3,561 matches
-
Balcanilor", girând pentru el la marile edituri și reviste literare ale vremii. Succesul acesta era, fără îndoială, nemaicunoscut în România vreunui contemporan, așa că privirile celor de acasă erau îndreptate spre romancier cu admirație perplexă dar și cu invidie răutăcioasă, dacă invidia poate fi cumva și altfel. Inițiatorii almanahului ar fi fost flatați, se-nțelege, dacă Panait Istrati i-ar fi onorat cu câteva pagini, care i-ar fi îndreptățit și la o campanie publicitară adecvată în jurul opului, dar răspunsul acestuia vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Adevărul era că celebrii cowboy (îngrijitori și însoțitori de animale) aveau și foloseau revolverele mai mult (aproape exclusiv) pentru a speria animalele prin trageri în aer, era un fel de „pocnind din bici pe lângă boi”, de pe la noi. Admirăm uneori cu invidie forța unor eroi din filme, care se cațără rapid pe pereți de stâncă de zeci de metri înălțime sau se urcă doar în forța brațelor pe frânghii lungi, atârnate deasupra unor prăpăstii, după care, în loc să gâfăie și să zacă de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al umilinței. Mi s-a spus adesea că „cel mai prost de la noi e mai bun decât cel mai deștept de la voi” sau miau adresat întrebarea nimicitoare: „ce poate veni bun din răsăritul Europei?”. Ca să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
conduce cu siguranță acolo unde dorești, dar trebuie să dorești asta din toată inima ta, din tot cugetul tău și din tot sufletul tău. Pentru a ne putea găsi pacea și liniștea sufletească, trebuie să 108 renunțăm la ură, la invidie și la dorințe de răzbunare, toate acestea sunt boli ale sufletului și ele vor aduce cu ele în scurt timp boli ale trupului, trebuie să înlocuim în sufletul nostru frica cu credința și ura cu iertarea și cu iubirea. Numai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să trăim din plin prezentul, cu bucurie și cu recunoștință, cu dorința sinceră de a deveni mereu mai buni, înlocuind ura cu iubirea și ranchiuna ori dușmănia cu iertarea, înlocuind teama cu credința. Să nu uităm totodată că ura, dușmănia, invidia, ranchiuna, toate acestea sunt boli ale sufletului, care netratate, vor duce la boli ale trupului și ne vor împiedica să ajungem la mult râvnita pace și liniștea sufletească pe care toți ne-o dorim. Doamne ajută. Badea Gheorghe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de a-ți cîștiga existența; foarte mulți greci se puteau angaja ca marinari, mici negustori, păstori sau meșteșugari. Regența bavareză a realizat foarte multe în acești primi ani, organizînd Grecia după modelul unui stat modern, procesul acesta nefiind deloc ușor. Invidiile și rivalitățile îi dezbinau pe regenți, Armansperg reușind să obțină rechemarea atît a lui Maurer, cît și a lui Heideck. Othon a devenit major în 1835, dar l-a menținut pe Armansperg în postul de consilier-șef chiar și după
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
străine. A învățat singur germana, franceza, rusa, iar acum s-a apucat și de engleză. Compune versuri. Întreaga noastră familie este convinsă, ba chiar întregul orășel este convins că el va ajunge poet, mare poet. Îl privesc cu o nemărturisită invidie: mă gândesc că peste ani, în centrul orașului Serenite, are să se înalțe o statuie de piatră sau poate chiar de marmură reprezentându-l pe el cu o carte în mână și cu privirea ridicată visătoare spre cer. Iar Victor, fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
compensa până și anii cu pagubă la pruni -s-au subțiat în primăvara în care, parcă presimțind sfârșitul supremației sale, bătrânul corcoduș a dat cea mai mare recoltă de când se știa. „Mă, ce de magiun or să facă ăștia!“, spuneau cu invidie vecinii, contemplând ramurile grele de fructe care coborau până-n stradă. „Mă, ce de rachiu or să scoață ăștia!“, ziceau trecătorii. „Mă, ce de bani or să aibă ăștia, dacă ies cu coșuri la piață!“, profețeau neamurile. „Numai să poată ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care e sensul vieții. Și m-am făcut gropar.“ „Dumneata - a intervenit soția, ca și cum bărbatul ei trebuie apărat de indivizi ca mine, care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești ros de invidie, vrei să ajungi undeva, dar dacă te întreb unde vrei să ajungi, nu știi.“ Cei doi și-au luat căruciorul și sacoșele și m-au lăsat în mijlocul drumului, muncit pentru tot restul vieții de următoarea întrebare: de ce oamenii găsesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie, 15% superioritate profesională, 18% sentimente antidemocratice, 13% invidie sinceră, 4% teamă de necunoscut și 25% necaz pe om că nu-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa că e mai bine să prisosească, decât să lipsească. Se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gând să se ocupe și de aranjarea camerei tale (cretoane, oglinzi, tablouri etc.). Puterea dragostei se măsoară la dânsul prin reușita creației respective. De aceea, camera ta pro mite să fie o culme de gust și armonie... Aș muri de invidie dacă nu m-aș consola la ideea de a profita la rându-mi de această minune. În ceea ce privește primăvara, m-am înșelat cumplit: în realitate e toamnă târzie. Lucrul acesta nu influențează însă cu nimic cenușiul din sufletul meu, ba dimpotrivă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De altfel, am și vârât-o jos de tot în dulap, iar apoi, înaintea plecării din România
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar știa tot omul că în mulțimea de gură-cască foiau turnătorii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ajungând până la măsluita amiciție la toartă, au pus cu toții umărul la frica celorlalți. Azi, în schimb, în România ca și în toate celelalte dictaturi stinse din Europa de Est, vânturătorii-de-rele așteaptă intrarea în „mocirla capitalistă“, după cum numeau ei cu dușmănie și invidie, până la prăbușirea dictaturilor, Europa occidentală. Europa, care acum ar urma să le-aducă profit, a însemnat pentru ei mai întâi o prăbușire lăuntrică pricinuită de pierderea puterii lor. Dar între timp s-au pus din nou pe picioare, hotărându-se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și când eram singură acasă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul țuțurug de invidie, lovite instantaneu de icter negru. Se uita la mine fericită cu ochii ei larg deschiși în care intrase zăpada viscolită și clipea ușor din lampa numărul 8 cu fitilul fumegând, în semn de nețărmurită încredere în promisiunea mea solemnă... "O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inima s-o aducă lângă el cât mai repede posibil. Trenul și-a încetinit viteza de înaintare, până s-a oprit de tot. Tata și-a luat rămas bun de la tovarășii lui de suferință care-l priveau cu o anumită invidie, dar în același timp se bucurau sincer pentru el și-l felicitau și-l fericeau că ajunsese, în sfârșit, la Mecca visurilor sale, unde vor înceta pentru totdeauna suferințele de tot felul. Stând un timp îndelungat lungit pe acoperișul vagonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în avanpremieră un text unde intervențiile mai că nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în viață sau din ceruri. Nu cred că facem excepție și sunt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o anume doză
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în fața unei traduceri semnate de Radu Paraschivescu, Irina Horea sau George Volceanov. Mi-e foarte dragă ca om, și o socotesc o bună și sensibilă traducătoare, pe hispanista Luminița Voina-Răuț. Și urmăresc cu reală plăcere, asanată de orice picătură de invidie a vârstei, traducerile unor tinere talentate, pe care le consider schimbul meu de mâine - mai bine zis, de astăzi, fiindcă lucrează deja de câțiva ani. Ele sunt Alexandra Coliban și Iulia Gorzo. Le cer iertare celor pe care i-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
studenți buni am reusit sa creez - pornind de la zero - un laborator de rezistență dotat cu 14 mașini și dispozitive de încercat, să editez cursul de rezistență și îndrumarul de laborator. Toate aceste realizări deosebite, în loc să fie bine apreciate, au produs invidie și ura majorității. Gravă este consecința: conducerea institutului sibian a regizat sinuciderea prof. Sava și plecarea din Sibiu a colegilor din echipa mea. Rămas singur, pentru a supravetui, m-am pensionat. Grav e că în învățământ s-a generalizat adevarul-utilitate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
ei sociale. Acea latură anume prin care arta nu este numai reflectare a realității obiective și subiective, ci, în egală măsură, un proces de transformare și construcție, de modelare spirituală a oamenilor.“ (Contemporanul, 16 iulie 1971) BARBU Eugen Turbure și invidie (nota V. I.) „Ceea ce ghicim cu toții este altceva. Acești domni, chinuiți de dorul pentru «țărișoara» lor, trebuie să-și justifice într-un Cunoscut ca un mare adversar fel șederea prelungită pe meleagurile străine și atunci, la termene fixe, se înjghebează
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sau le încuiau în casă, a mea nu mă lăsa să gospodăresc nimic ca „să nu pierd timpul cu prostii“ și mă obliga să ies la joacă și atunci când aș fi vrut să mai stau să citesc. Stârnea admirație și invidii printre gospodinele de la cele două blocuri și reprezenta un model incredibil de incomod. Tot ceea ce mă revolta pe mine, chiar copilă cum eram, o conducea pe ea cu încă o treaptă spre rai, atât de mare era puterea ei de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nu știam cum să mă apropii de o fată. Mai ales că eram marcat de un anumit orgoliu, și orice refuz îmi marca vanitatea. Dar în condiții normale s-ar fi putut înfiripa o relație. În primă fază a fost invidia și gelozia celor din jur, de care la timpul respectiv eu nu eram conștient, care și-au spus din plin cuvântul. Acum nu este cazul și nici timpul să fiu eventual acuzat că m-aș ,,da mare” , dar la 20
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
tot. În paran teză fie spus, bunica era foarte mulțumită de situație și se opusese prin orice mijloace ca părinții să aranjeze ceva pentru fiul lor. Astfel stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]