3,289 matches
-
COMCEREAL SĂ SATU-MARE 7297 16035196 COMERCIAL ȘAM SRL SATU-MARE 7298 638875 COMUNALA RA SATU-MARE 7299 7286865 CONSTRUCȚII DRUMURI SĂ SATU-MARE 7300 640255 CONSTRUCȚII MONTAJ SĂ SATU-MARE 7301 13888857 COUNTRY ELEMENTS SRL SATU-MARE 7302 669251 CRIȘENI SRL SATU-MARE 7303 15970642 CROSS LAND CONSTRUCT SRL SATU-MARE 7304 638859 DANTEX SĂ SATU-MARE 7305 12063045 DARY EN GROSS SRL SATU-MARE 7306 14776428 DAVCOM MOBIL SRL SATU-MARE 7307 8905048 DELTA IMPEX S.R.L. SATU-MARE 7308 3737440 DERSIDAN SRL SATU-MARE 7309 6762960 DOMINIUM SRL SATU-MARE 7310 5377134 DOMUS
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191320_a_192649]
-
13255006 AMBI MAȚ SRL SIBIU 7474 787672 AMYLON Ș.A. SIBIU 7475 2684940 APĂ CANAL SĂ SIBIU 7476 792288 APOLLO SRL SIBIU 7477 802217 APROV SĂ SIBIU 7478 5925490 ARAL SRL SIBIU 7479 803727 ARMAX GAZ SĂ SIBIU 7480 12194300 AȘI LAND SRL SIBIU 7481 12433482 ATLANTA IND SRL SIBIU 7482 6861360 ATLANTIC TRAVELS SRL SIBIU 7483 9680784 ATLASSIB LEASING IFN SĂ SIBIU 7484 3506097 AUTO IMPEX Ț. C. SRL SIBIU 7485 13555836 AUTOHAUS HUBER S.R.L. SIBIU 7486 804021 AUTOMECANICA SĂ SIBIU
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191320_a_192649]
-
sistemul federal din SUA, ar putea găsi această utilizare drept confuzantă. Însă termenul este intens folosit în dreptul internațional, știință politică, filosofie, precum și în alte țări, inclusiv în țări cu sisteme federale, unde părțile constitutive sînt numite provincii (Canada), cantoane (Elveția), landuri (Germania) etc. CAPITOLUL 5 1 Aceste cifre sînt din Robert Conquest, The Great Terror, Stalin's Purge of the Thirties (New York: Macmillan, 1968), de la 252, și din compilația din 1989 a eminentului istoric rus Roy Medvedev (New York Times, 4 februarie
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers de fapt trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului findcă limbajul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Majoritatea romanelor din 1950 încoace au un aer distopic inconfundabil și deloc de neglijat, pentru că este un simptom semnificativ al înstrăinării afective. Lista autorilor de distopii e lungă. Ea începe încă din timpul Fluxului conștiinței, cu T.S. Eliot (The Waste Land). De la Huxley încolo putem vorbi de Desperado. Pe lângă Brave New World, Huxley a mai imaginat Ape and Essence. Urmează, printre alții, William Golding (Lord of the Flies), Anthony Burgess (A Clockwork Orange, Honey for the Bears), Doris Lessing (The Good
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copleșea personajele. Ordinea realului era confuză, pentru că moderniștii au desființat regula cronologiei, drept care incidentele pluteau, își pierduseră greutatea, gravitația, sensul narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar ca o neliniște. Virginia Woolf predica renunțarea la love interest (intriga amoroasă) și la cronologie, dar proza ei se agăța de aceste două elemente cu încăpățânare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman capital, cum este Ulysses. Eliot a făcut școală. Idiomul lui Eliot atât de hulit la vremea când s-a publicat The Waste Land e acum un fapt comun, un punct de pornire pentru inovațiile poeziei contemporane. Pe când după Joyce și Woolf romancierii au trebuit să dea fuga înapoi la istoria corect narată pentru a-și păstra cititorii, ironia mușcătoare a lui Eliot, bucuria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru deja făcut și înainte de ei, diferența fiind în proporție, nu în gest ca atare), folosindu-se însă (lucru nou) de texte deja scrise, demitizând opere mai vechi (v. Odiseea în Ulysses, v. Shakespeare, printre mulți alții, în The Waste Land). Când Alasdair Gray un nume ales la întâmplare sau Julian Barnes recurg la alte texte, ei distrug aceste texte cu un rânjet, ironia lor ne comunică: Nu-i credeți pe ei, nu mă credeți pe mine, niciun text nu poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
8. Emanciparea romanului Desperado Inovații moștenite Primele decenii ale secolului XX, anii dintre Henry James (la cumpăna dintre secolul XIX și XX) și Joyce, Woolf, Eliot cu vârful de lance în 1922, când au apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai acut cu epoca Desperado, acel ceva e tocmai această iluzie că toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și The Waste Land au fost devastatoare. Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot "vaca sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl explică prin sintagma "peace that passeth understanding"). Romanul lui Joyce a fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din episoade amestecate că Masuji Ono e unul dintre cei ce au condus indirect la folosirea bombei atomice, deci la războiul împotriva Japoniei). Teza autorului Desperado este că, în lipsa unui plan unitar, cum era cel din Ulysses sau The Waste Land, doar un trecut pervertit, răsucit, fărâmițat, poate capta interesul prezentului, al lecturii, pentru că numai complicația reflectă realul. Complicația Desperado nu se vede la început. Textul pare incredibil de simplu, lectorul se relaxează, nu mai caută coduri și chei. Pe măsură ce avansează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Hawksmoor descifrând misterele trecutului și alunecând lent în ele. La început, alternanța trecut -prezent (la cel puțin două sute șaptezeci de ani distanță) e năucitoare. Treptat începem să ne amintim leimotive (nu suntem departe de tehnica motivelor reluate, din The Waste Land de T.S. Eliot) și ne entuziasmăm la găsirea unui indiciu, ca și cum am fi descuiat vremea și am fi ajuns chiar să călătorim în trecut. Capitolele despre Dyer nu folosesc semnele dialogului, iar necesarul "spuse" e în italice. Găsim ortografia veche
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest deal de excremente care e pământul și cu ideea limpede a firii decăzute. Pentru a urma firul asemănării cu T.S. Eliot, biserica despre care e vorba e chiar St. Mary Woolnoth, ale cărei clopote bat orele în The Waste Land ("cu un sunet mort...".). Inteligențele se întâlnesc peste vremi și peste vreme, și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și mai există parole, care explică de ce nimeni nu se ostenește să asculte. Drept argument, dă o fugă la Paris, unde, ne spune el cu iubire deconstruc-tivistă, Hemnigway a scris o unică propoziție adevărată, Pound a scurtat drastic The Waste Land, iar Joyce l-a cunoscut pe Beckett și i-a cerut cu generozitate să traducă în franceză Finnegans Wake, o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Caretaker (1959), A Night Out (1959), Night School (1960), The Dwarfs (1960), The Collection (1961), The Lover (1962), Tea Party (1964), The Homecoming (1964), The Basement (1966), Landscape (1967), Silence (1968), Old Times (1970), Monologue (1972), No Man's Land (1974), Betrayal (1978), Family Voices (1980), Other Places (1982), A Kind of Alaska (1982), Victora Station (1982), One for the Road (1984), Mountain Language (1988), The New World Order (1991), Party Time (1991), Moonlight (1993), Ashes to Ashes (1996), Celebration
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au urcat și s-au spart valuri de enervare și prozelitism, Eliot e același și e foarte prezent. El este cel care aduce Fluxul conștiinței în poezie. El este cel care aduce hibridizarea genurilor literare, deopotrivă cu Joyce. The Waste Land amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, chiar și critica literară, într-un gen fără nume, cum aveau să facă aproape toate cărțile scrise după al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care aduce hibridizarea genurilor literare, deopotrivă cu Joyce. The Waste Land amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, chiar și critica literară, într-un gen fără nume, cum aveau să facă aproape toate cărțile scrise după al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în poezie, nici numai un premergător al hibridizării genurilor, care e ultima modă la acest început de mileniu. Poemul creează și starea de spirit livrescă, însoțită de ironia parodiei, dar și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al hibridizării genurilor, care e ultima modă la acest început de mileniu. Poemul creează și starea de spirit livrescă, însoțită de ironia parodiei, dar și de pioșenia și umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate cu frenezie. Trist, Eliot a ajuns în cele din urmă să mărturisească
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate cu frenezie. Trist, Eliot a ajuns în cele din urmă să mărturisească: "Criticii spun că sunt savant și rece. Adevărul este că nu sunt niciuna, nici alta". The Waste Land este înainte de toate o narațiune autobiografică, scrisă într-un moment de mare criză în viața intimă a poetului. S-a vorbit mult despre amestecul lui Ezra Pound în manuscris. Ezra Pound, născut și educat în America, la fel ca T.S.
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată a vocilor, afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe viu, fără anestezia frumosului, fără ocolișuri rușinate, dar și fără confesiuni melodramatice. Eliot își amintește pas cu pas tot ce a trăit și pune pe hârtie o relatare pe atât de narativă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a trăit și pune pe hârtie o relatare pe atât de narativă pe cât de poetic este Ulysses al lui Joyce. Poate tocmai de aceea devine și mai semnificativă mica parodie a lui Joyce la sonoritatea unor versuri din The Waste Land, care anunță parcă, "Iată aria secolului și nimeni nu o va putea înlocui": Rouen is the rainiest place getting Inside all impermeables, wetting Damp marrow in drenched bones. Midwinter soused us coming over Le Mans Our inn at Niort was
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ci și o întreagă literatură, tot ce a adunat memoria lui de om de cultură. Poezia e o recreație. Cu o descendență impresionantă, Eliot a fost recunoscut, hulit, reacceptat, iar în clipa de față este părintele poeziei contemporane. The Waste Land e Biblia poeților de azi, chiar dacă ei fug de concentrarea lui Eliot pentru a ne oferi o claritate disperată. Nimic din ce e poezie nu-i este străin celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]