4,572 matches
-
cunoaștem castelele reginei Maria, pe unde-și întâlnea dânsa amanții, sau amorezii, nici alaiurile și aniversările majestoase , a tot felul de prinți, regi, sau urmași ale mai știm noi care nobili. Poporul român, nu mai dorește propagarea și difuzarea unor intrigi, diversiuni de tot felul pe care le folosește mass-media noastră de parcă nu ar fi destulă ură și dușmănie răspândită în rândul oamenilor de atâția ani de zile. Mii de crime, sute de mii de procese de toate felurile chiar în cadrul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și prin recursul la alegoria cu masca zoomorfă, la “obrăzarul alegoric” care, în loc să acopere, scoate la iveală caracterul personajelor - “dezvălind le acoperim și acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul, care scrie în acest fel un roman de intrigă politică ce acuză o întreagă lume coruptă din preajma lui 1700. Pur capriciu “ritoricesc”, alegoria îi permite autorului jocul cu aparențele și cu ambiguitățile, îi justifică excesul deformant, îi motivează limbajul cel mai excentric și facilitează fantezia cea mai debordantă, în
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în spațiul ei fictiv pe oricine are spiritul destul de liber pentru a nu-l acuza pe autor de subiectivitate, dar este și suficient de obedient pentru a accepta “lațul” întins, firul Ariadnei prin care conduce cititorul în complicata țesătură de intrigi. Atribuindu-și masca imaculatului Inorog, Cantemir vorbește despre sine la persoana a III a, ca despre un altul, fapt ce este de regulă fie semn de mare modestie, fie de orgoliu extrem. Cum autoatribuirea măștii Inorogului exclude modestia, credem mai
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
asigura pe viitor temeliile economice și sociale ale libertăților publice. Considerăm că nuanțările sunt absolut necesare pentru o imagine corectă a ideologiei susținute de șeful liberalilor georgiști. Astfel, chiar dacă admitea ideea că regimul de dictatură era justificat "când puterea obiceiurilor, intrigile profitorilor și mai ales, apatia populară te fac să desnădăjduiești de efectul reformelor legale", Gheorghe Brătianu considera că acesta nu putea fi adoptat ca un regim normal și durabil de guvernare. El aprecia că dictatura "este un expedient revoluționar, care
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
decât prevede Constituția. Omul politic o poate totuși escalada, sub o formă oarecare, ajutat de evenimente de masă. Democrația intră atunci în conflict [...] cu Constituția. Este cazul duciștilor care vor să utilizeze o demagogie democratică și restrânsă ca focar de intrigă în jurul bancarismului tancredian, în scopuri revoluționare nedeclarate, dar imposibil de realizat. [...] Poporul suveran ca forță dinamică și Constituția viabilă prin adevărurile pe care le cuprinde și prin ceea ce conține ca experiență și aplicare a unui sistem abstract de gândire pot
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ale libertăților publice.[...] Dictatura n-a fost și nu poate fi niciodată un regim normal și durabil de guvernare. Este un expedient revoluționar care trăiește atât cât o voință omenească. Împrejurările pot uneori să-i legitimeze întrebuințarea, când puterea obiceiurilor, intrigile profitorilor și, mai ales, apatia populară te fac să deznădăjduiești de efectul reformelor legale [...]". (Gh. I. Brătianu, Liberalism și democrație, Extras din revista "Libertatea", București, 1935, p. 922.) Politica PNL. Precizările d-lui Gh. Brătianu. Relațiile noastre cu "Garda de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
experiența politicii. Însă trebuie să precizăm sensul acestei afirmații. Dacă vom confunda experiența politică, pe de o parte, cu exercițiul funcțiilor judiciară, legislativă și de conducere (altfel spus, cu gestionarea puterii instituite) și cu luptele pentru cucerirea și conservarea puterii (intrigile de curte sau de partid), pe de altă parte, atunci afirmația despre o disjuncție între aceasta și experiența urbană este o absurditate. Jocurile puterii au influențat întotdeauna structurarea orașelor. În sensul cel mai larg al termenului, urbanismul "acoperă orice acțiune
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în discuție comportamentele depășite ale majorității persoanelor din conducerea locală, mai ales în materie de amenajare și de urbanism. Curentul modernist vedea în modelul administrației consultative posibilitatea de a neutraliza ostilitatea acestora față de dezvoltarea urbană. "Notabilii rutinați și iscusiți ai intrigilor electorale reprezentau tot mai rău "țara adevărată" nota G. Turin -, fiind prea puțin capabili să se deschidă către adevăratele elite ale grupărilor sindicale, profesionale sau culturale care reprezintă țara reală, precum și către promovarea animatorilor corpurilor intermediare 234". Viața politică municipală
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
folosi de cunoștințele lor, pentru a-și face o cinste din legătura cu ei și pentru ca aceștia să-l proslăvească, n-a trecut niciodată, în nici o privință, dincolo de suprafața cunoștințelor, și că neputința lui de a stărui în ceva, cu excepția intrigii, nu i-a îngăduit să adân cească nimic, nici să se țină, două săptămâni în șir, de același subiect pentru care, rând după rând, le părăsise pe toate celelalte. La fel de ușuratic era și în treburile publice și, prin urmare, la fel de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui; iar principiul său de conduită se întemeia pe părerea că cinstea și corectitudinea sunt niște himere cu care te împăunezi, dar care nu pot face parte din ființa ni mănui; drept care toate mijloacele erau bune pentru el. Excela în intrigi josnice; erau viața lui, nu se putea lipsi de ele, dar întotdeauna cu un scop către care toate faptele lui năzuiau, cu o răbdare care nu-și găsea odihna decât în reușită sau în dovada repetată că nu poate reuși
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Este în stare să intre într-o legătură galantă și să se desprindă de ea cu atâta pripă, încât poate foarte bine să uite până și numele, sau chiar figura unui fost amant. Dacă participă la un proiect, la unele intrigi unde este necesar să acționezi prompt, ardoarea, inteligența, dibă cia, nimic nu-i lipsește, și poate contribui la succes; dar, dacă îm prejurările cer răbdare, un răstimp de inacțiune, ea părăsește neîntârziat întreprinderea. Nu va fi niciodată preocupată sau interesată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cei care au cunoscut-o nu i-au iertat niciodată lui Mirabeau că a putut să sacrifice această femeie deosebită pentru o scorpie care avea sfruntarea stricăciunii și se împăuna cu păcatele ei. Însă Doamna Le Jay era meșteră în intrigi, în prefăcătorii, în răutăți; era lingușitoare și pătimașă; n-a profitat de ascendentul pe care îl avea asupra lui Mirabeau decât pentru a-i ațâța violența naturală și a-și servi propriile interese; prietenii lui roșeau pentru el văzându-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un om ale cărui treburi, plăceri, într-un cuvânt, a cărui întreagă existență se mărginea la a ști, zi de zi, tot ce se petrecea în Paris. Contele d’Espinchal era întotdeauna primul care afla de o căsătorie, de o intrigă amoroasă, de un deces, de acceptarea sau de respingerea unei piese de teatru etc.; în atare măsură încât, dacă aveai nevoie de o informație oarecare asupra a orice-ar fi fost pe lume, îți spuneai de îndată: trebuie să-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
te nit ura pe care o inspirase mai înainte partidul contrar care îl precedase. O altă calitate a lui Julie este că, așa înflăcărată cum era în opiniile sale, spiritul de partid n-a împins-o niciodată către spiritul de intrigă. O ferea de asta o mândrie înnăscută. Cum ne facem întotdeauna un sistem care să se potrivească defectelor noastre, multe femei își imaginează că ele cer posturi, credit, influență pentru prietenii lor doar pentru că le e drag binele. Numai că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rezerve. Ludovic Napoleon îl numește ministru al instrucțiunii publice pentru a avea, prin el, sprijinul bisericii. Are un rol marcant în partidul catolic liberal. În 1856 devine membru al Academiei 306 Franceze. În culisele Adunării Naționale a luat parte la intrigile monarhiste care au întârziat organizarea Republicii până în 1875. În ultimii ani de viață, aflat sub protecția papei Leon al XIII-lea, își continuă atacurile atât asupra dreptei, cât și asupra stângii, pierzând orice credit politic. Postum i se publică Memoriile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai târziu cunoscut ca cel al) Fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu de tradus și esențială lungii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și de altceva, la fel de important. Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sugerez trăsăturile esențiale ale literaturii Desperado, pe categorii, fără a avea pretenția să elaborez o teorie totală. Poate doar actul de naștere al unui nume ce poate caracteriza timpul literar, timpul artistic în care trăim, diferențiindu-l de cele precedente. Intriga (în oricare din genurile literare, cu precădere, însă, în roman). Autorul Desperado revine la poveste, la acțiune ca loc de interes, la suspans. După ce autori ca Joyce și Virginia Woolf au înnecat proza în lirism și au supus-o tiraniei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună în biografia unui singur erou, toți ceilalți fiind simple pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există și se impune. Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea dinspre trecut spre viitor. Axa temporală nu mai e o justificare a cauzalității, nu mai ordonează acțiunea. Din contră
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului într-o înțelegere aparent fără obstacole, în fond mult încetinită de imperativul de a memora tot ce se află pe pagină. În mare parte, autorul Desperado ne propune lectura ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e o nehotărâre narativă, interzicând orice speranță de final. Jurnalul nu se oprește decât dacă autorul are nevoie de o gură de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a face cu prima operă deschisă din istoria de peste două milenii a romanului. Mai degrabă joc decât jurnal Opera Desperado are o simetrie evidentă, care amintește de un joc cu pioni albi și pioni negri: temele devin mai curând anti-teme, intriga anti-intrigă (aproape de jurnal), eroii antieroi ("You! hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!"), așteptările sunt anulate de decizii care pulverizează viitorul, pe scurt realul și ficțiunea se luptă pentru putere. Jocul, mai mult decât un jurnal, implică artificialitate: autorul se joacă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]