5,860 matches
-
Nu încăpea îndoială că oamenii aceștia erau la fel de nerăbdători să scape de uriaș cum erau Făuritorii de Arme să pună mîna pe Hedrock; iar ironia supremă consta în faptul că moartea lui Hedrock ar fi rezolvat ambele probleme deodată. Gonish izbuti cu un mare efort să zîmbească agreabil ― pe cît putea el să fie ― și spuse: \ S-AR PĂREA CĂ ASCUNDETI ÎNTRE DUMNEAVOASTRĂ UN MIC MISTER LEGAT DE CĂPITANUL HEDROCK. ÎMI PERMITEȚI SĂ VĂ ÎNTREB ÎN CE CONSTĂ? LUCRU DESTUL DE SURPRINZĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DISPERATĂ: \ ȘI CE S-A ÎNTÎMPLAT CU SECȚIUNEA ACEEA DIN PERETE? \ A ARS COMPLET DUPĂ CE PRINȚUL HEDROCK L-A AVERTIZAT PE CONSILIERUL ARSENALELOR, PETER CADRON, CARE-I CONDUCEA PE ATACATORI. SE ÎNTOARSE CĂTRE PRINȚUL DEL CURTIN: PRINȚE, POATE CĂ DUMNEATA IZBUTEȘTI SĂ OBȚII O POVESTE MAI COERENTĂ. EU UNA PARCĂ M-AM PIERDUT DE TOT. PRINȚUL SPUSE CALM: \ MAIESTATE, SÎNTEM TOȚI OBOSIȚI. COLONELUL NISON N-A ÎNCHIS OCHII TOATĂ NOAPTEA. SE ÎNTOARSE CĂTRE OFIȚERUL ÎMBUJORAT: DOMNULE COLONEL, DUPĂ CÎTE ÎNȚELEG, TUNURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SUCCESORII ACESTUIA, NU MAI ARE NICI UN SENS ÎNTR-O SITUAȚIE EXTREM DE GRAVĂ CA ACEASTA. VEI OBSERVA, SPER, CĂ NE-AM ASIGURAT DE ABSENȚA MAIESTĂȚII SALE ÎN CURSUL ATACULUI. AICI TREBUIE SĂ VĂ ÎNTRERUP, SPUSE PREȘEDINTELE CONSILIULUI. LUCRU INCREDIBIL, ARESTATUL A IZBUTIT SĂ CONCENTREZE DISCUȚIA ÎN JURUL PROPRIILOR SALE DORINȚE. ÎNȚELEG CĂ NE SIMȚIM CU TOȚII VINOVAȚI DE ATACAREA PALATULUI, DAR N-AVEM NICI O OBLIGAȚIE DE A NE JUSTIFICA ACȚIUNILE FAȚĂ DE DEȚINUT. VORBI SCURT DAR PROTOCOLAR TELEECRANULUI DIN BRAȚUL FOTOLIULUI: DOMNULE COMANDANT, VINO AICI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ERA DECÎT O SINGURĂ NAVĂ. DAR ATUNCI UNDE ERAU CELELALTE SUTE DE NAVE? Își ținu în frîu o emoție crescîndă, dîndu-și seama de ce se întîmplă. Procesul de relaxare acționa cum trebuie. Sau cel puțin acționase într-o oarecare măsură. Ființele-păianjen izbutiseră să-l readucă pe barca lui de salvare, dar dominația asupra lui era întreruptă parțial; așadar mai multe din iluziile lor îi dispăruseră din minte. Prima iluzie era aceea că e vorba nu doar de o singură navă. Acum, eliberîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
era departe de dominația lor irezistibilă asupra întregului său sistem nervos, dar era la fel de primejdioasă ca întotdeauna. Trebuia să-și joace prudent jocul și să aștepte prilejul nimerit. Așteptă și curînd i se adresă un gînd: \ E ADEVĂRAT CĂ AI IZBUTIT SĂ TE ELIBEREZI DE SUB ROBIA NOASTRĂ MENTALĂ ȘI AI DESCOPERIT CĂ E VORBA DE O SINGURĂ NAVĂ. TOTUȘI MAI AVEM NEVOIE DE TINE ȘI DECI TREBUIE SĂ-ȚI CEREM SĂ COLABOREZI, SUB AMENINȚAREA EXTERMINĂRII IMEDIATE ÎN CAZUL CÎND REFUZI. ― Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SPRE IMORTALITATEA PE CARE EL O OBȚINUSE ÎN MOD ÎNTÎMPLĂTOR. DAR AICI ÎNTÎLNISE FIINȚE CARE FĂRĂ DOAR ȘI POATE ERAU CAPABILE NU NUMAI SĂ REZOLVE ACEASTĂ PROBLEMĂ, CI ȘI SĂ ÎNVIE MORȚII. CIUDAT, DAR DESCOPERIREA ÎI ÎNTUNECĂ SPERANȚA CĂ VA IZBUTI SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ ÎN CIUDA HOTĂRÎRII LOR DE A-L UCIDE. TOT ÎNCERCASE SĂ INVENTEZE VREO METODĂ DE A-I ÎNFRÎNGE, BAZATĂ PE ABORDAREA LOR EXTREM DE LOGICĂ A PROBLEMEI EXISTENȚEI. DAR CU TOATE CĂ ACEASTA PĂRUSE SINGURA IEȘIRE POSIBILĂ, DEVENISE O ȘANSĂ ÎNDEPĂRTATĂ, UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l facă să creadă că se află, n-avea habar. Trupul i se odihnea comod în ceea ce ar fi putut să fie un sicriu de forma trupului. Comparația îi aduse prin toți nervii un fel de gîdilitură sinistră, dar el izbuti să potolească această nervozitate. Stătea calm, hotărît, rece și-și rumega intențiile, privind această lumină. Atîrna în bezna de deasupra lui sau ― gîndul i se păru ciudat ― invers, privea în jos la ea? Lucrul nu mai avea prea mare importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV CARE-I SPUNEA: "APĂ! O, DOAMNE, APĂ!" Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sânt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine politist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată același lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era decât un simplu martor, că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine și tata, și interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aș fi știut că încăpățînarea mea mă ducea la ștreang, tot n-aș fi izbutit să vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă salbăticită și o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost nevoit să părăsesc circul". Am bănuit că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întîmplare nu tocmai avantajoasă ― nu era el omul care să recunoască sincer că-i fusese atât de frică ― dar n-am izbutit să aflu nimic din ochii lui șireți. Aici nu te mai doare capul?" l-am întrebat. A râs. "Nu, aici îmi e continuu frică". Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: "Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vezi? Sânt singura pasăre din vârful copacului. M-am cocoțat aici și nu mai pot să cobor. Și vreau să-ți cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept..." Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic." Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă loc cu crengile pentru a ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai permiteau nici unei raze să coboare. Pentru ca să apară un copac trebuia să moară unul din cei vii. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
are necazuri". Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. ― Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. ― Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultîndu-i, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă din mii de guri, adresîndu-mi-se prin toate. Și nu mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tuturor prizonierilor și a tuturor exilaților, care înseamnă a trăi cu o memorie care nu le folosește la nimic. Acest trecut chiar, la care ei se gândeau fără încetare, nu avea decât gustul regretului. Ar fi vrut, într-adevăr, să izbutească să-i adauge acestui trecut tot ceea ce deplângeau că nu făcuseră când mai putuseră încă s-o facă împreună cu cel sau cu cea pe care-i așteptau ― la fel cum tuturor împrejurărilor, chiar relativ fericite, ale vieții lor actuale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căutase doar să-i scrie cât mai des. Confrații lui din Oran îi spuseseră că nu aveau nici o putere, la poștă fusese refuzat, o secretară de la prefectură îi râsese în nas. După o așteptare de două ore la o coadă, izbutise să i se accepte o telegramă în care scrisese: Totul e în ordine. Pe curând." De dimineață, sculându-se, îi venise brusc ideea că, la urma urmelor, nu știa cât timp putea să dureze situația asta. Se hotărâse să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mână uitam să mai și mănânc, fapt care l-a determinat să-mi hotărască viitorul - prin lumina școlii - ca singura modalitate sigură de a mă realiza. A robit pe pământ străin, s-a străduit și în cele din urmă a izbutit în condiții foarte grele din acele timpuri să mă scoată la lumină. Ajuns la liman, am câștigat lozul cel mare al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai mare decât spuneți voi”, dar era prea târziu să fie crezut. Pentru a opri sau măcar a tempera acțiunile anticomuniste ale cuplului Monica - Virgil Ierunca, spre Paris sunt trimiși o falangă de intelectuali scriitori și artiști. Victor Eftimiu nu izbutește să clintească împotrivirea celor doi. Vor sosi alți și alți emisari cu propuneri tot mai tentante. George Ivașcu e trimis special de Ceaușescu propunându-i lui Ierunca o Catedră de literatura română la Universitatea din București, în timp ce Monicăi i se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]