5,826 matches
-
preotul Molai. În schimb pe mine mă supăra groapa din spatele școlii, o groapă în care încăpeau pe ușor două-trei case și pe care o visam cu teamă aproape noapte de noapte, intuind primejdia la care erau expuși copiii ajunși cu joaca pe acolo. Oameni buni, le-am spus sătenilor, gata. Aparatul de radio nu mai merge. Mi s-a spus de la capitală, de la specialiști, că groapa aia mare trage toate undele spre ea de nu mai ajung la aparat. Îmi pare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
medicină generală, boli interne și pediatrie. A chemat-o pe domnișoara Stratula și fiecare cu câte o carte în mână ne citeau simptomele bolilor. Fie de la lectură, fie de la medicamentele aduse de la Ismail, foarte repede copii s-au întors la joacă. Destul de des mergeam la nașii Vernescu, la Ismail. Le mai îmblânzeam suferința pierderii unicei fete, Gina. Petrică Tănase, cel care dăduse foc școlii, era la patru kilometri de Sofian. Au rămas după el o școală nouă și frumoasă la Necrasovca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Chiar și după un dezastru nuclear s-ar auzi, cred, vocile crupierilor, urmate de câteva clipe de tăcere încordată în care nu se știe ce va hotărî hazardul. Cei care se află aici se împart, strict, în trei categorii Unii joacă. Alții le asigură cele necesare celor care joacă. Alții privesc. Celelalte diferențe dispar. Inclusiv cele de limbă. La Las Vegas nu e nevoie să spui decât "da" sau "nu". Jetoanele poți să le arăți cu mâna, iar la automate trebuie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de frumusețea iernii, nu se mai îndură să intre în casă, se trag cu săniile pe derdeluș și se bat cu bulgări de zăpadă. E larmă și veselie și cu greu reușesc mamele și bunicile să-i facă să părăsească joaca și să îi aducă în casă. S-a înserat. În casă e bine, și miroase a gutui, a mere coapte și a pâine caldă. Bunica stă la gura sobei și împletește mănuși, fulare și ciorăpei, pentru cei patru nepoței, o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și ghearele. Iar ghearele ei nu produc senzații prea plăcute când încearcă rezistența pielii. îndată Adina a coborât de pe terasă și s-a oprit la locul cu pricina. Nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că partenerul de joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot curs, pârâiașul s-a făcut mai măricel și și-a văzut de drumul lui, lung și binefăcător. Atunci când s-a făcut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Jean-Baptiste e omul care ne trebuie". Ba nu, n-a zis chiar așa, fiindcă atunci mă numeam altfel. A spus însă că gestul meu presupunea mari virtuți și a propus să fiu ales. Ceilalți s-au declarat de acord, în joacă, și totuși cu o anumită gravitate. Adevărul este că Duguesclin ne impresionase pe toți. Din câte îmi amintesc, eu însumi nu râdeam decât cu jumătate de gură. În primul rând, găseam că profetul nostru are dreptate și apoi, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dezorientați. Pentru cei inteligenți îți trebuie mai multă vreme. Dar e de-ajuns să le explici metoda cu de-amănuntul. Poți fi sigur că n-o vor uita și că vor medita la ea. Într-o bună zi, jumătate în joacă, jumătate fiindcă n-au altceva mai bun de făcut, se așează la o masă. Dumneavoastră nu sunteți numai inteligent, ci aveți și înfățișarea omului cu experiență. Recunoașteți, totuși, că vă simțiți azi mai puțin mulțumit de dumneavoastră decât erați acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mereu pentru el. În loc de răspuns, bunicul îi propusese să meargă în vizită la Ionuț, un copilaș de vârsta lui Dorinel, venit din alt sat, pentru o perioadă mai lungă. Dorinel încă nu îl cunoștea. Ionuț încă nu ieșise afară la joacă... era bolnav. Au luat niște plăcinte și au plecat. Băiețelul era într-un cărucior cu rotile. Lui Dorinel îi plăcu enorm acel scăunel. Nu mai văzuse până atunci. Încerca să îl roage pe Ionuț să îl lase să stea un
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mari decât ne-am putea face noi înșine. Pe genunchii lui Iisus Seara se așterne lin ca o fulguire de albăstrele și toporași. Luminițele cerului se aprind una câtea una, trimițând zâmbete de lumină către pământ. Andrei și-a isprăvit joaca pe afară de câteva clipe și acum se bucură de camera lui primitoare! Pe rafturile dulăpiorului așteaptă cuminți câteva jucării, cărțile de colorat și, mai sus, cartea din care îi citește mama în fiecare seară, „Pe genunchii Lui Iisus”, o carte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului. După câteva momente, Steluța observă mâinile mamei curățind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul roșu, îl cuprindeau strâns, apoi cu cealaltă mână, folosind un cuțit special, îndepărtau coaja roșie ce se rotea ca
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
se întemeia, pe acceptarea liber consimțită, și neimpusă de cineva, anume,în viața tuturor. SCLIPĂTUL Ca de obicei, pe la ora asta, Alina Teodora Ungureanu, de zece ani, și buna sa prietenă, Maria Toma, de unsprezece, reveneau, cuminți și liniștite, de la joaca de după amiază. Cum veneau, ele, pe alee, ținându-se de mânuțe și nameiscoțând nici un cuvânt, au izbucnit, spre surprinderea trecătorilor,într-un râs cristalin, molipsitor, privind, simultan,într o direcție anume, pe cer, unde, un ceva, nedefinit, totuși, un ceva
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să se ciocnească,în zborul lor săgetător, dar, care, au alunecat, una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII Bine c-ați mai venit pe la mine, dulcii mei dragi, dulci! Chiar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e, în viața lumii, nițică lumină! PÂINI ALBE PENTRU ZILE NEGRE Și mătușa Alba a fost, la vremea ei, o fată frmoasă, care a iubit și a fost iubită; care agreia și admira natura, peisajele, momentele de relaxare ale vieții; joaca de-a v-ați ascunselea, chiar și când era de măritat, nu, numai, de joacă,în praful drumului, cu ceilalți copii ai vecinilor.A fost nelipsită de la hore, serbări școlare și alte diverse momente princiare, din istoria neamului. A fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fost, la vremea ei, o fată frmoasă, care a iubit și a fost iubită; care agreia și admira natura, peisajele, momentele de relaxare ale vieții; joaca de-a v-ați ascunselea, chiar și când era de măritat, nu, numai, de joacă,în praful drumului, cu ceilalți copii ai vecinilor.A fost nelipsită de la hore, serbări școlare și alte diverse momente princiare, din istoria neamului. A fost drăgălășenia familiei: dragostea rubedeniilor acesteia, marcatoarea de amintiri de neuitat,în inima celor cu care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
definitiv, numai în proprietatea mea! PĂDURARUL Hai, măi Viață de câine, vino cu noi. Unde? La plantat pădure. Colo. Pe chiscul Vulturului. Cu toată lumea asta, care umple drumurile. Hai, că merg, dar cu ăștia ce fac? Cu cățeii tăi de joacă? Ia-i cu tine. Cu noi. Ce, n-or merge ei pan-acolo? Ba da. Hai. Și, s-au alăturat celor care umpleau drumul. Au găsit acolo bună organizare, specialiști-îndrumători, pui de copaci, unelte, mă rog, tot ce trebuia. Pe la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără să fim curioși să pătrundem în el, își reluă povestea doctorul Luca. Și chiar în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
SUNT COPIL Dimineața mă trezesc, Doar la joacă mă gândesc, Vreau în parc s-o șterg tiptil, Ce să fac? Doar sunt copil! Mama-mi spune c-am crescut, Și că iar m-am murdărit, Cum să fac să îi explic Că-s copil, și-s încă mic
Sunt copil by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83649_a_84974]
-
Cristina Oprea Am găsit și alte poeme interesante pentru tehnica jocului de cuvinte, dar acesta mi se pare deosebit pentru că folosește, cu oarecare discreție, un paronim pe care nu-l pierde din vedere și în sensul său adevărat. De obicei, joaca cu paronimele este acceptată mai degrabă fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
De asta cred că trebuie să fii foarte cuminte ca sa n-o supere nimic zilele astea. Fii cuminte, te rog. Sper că atunci cînd mă Întorc n-o să te mai găsesc jucîndu-te În caleașcă, fiindcă pierzi prea mult timp cu joaca asta. Transmite salutări din partea mea Vilmei, lui Carlos, Armindei și tuturor. O să le scriu și lor, dar voiam să-ți scriu mai Întîi ție. Nu uita să-mi răspunsi! Îmi promiți? Te sărută cu dor, Cinthia Cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap că era ora de joacă a lui Julius. Asta a schimbat complet ordinea din universul lui. În mod normal, indigenii ajungeau cel mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că făcuse foarte bine venind să le spună ce se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic față de copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la altul. — Ce cauți aici, mucosule? — ... — N-ai alt loc de joacă decît aici? Mă duc s-o caut pe Vilma, a rămas la ea Tom Sawyer... — Vilma nu-i aici! Șterge-o! Șterge-o că-ți rup oasele! — Julius! Julius! Urcă, urcă, Julius! Era glasul Vilmei și el tocmai se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cînd te gîndești că totuși ridicase Încă de trei ori pietroiul deasupra capului. Și-l pusese la pămînt cu un deget pe grăsanul de Martinto, care era de trei ori mai greu decît pietroiul și asta doar așa, În joacă, fiindcă grasul era tare de treabă, era cel mai bun prieten al lui Julius pe vremea aceea. CÎnd le-au dat recreație, Într-o dimineață, Silva a zbughit-o furios din clasă urmat de mica lui bandă, o bandă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]