4,107 matches
-
A putrezit de-atâta nins... Curgi din mine, sudoare de dragoste, pe cămașa inimii. Sunt singur. Iau degetele și le prind de umeri, poftindu-le să-ți pipăie somnul căzut pe talpa nopții. Piatra palidă cu gene de nisip Își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. Perdeaua luase târziul În palme, țopăind prin cameră ca o cadână. Dacă luna s-ar sparge pe sânul tău trupul ar plânge cu licurici. Voi
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
o masă, un vis, o tăcere, o hemoragie de suflet, un rând pe crucea din cimitir. Atât va rămâne după ce voi trăi moartea, În vreme ce ea, va sta În colivia din odaie, cu ochelarii pe nas, rânjind absent la fiece vers, legănat de ciutura spartă a fântânii crescute Înlăuntrul ierbii din mine.
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
urechea sa amăgită le percepe, sunt ale unor tâlhari, conduși de Gheorghe. Tensiunea, acumulată până la refuz în paginile precedente, atinge contururi stranii. Zgomotele monotone îl tulbură pe anxios: nemaisuportând bătăile ceasornicului, "[o]mul nostru puse mâna pe limba ce se legăna și-i stinse mișcarea". Exteriorul se mută, brusc, în interior; teroarea fenomenologică a obiectelor se transferă la nivel somatic. Astfel, trupul lui Zibal este cuprins de o senzație mistuitoare de sete: "Spălă un păhăruț [...] și voi să-și toarne rachiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui țintuit jos, care cânta-nainte, legănându-și încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte, când într-alta". În vreme de război rămâne o nuvelă exemplară atât prin tehnica expunerii, cât și prin explorarea terifiantă a demonilor ce asaltează o minte bolnavă. O parte semnificativă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă nu mai este; nimeni nu dorește mai mult decât noi ca el să redevină creștin și ca acest lucru să se producă mai repede decât lasă să se întrevadă situația din jurul nostru; nu e însă cazul să ne lăsăm legănați de iluzii: în acea zi, lumea modernă își va fi trăit sfârșitul". (9a, p. 142, p. 144) Credem că pentru spiritualitatea autentică este necesar să revalorizăm "progresul prin invenții", "bunăstarea prin averi", "hărnicia și lenevia prin mărimea productivității", "fericirea prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri în piatră. Ferige uriașe se împleticeau sub pașii noștri și se urcau pe zidurile palatului prin ale cărei ferestre ne chema marea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
solie la Zamolxis, Încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful În sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare, Îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, Îl aruncă În sus peste vârfurile sulițelor. Dacă În cădere omul moare străpuns, rămân Încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, Învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
arăta cum trebuie să-ți corectezi ținuta. Ai grijă la poziția spatelui! Este important ca și în timpul mersului să stai cu spatele drept, privirea înainte, umerii îndreptați și cu pieptul în față. Mergi în pas vioi, cu brațele pe lângă corp, legănându-le ușor. Înainte de a ridica obiecte grele, nu te apleca brusc, ci îndoaie genunchii, pentru ca greutatea obiectului pe care îl ridici să nu fie suportată în totalitate de spate. Când stai la masă ori la birou, îndreaptă-ți scaunul și
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul și de a crea, prin umor, o legătură mai directă cu cititorul. Impresia de oralitate, despre
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
niciodată („Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., II, p. 144) c) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul gerunziu, dacă admitem că gerunziul este un mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de unde și acea atitudine de venerație pentru mama sa, realizată sub forma unui adevărat imn filial: „Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat, și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat.” Tabloul acestei mame poartă în el acea severitate a omului cinstit de la țară, căci Smaranda știe să aplice corecții atunci când năzdrăvanul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
simbol al adăpostului, al credinței, al hranei, al dragostei, înseamnă logos, libertate, demnitate națională, zeitate protectoare, jertfă a zidirii, dor. Mama îi insuflă copilului, încă din leagăn, valorile spirituale și naționale, iubirea de neam, de țară: „Că mama te-a legăna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu și pe val adânc de râu, Pe-amiros de măr, pe-o stea, pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină și pe tremur lin de horă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
curcubee, frați și surori, mătuși și veri, dar numao mamă, în întreaga lume.” Kate Douglas Wiggin „Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu i, gângurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
din tren și, fiind pe Înserate, se mistuiră În pânzele de negură care se așternuseră ca o pâclă pe Valea Mureșului. Sus prin tufișul de la Cascadă! șopti unul. Când se urni trenul din loc, cele două uși ale vagonului se legănau purtate de curenți, iar ungurul zăcea cu capul aplecat spre albia Mureșului. Din tren, cele câteva focuri de armă trase de cendări nu au reușit să nimerească pe niciunul dintre fugari, care ajunseseră deja pe culme. Care mai ești Întreg
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ițari, suman, cioareci, prigitori și covoare se folosea lâna. Începând cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pruncul. Pe lângă acestea aduceau scutece și brânețe. Cel mic trebuie să aibă scutece multe. Nașul trebuia numaidecât să se prezinte cu un leagăn făcut simplu din cinci scânduri și doi tălpici din lemn de brad pentru ca pruncul să poată fi legănat. Dacă se Întâmpla să aibă frați sau surori mai mari, aceștia trebuiau să legene pruncul și să-i schimbe scutecele (treabă făcută mai ales de surori). Cu nunta treaba era mai complicată. Fiind un prag de trecere În urma căruia intrai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Nașul trebuia numaidecât să se prezinte cu un leagăn făcut simplu din cinci scânduri și doi tălpici din lemn de brad pentru ca pruncul să poată fi legănat. Dacă se Întâmpla să aibă frați sau surori mai mari, aceștia trebuiau să legene pruncul și să-i schimbe scutecele (treabă făcută mai ales de surori). Cu nunta treaba era mai complicată. Fiind un prag de trecere În urma căruia intrai Într-un nou mod de viață, prin care se contribuia la perpetuarea neamului, nunta
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cum poate schimba lungimea sforii, lățimea obiectului, înălțimea de la care obiectul este lăsat liber și forța cu care poate împinge obiectul. I se care să afle care dintre acești factori, unul singur sau mai mulți, determină viteza cu care se leagănă obiectul. Când a fost confruntat prima dată cu această problemă, copilul avea 7 ani și era incapabil să elaboreze un plan de rezolvare a ei, totuși a încercat de mai multe ori, fără să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
București, 1980), Zoe Dumitrescu Bușulenga descrie maiestuozitatea „Bătrânei metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta, ca o explozie mare...” înfiorătoare drama bucureștenilor sufocați între ziduri sau zidiți în moloz transpare exemplificată prin cazul lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ul vieții. Să iubească, dar săși urască. Să admire frumosul, dar să fie și orgolioși. Să ofere ofrande, dar să fie și iuți la mânie. și-n așa conjunctură a miticului, omul ar putea crede că totul i se cuvine. Legănat de cântecul orfic, pentru el iubirea înseamnă înăOțare și împlinire: „Ziua-și ridicase fruntea / Din pădurea adormită.../ Potopind cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nasc azi). Câtă suferință se lasă conservată în acel „sindrom” al nașterii, adevărată, continuă „aventură” (Noi aventuri ale increării mele)! Toate treptele evoluției se cer adunate, conservate, ca-ntr-un puzzle, neuitând de „primul aer al lumii acesteia...” (împărtășanie), primul „legănat de mersul mamii” (La zece luni), „amintirea lumii dintâi” (armonie dintre făt și mamă/ingenua simbioză) și-apoi, liniștea interioară - „somnul amniotic”. și dacă nașterea și-ar urma cursul firesc întru îmbrățLșare a realității concrete, ce-ar urma? Gânguritul, cântecul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului sau al Cașmirului, dacă zidurile înnegrite, acoperite cu mușchi și cu iederă, precum și culoarea ștearsă și melancolică a cerului n-ar sta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unor temple, palate sau porticele unui oraș cuprins de ape din care ai putea crede că vezi fragmente de frontoane, capiteluri și cornișe pe care alge verzi s-au prins demult și-acum plutesc, într-o parte și în alta, legănate de valuri. (81) Aruncînd des priviri în direcția cornului de lemn, trăgătorul deschide cartea cu imagini. Se uită la una din ele, care are scris în dreptul ei: fig. 20. Aproape de mal, stînci care ies din mare. Pe faleză se înalță
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]