caracteristică a lor rezidă în prenumele pe care le poartă, toate stranii, extrem de rare, cu rezonanțe simbolice, niciodată gratuite pentru cine stă bine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dintre noi își mai aduc aminte ba poate chiar, ușor anacronic, o mai cultivă încă de starea aceea specială în care te cufundai așezîndu-te la birou, cu o foaie albă de hîrtie în fața și un stilou, proiectîndu-ți gîndurile înspre un interlocutor invizibil, cu atenție, răbdare și grijă. Astăzi, în era SMS-urilor și a mailurilor, totul pare important și urgent, catastrofa pîndește după ușă în caz că nu reacționezi destul de repede la o provocare sau la o propunere, iar o conversație cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
suficientă pentru istoria retoricii care a urmat (de exemplu, Kant considera încă retorica o "artă a amăgirii", nerecomandată nici pentru barou, nici pentru amvon, și în nici un caz pentru discursul de tip filosofic, deoarece tinde să câștige din start acceptul interlocutorilor, fără a le lăsa timpul suficient pentru analiza rațională a subiectului propus). Astfel, retorica a fost de cele mai multe ori redusă fie la funcția sa epidictică, fiind privită ca stilizare și ornamentare de suprafață ale unui discurs (devenind doar un studiu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seriile industriale; diferența dintre primul tip de simulacru și cel de-al doilea este reliefată de către autor prin comparația dintre sistemul automat (l'automate) și robot (le robot) dacă primul i se pare că rămâne analogul omului și încă un interlocutor al acestuia, al doilea se inserează într-o relație de echivalență cu omul, ca un dublu de-al său. În această comparație rezidă distincțiile nete dintre un simulacru care mai face trimitere la un original, și unul care, progresiv, tinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație dată. Importanța argumentării se relevă în situațiile în care între opiniile interlocutorilor există diferențe notabile, astfel încât succesul discursiv al unuia sau al celuilalt este oarecum incert; situațiile în care interlocutorii au aceleași păreri, convingeri, idei sau acela în care aceștia nu au nici o minimă bază comună de discuție (un acord minimal) sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație dată. Importanța argumentării se relevă în situațiile în care între opiniile interlocutorilor există diferențe notabile, astfel încât succesul discursiv al unuia sau al celuilalt este oarecum incert; situațiile în care interlocutorii au aceleași păreri, convingeri, idei sau acela în care aceștia nu au nici o minimă bază comună de discuție (un acord minimal) sunt excluse din sfera aplicabilității argumentării. Pornind de la modelele discursive uzuale, Adelino Cattani 536 surprinde o schemă de interpretare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric, un singur interlocutor, în cazul discursului dialogal și auditoriul alcătuit din însuși oratorul, în situația constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria manipulării relațiilor datorită capacității sale de a crea relații pozitive sau identități favorabile celui sedus. După acest autor, seducătorul, ca și vânzătorul, manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă care trebuie să rămână de ordinul implicitului și al inobservabilului. Bazându-se pe aparențe și pe strategia de a le conferi iluzia realității, logica seducției, în viziunea lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logica de prădător", care este aceea a terțului exclus. Lionel Bellenger discută despre "persuasiunea-seducție" ce poate fi regăsită atât în relațiile interpersonale, cât și în comunicarea de masă, publicitate sau politică, remarcând că imperativul său este acela de a surprinde interlocutorul, oferindu-i o altă imagine, deturnând realitatea prin manipularea aparențelor. O analiză extrem de interesantă care reunește teoria actelor de limbaj și seducția este aceea oferită de Shoshana Felman în Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
of Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study of Argumentation, Amsterdam, 2003, pp. 171-177. 537 Amintesc definiția Danielei Rovența-Frumușani (op. cit., p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Argumentation, Sic Sat, International Center for the Study of Argumentation, Amsterdam, 2003, pp. 171-177. 537 Amintesc definiția Danielei Rovența-Frumușani (op. cit., p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.), op. cit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nebun", de la început - și totul se explică prin asta! Toate competențele sale - inclusiv sinceritatea. La optzeci și cinci de ani dă liniștit pe față ceea ce exprimase voalat în primul său roman, din 1937 - legătura incestuoasă cu mama sa, în adolescență. Interlocutorul are de ce să rămână stupefiat - Etiemble își păstrează calmul, ce atâta mirare, așa stau lucrurile - rău i-ar sta să mintă, acum, la avansata bătrânețe... Mai că nu zice, dar se subînțelege - ce atâta surprindere, doar nu sunt singurul căruia
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
tot Etiemble în acest fel de a spune pe nume lucrurilor, de a numi, ca în franceză, pisica - pisică, sau, pe românește, a spune verde, de la obraz - sau ce e-n gușă și-n căpușă... Deși îl cunoaște bine pe interlocutorul său radiofonic, Jean-Louis Ezine rămâne, cum tot pe românește se zice, cu gura căscată... Sau se preface numai - pentru a obține precizări și amănunte - în acest caz stratagema e productivă - le obține. Nu se ratează asemenea ocazie, nu în fiecare
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
sunt sigur că era loială cu mine..." Confesiunea - în toată simplitatea făcută, dar și cu extremă delicatețe și cu iubire față de mamă, păcătoasă tânără văduvă - este tulburătoare și nu atât de scandaloasă, de șocantă pe cât are aerul de a crede interlocutorul...
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
justifice în fața cetățenilor. Prezentarea bilanțurilor de sfîrșit de mandat ar trebui să fie principalul element al democrației. În practică, această concepție asupra democrației se dovedește foarte elitistă. În dimensiunea sa corporatistă, ea se bazează pe alegerea unui anumit număr de interlocutori vizați, în absența oricărui criteriu de reprezentativitate 61. Principiul fundamental al egalității între cetățeni nu este garantat prin aceste mecanisme. Consultarea publicului este mai degrabă o manieră de consolidare a politicilor decît o veritabilă participare civică: audițiile publice ale Comisiei
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
naționale, Senat al regiunilor și o adunare profesională). Sau ar putea fi, de ase-menea, imaginată fuzionarea lor. Fără îndoială, formula cea mai clară ar consta în transformarea Parlamentului european în coordonatorul celorlaltor camere. Fiecare dintre aceste camere și-ar consulta interlocutorii privilegiați, ar conduce propria deliberare, după care se va face o sinteză în cadrul adunării europene. S-ar concilia în acest fel cele două preocupări ale lui Hegel: înrădăcinarea sistemului politic în "lumile trăite" (națiuni, regiuni și profesii) și stabilirea unui
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima lărgește sufletul și trezește la o viață intensă facultățile, iar a doua le restrânge, le îngheață și aproape le anihilează" (Sandner 2004: 47). Potrivit acestei definiții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de grijă și de frică mă deprinsei să ascult cuvintele până în fundul lor, să răspund la vorbă cu înțeles nevinovat, dar mai adânc decât s-ar fi căzut la un copil. Vorba la mine era icoană: o vedeam cu ochii". Interlocutorii încearcă să curme această imersiune într-un trecut bântuit de halucinații periculoase, însă Trubadurul cere să nu fie întrerupt. Sesiunea de psihanaliză sui generis continuă sub presiunea subiectului: "Trăiam deștept și-n somn. Sufeream la lumină și pe întuneric. Îmbătrâneam
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
domnul Ispas, care este copleșit de abundenței mărturiilor: scepticismul inițial i se transformă în certitudine. La final, lectorul descoperă că și narațiunea care părea că le înrămează pe celelalte este înrămată, la rândul ei, de aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Beschaulichkeit) contemplative a istorismului. Istoria este dialectică, iar aceasta înseamnă că opera de artă „integrează“ într-o manieră tensionată atât pre istoria, cât și post-istoria sa. Privirea contemplativă asupra operei de artă este inautentică, întrucât în operă trecutul își cheamă interlocutorul prezent. Istoria ia naștere în cursul unei experiențe care „construiește“ un timp „plin“, o formă vie: „der historische Materialismus [darstellt] eine jeweilige Erfahrung mit ihr [der Vergangenheit], die einzig dasteht. Der Entsatz des epischen Moments durch das konstruktive erweist sich
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marginal al unei asemenea figuri, schițat oarecum indirect mai sus. Această poziție a flaneurului îi permite să reveleze peisajul urban în mulțimea formelor sale pe fundalul unor tipare culturale înghețate, să deconstruiască mecanismele mărfii și să transforme mulțimile metropolei în interlocutor. Pe de altă parte, este vorba de dialectica constitutivă flaneurului între caracterul public și cel privat al prezenței sale pe străzile orașului. Retras în sine și, concomitent, proiecție fantasmatică a celor pe lângă care trece, flaneurul ocupă, s-ar putea spune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă notă de eleganță și detașare, iar privirea artistului se fixează în acord cu ținuta aristocratică asupra unui interlocutor invizibil. L. Bassarab desenează o friză decorativă în stil Seccesion, Pești, dar și un portret al lui Friedrich Nietzsche și un tablou pășunist, La pășune. Frederic Storck oferă spre reproducere în revistă un bust al său. Într-un fel, aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un guvern italian antifascist pe teritoriul ocupat de forțele Aliate [11, p. 236]. Conferința de la Cairo Președintele Roosevelt și primul-ministru Churchill s-au reîntâlnit la Cairo în toamna anului 1943. Sosit înaintea președintelui american, Churchill a avut la început ca interlocutor pe Eisenhower. Primul-ministru britanic a insistat, în convorbirea aceasta, asupra unui subiect favorit, respectiv despre importanța unui atac împotriva Germaniei prin "pântecele moale" al Europei și deci necesitatea de a menține ritmul ofensivei în Italia și de a-i lărgi
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]