3,257 matches
-
în cărțile "" Pe câmpurile țării Peleshet - 1948"" (Peleshet fiind numele biblic al teritoriului locuit de filistenii antici, de unde și numele elen și latin de Palaestina) și "A doua față a monedei". În anul 1950, cu banii de despăgubiri primiți, ca invalid de război, de la Departamentul de reabilitare al Ministerului Apărării, precum și cu drepturile asupra cărții „Pe câmpurile țării Peleshet”, Avneri a cumpărat un săptămânal de mică circulație, numit „Haolam Haze”,(în ebraică „Lumea aceasta”) și l-a redactat și editat în
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
la demisia guvernului condus de Vilhelm Buhl și înlocuirea lui cu un nou cabinet condus de diplomatul Erik Scavenius, de la care germanii așteptau o mai mare cooperare. După ce regele Christian a căzut de pe cal la 19 octombrie 1942 , a rămas invalid pentru tot restul vieții sale. Rolul pe care l-a jucat în criza din 1921 i-a redus popularitatea însă disidența sa în fața Wehrmachtului german, aparițiile zilnice din capitală și criza telegramelor l-au făcut din nou popular. a decedat
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]
-
familia Stowe se mută la Hartford, Connecticut. Sub pseudonimul Christopher Crowfield, publică în 1865 volumul "Documente de familie" și în 1866 volumul "Vulpișoarele". Scriitoarea își cumpără o proprietate în Florida în 1868 pentru a se ocupa de fiul ei, rămas invalid în urma războiului civil american. În 1869 se întâlnește în străinătate cu văduva poetului Byron, publicând apoi un articol senzațional despre viața intimă a acestuia în revista "The Atlantic Monthly" și, în 1870, volumul "În apărarea Lady-ei Byron" despre imoralitatea poetului
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
serie de povestiri și lucrări de teorie militară. În 1897 a fost membru al primei misiuni diplomatice ruse în Abisinia. În timpul răscoalei boxerilor din China și războiului ruso-japonez, Krasnov a fost corespondent de război. A colaborat la diferite publicații precum „Invalidul militar” (Военный инвалид), „Ofițerul de informații” (Разведчик), „Mesagerul cavaleriei ruse” (Вестник русской конницы) și altele. În 1909 a absolvit școala de ofițeri de cavalerie, iar în 1910 a fost înaintat la gradul de colonel și a fost numit la comanda
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
operele lui Homer, Shakespeare și Proust. Deși mare parte dintre ele își găsesc răspuns, finalul cărții lasă deschise unele porți. Locația "Craterului Paris" (o capitală franceză devastată) include câteva aluzii la lumea reală, puse pe seama etimologiei populare, cum ar fi "Invalid Hotel" pentru "Les Invalides", "Champs Ulysses" pentru "Bulevardul Champs-Élysées" și "Guarded Lion" pentru "Gara din Lyon". De la puterile zeilor, post-oameni și entități, până la călătorii temporale, toate sunt justificate de Dan Simmons prin intermediul descoperirilor și ipotezelor cele mai moderne ale mecanicii
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
copii prin administrarea diferitelor droguri halucinogene, copii ce sufereau de probleme de comportament, malnutriție, hiportermie sau invaliditate. Începând cu 14 octombrie 1940 Dr. Jekelius s-a angajat în dezvoltarea programului T4 (programul nazist de eutanasiere a persoanelor slabe ale societății - invalizi, suferinzi de diferite boli sau afecțiuni incurabile sau costisitoare. Rolul acestuia era de selecție, din rândul pacienților săi, cine trebuie eutanasiat prin gazare. Ca o parte pozitivă a aceste implicări în T4, Jekelius s-a implicat și în dezvoltarea legii
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
-lea pentru întărirea incintei ce înconjura Orașul de Sus (incintă construită în secolul al XIV-lea). La începutul secolului al XIX-lea, colonelul Johann von Vecsey, comandantul Regimentului de gardă „Baron Splenyi”, a dispus amenajarea lângă aceste ziduri a Promenadei Invalizilor în amintirea soldaților habsburgici. Cu acest prilej, s-au tăiat copacii aflați lângă ziduri și s-au înlăturat cocinile de porci ce existau aici. Proiectul amplasării la Sibiu a unui bust al împăratului Francisc I i-a aparținut pictorului sibian
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Cisnădiei la Turnul Gros. În fața monumentului a fost amenajată o platformă rotundă de piatră cu o fântână arteziană; pe cheia arcului acestei platforme s-a amplasat în 1829 o placă comemorativă în amintirea colonelului Johann von Vecsey, care amenajase Platforma Invalizilor. Inițial, fântâna arteziană era înconjurată de un gard de fier forjat. Monumentul a fost restaurat în anul 1883, cheltuielile în sumă de circa 1.000 de guldeni fiind suportate de împăratul Franz Joseph. Rotonda cu fântâna arteziană aflată în fața monumentului
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu rangul de la 6 octombrie 1826) Johann de Vecsey (d. 1. iulie 1833), care amenajase Platforma Invalizilor. Textul inscripției este în limba latină și are următorul cuprins: "„IOANNEM A VECSEY/ SUPREMUM EXCUBIARUM/ PREAFECTUM/ A. D. CAL. FEBR. MDCCCXXVIII/ QUUM ESSET LEGIONIS XXXI/ TRIBUNUS/ PUBLUCUM AMBULACRUM/ ANNO MDCCCXXVII/ LIBERALI INDUSTRIA AUXISSE/ ET INSTRAURASSE/ EXIQUO MONUMENTO/ PREATEREUNTES NOMERE/ VOLUERUNT/ GRATI
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
1914, Nistorești, județul Putna, Regatul României - d. 2003, Năruja, județul Vrancea, România) a fost un erou, luptător pentru drepturile omului, salvator de mii de evrei în timpul Holocaustului din România, fost comunist, apoi dizident încarcerat și persecutat de regimul comunist, autorecomandat „invalid politic antifascist”, cinstit cu titlurile de "Cetățean de onoare al Israelului" și de drept între popoare. Potrivit documentelor de la Institutul Internațional pentru Studierea Holocaustului din Israel, riscându-și viața sa și a familiei, libertatea și avutul, a salvat de la moarte
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
cursul pelerinajului anual. În cele din urmă aceștia l-au găsit în Templu, unde i-a uimit pe învățați cu înțelepciunea și erudiția sa. (Luca, 2:42-51). La maturitate, Iisus a predicat adesea în curtea Templului, a tămăduit bolnavi și invalizi, și a provocat tulburări, atunci când a încercat să curețe locul, răsturnând tarabele și izgonind pe schimbătorii de bani și negustorii de carne care făceau comerț acolo. (Marcu 11,15-17).El a început să aibă o aversiune față de instituția Templului și
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Patrie, participând ca locotenent comandant de companie, la marile bătălii purtate de armata română în anii 1941-1945 în Cotul Donului, la Nord de Iași, Oarba de Mureș, Carei și Satu Mare, Ungaria și Munții Tatra din Cehoslovacia. A fost veteran și invalid de război, fiind distins cu înaltele ordine: A lăsat în urmă o valoroasă arhivă de folclor, formată din 68 de volume. A publicat 23 de monografii din domeniile folclorului și artei populare, învățământului preuniversitar și universitar, istoriei și culturii, dintre
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
se prezintă astfel : Necăsătoriți = 282 persoane ; Căsătoriți = 194 ; Văduvi = 22; Divorțați = 1. Populația de sex feminin are următoarea structura : Femei necăsătorite = 253 persoane; Căsătorite = 194 ; Văduve = 55 și o femeie divorțata. Situațiile statistice mai prezintă existența în sat a 3 invalizi, din care un orb și doi surzi. Conform recesământului din 1931 { Recensământul general al României, editat de Institutul Central de Statistică București,1944,pag.78 }, în Aruncuta figurează 244 clădiri , din care 236 reprezintă gospodării individuale și 3 întreprinderi și
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
trimise au constat, de pildă, din 96 pâini, 10 sticle de ulei și 5 kilograme de sare. Aici au fost aduși în total în anii 1942-1943 mai multe mii de evrei, mai ales dintre cei considerați inapți de muncă: bătrâni, invalizi, copii, inclusiv câteva sute de copii orfani și separați de părinți, bolnavi (de pildă, cine a fost scutit medical de munca obligatorie mai mult de 8 zile ), precum și un număr de evrei evadați din alte lagăre și ghetouri sau pedepsiți
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
de bună înțelegere între regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul Charlottenburg în 1816 (inventar GKI 913). Cea de-a treia versiune a fost destinată bibliotecii Domului Invalizilor în 1802. A fost primită acolo de către pensionari cu un mare ceremonial în sunet de tunuri și în prezența pictorului și a asistentului său, Georges Rouget. Se povestește că în timpul ceremoniei, pictorul i-a spus acestuia: „Câteva salve de tun
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
David a fost ajutat de doi dintre elevii săi, Jérôme-Martin Langlois, care a lucrat la primele două tablouri și se pare că a realizat în principal caii, și Georges Rouget care a făcut ulterior o copie a operei pentru Ospiciul Invalizilor. Nereușind să-l convingă pe Napoleon să-i pozeze pentru tablou, Jacques-Louis David s-a inspirat dintr-un bust pentru asemănarea fizică și i-a cerut fiului său să-i pozeze pentru postura personajului. Dar a putut folosi uniforma și
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
mâncare și combustibil, iar marșul a reînceput. În scurt timp Mackintosh l-a însoțit pe Spencer-Smith pe sanie, iar după nu mult timp, și Hayward s-a prăbușit. Cei trei oameni încă sănătoși trebuiau să îi care pe cei trei invalizi, astfel pe 8 martie Mackintosh a decis să rămână în cort pentru ca ceilalți doi să fie duși la Punctul Cabanei. O zi mai târziu Spencer-Smith a murit, fiind terminat de scorbut și oboseală, trupul lui fiind înmormântat în gheață. Joyce
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
săptămânale ale aristocraților acelor vremuri precum membri ai familiilor Cantacuzino, Brâncoveanu, Sturdza, Carp, Băleanu, Balș, Greceanu sau Odobescu. Autoritățile comuniste instalate în România după abdicarea regelui Mihai I al României au decis să nu îi mai plătească pensia colonelului Miclescu, invalid din Primul Război Mondial și fiul primului proprietar, iar fostul ofițer a refuzat în semn de protest să mai achite impozitul pe locuință. Casa a fost naționalizată de stat în 1948 și trecută în patrimoniul ICRAL Herăstrău, iar bătrânul colonel
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
susținut pentru decernarea acestui premiu", a declarat Florin Piersic într-un interviu. Actorul Florin Piersic mărturisește că "[..] am jucat într-un film care se numește „Ultima frontieră a morții”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubește și o practică - mi-a mărturisit ca nu îi vine să creadă ce personaj am făcut, dovada cea mai bună fiind faptul că marele regizor
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
Institutul de Arte din București. Nereușind la un institut de învățământ superior tânărul Darânga este supus procesului de încorporare în armata română. Din cauza opoziției sale față de valorile militare, la examenul medical, acesta „"face pe nebunul"” drept pentru care este declarat invalid pe motive psihiatrice și este internat la sanatoriul din Socola sub stricta supraveghere a celebrului medic Petre Brânzei. A mai încercat încă de două ori să intre la Institul de Arte fără succes pentru ca 1970 să reușească admiterea la secția
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
radio la Los Angeles,că Arad trăia și că ar fi fost deținut în închisoarea serviciilor secrete iraniene din Isfahan, de asemenea, că în urma unei tentative de evadare, ar fi fost rănit, operat și ar fi rămas în cărucior de invalid, cu picioarele paralizate. În aceeași lună, într-un interviu pentru ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din Germania, doi cetățeni germani care fuseseră închiși în Iran, au povestit că auziseră că un aviator israelian ar fi fost închis într-o carceră de
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
statutului anterior, dacă acest termen este continuu. Se consideră că persoana cunoaște limba de stat, dacă: La examinarea cererilor de naturalizare, condiția cunoașterii prevederilor Constituției Republicii Moldova și a limbii de stat nu se pune pensionarilor pentru limită de vîrstă și invalizilor a căror invaliditate este stabilită pe o perioadă nedeterminată. Cetățenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care: Cetățenia Republicii Moldova se poate pierde: Renunțarea la cetățenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu condiția prezentării adeverinței privind deținerea sau dobândirea cetățeniei unui alt stat
Legea cetățeniei moldovenești () [Corola-website/Science/331534_a_332863]
-
a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea. După război a preluat comanda de "Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice". A trecut în rezervă pe 10 ianuarie 1919. A decedat în 1942. A fost îngropat în "Cimitirul Invalizilor" din Berlin. Mormântul nu este cunoscut. Pentru activitatea sa că militar, Robert Kosch a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
dacă potrivit Deciziei din august 1940, din numărul total al elevilor dintr-o clasă, 6 la sută se admitea să fie de origine evreiască, legea din 11 octombrie 1940 nu mai permitea frecventarea școlilor românești decât urmașilor direcți ai voluntarilor, invalizilor și morților din războiul din 1877-1878, dacă erau creștini, invalizilor din Războiul de Reîntregire, celor decorați pentru fapte de arme săvârșite pe câmpul de luptă, descendenților din categoriile mai sus menționate în cazul în care la 9 august 1940 erau
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]