KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Îl privea și el. Uriașul ridică din nou o mână, făcându-ne semn. Apa Îl azvârli În sus. Ajunsese atât de aproape de noi, Încât Îi văzurăm ochii - nu mai erau Încruntați, de parcă știa că-și părăsește neamul. Apoi, apa Îl izbi de o stâncă, iar el se Îndoi Într-o parte și În alta precum o blană bătută de un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de drum, până la sfârșit! - Ai să vezi, râse Enkim la Runa. Ai să vezi cât o să ne fie ușor, dacă-i zice Krog Tatălui cele de trebuință. Am Îndreptat lucrul acela fără de nume spre stâncă și, când apa ne-a izbit de ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și arșițe și potop de furtuni. Și ce dacă Dilc o să facă potecă peste munte? Ai văzut cum primăvara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o mai veni? Ei? - Dacă jinduiești după vremea Tatălui, de ce nu pleci tu din satul nostru, Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu atunci un răcnet gros și izbi cu pumnul În pământ. - Taci, Philo! Ne-am adunat aici ca să vorbim, nu ca să ne izgonim unii pe alții. Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată, Runa dădu un strigăt, singurul de până atunci. Am tresărit, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
poalele stâncilor, chiar În locul din care Începea nisipul acela nesfârșit. Mai merserăm un timp pe lângă stânci și, deodată, Aban se opri. Se uită la unul dintre tineri, iar acesta dădu deoparte o lespede de piatră. Un val de răcoare ne izbi chipurile și, din adâncul pământului se auzi huruitul unei ape care curgea. - Apa asta are deja un nume. Oued. Când sunt cu prietenii mei, Îi spun Ouedul lui Aban, căci eu l-am găsit, râse el. Am coborât burțile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Împlânt În ceafă, dar vârful sări Într-o parte, de parcă aș fi Încercat să-l Înfig Într-o piatră. Lovitura fusese puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mare din asta, măi Logon, măi? Nu mai văzuse asemenea mare niciodată. Era rece și dealurile de apă care se nășteau din ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că ne repezirăm cu toții să vedem ce se petrece. - Niorak, peștii cei mari, Îmi spuse Nunatuk. Uite-i! Îmi arătă ea cozile care izbeau apa năpraznic, făcând-o să fiarbă și să bolborosească. A fost prima zi În care m-a lăsat de capul meu mai multă vreme. S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se uitară iscoditor unul la celălalt. Unul zise: - Vrei Tokeba, pui la cap. Iar celălalt: - Vrei Tokeba, pui la umăr. Vishu căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mare, după cum Îi e felul. Kelib, de pildă e puternic și Îl poate simți orice prost. Bungdokerik e slab, și nu-l poate simți decât unul ca Vishu. Când se lovesc două asemenea valuri, apare un altfel de val, care izbește luntrea Într-un anume fel, și care nu se naște decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe draga mea de Nunatuk. Din nou am auzit zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să le arăt scofâlciților lui Dupna că legământul lăsat prin vorbă e mai tare decât cel lăsat prin sânge. În clipa aceea, am auzit un glas cunoscut care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu Tek și cu Barra, iar locul unde ne aduseseră oamenii munților era tocmai bun pentru ce pusesem la cale. Aveam să-i lăsăm pe vrăjmași să pătrundă În mijlocul nostru fără să-și dea seama, după care aveam să-i izbim din toate părțile, cu toată puterea. Voi ați făcut așa de prea multe ori și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce se va lăsa Întunericul, să vină la sfat, la marginea crângului. Până atunci, aveam să mă gândesc la un legământ care să-i izbească bine de tot pe cei ca Scept și ca Logon. Cât despre mine, mi-era de-acuma limpede că trebuia să-mi iau viața dacă vreodată voi cădea În mâinile lui Scept. Cel mai bine ar fi fost ca Enkim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
subțire și clăbucit Îi bufni prin rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
moarte și lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe frunte și am găsit pe jos bâta cu care fusesem izbit În spinare. Am apucat-o cu amândouă mâinile și m-am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
față. A fost rândul meu să țâșnesc spre el, azvârlindu-mi piciorul spre vintrea lui, doar ca să-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]