117,747 matches
-
de snobism înalt la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar din anii '70 încoace, fenomenul borgesian. Însoțit, evident, de numeroasele sale avataruri. Care, fără a putea fi puse în directă legătură cu opera prozastică a argentinianului, se revendică, marginal, din ea. Mă gândesc, ferindu-mă totuși să comit acte de lezmajestate, chiar la un Paolo Coelho sau un Dan Brown. Terenul fertil al literaturii de consum actuale a început să nu
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
s-a soldat cu mult mai multe victime decît cele ce pot fi puse în seama legionarilor și care, neîndoios, a provocat riposta lor. Nu se cuvine să privim situația pe ambele-i versante? Nu e cazul să stabilim o legătură cauzală, o logică, oricît de sîngeroasă, a conexiunii evenimentelor? "Chiar dacă legionarii au săvîrșit mai puține crime decît adversarii lor, memoria selectivă a posterității a reținut faptul că numai legionarii au fost criminali și, lucru mult mai grav, că tot ei
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
exemplu, cu Constantin Noica) și reflectează de unul singur asupra unor teme clasice ale gândirii umaniste. Acest mod de a trăi este cu atât mai impresionant cu cât se desfășoară într-un fel de clandestinitate și, oricum, nu are nici o legătură cu ignoranța agresivă promovată de regimul comunist. Tânărul se poartă ca și cum i s-ar fi încredințat o misiune, extrem de importantă. Aflăm indirect, despre el, că știe de mic copil germana și franceza, că a învățat ulterior maghiara și engleza, că
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Mircea Mihăieș Rândurile de față n-au legătură directă cu demisia din fruntea MAE a lui Adrian Cioroianu. M-am abținut să-i comentez în vreun fel activitatea, așa c-ar fi unfair s-o fac acum, când o campanie de presă turbată și lipsa de sprijin au
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
formele de feminin ale adjectivelor) permit alunecarea insesizabilă de la neutru la feminin. Existența pronumelor cu valoare "neutră" (mai exact generică, globală) - o (am făcut-o, am spus-o), asta (Asta e! am spus asta), una (una ca asta!) consolidează această legătură. Extinderea terminației de plural -uri, specifică neutrelor, la feminine (treburi, mărfuri, vremuri, mătăsuri etc.) indică aceeași afinitate între feminin și neutru. În plus, se știe că s-au produs în evoluția limbii, în adaptarea ca neutre sau ca feminine a
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of European Ideas, "Loyalty in National Socialism: A contribution to the moral history of the national socialist period", Raphael Gross
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
de treabă, trebuie mai întîi să facem curățenie. Concluzia paradoxală la care ajunge Marion este că, întrucît Dumnezeu este absolut, adică cu totul dezlegat de mintea noastră, impasul acesta e chiar punctul nostru de vedere asupra lui Dumnezeu. "Absolutul desface legătura care îl leagă de gîndirea noastră. El se desface, și de aici provine și înfrîngerea noastră, care se acordă în chip riguros cu absolutul ca atare și, în înfrîngerea ei, îl cinstește. Imposibilitatea de a gîndi în mod absolut de
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de sine stătător în care sunetul de orgă al cuvintelor rezistă prin conotațiile sugerate (adică prin încărcătura lor emoțională), iar nu prin denotații (prin referința lor la realitate). A căuta vreo legătură între cuvintele lui Marion și lumea reală înseamnă să te străduiești în van. De fapt autorul nici nu-și propune asta, cum nici un preot, atunci cînd își ține slujba, nu pretinde că vorbește despre realitate. Lumea unei lucrări de filozofie
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Ulysses, Mrs Dalloway), în modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie că e vorba de Kazuo Ishiguro ori de Graham Swift, eroul Desperado trăiește
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: ‘Și? Și?' Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
rezolvate le îngropăm în cimitirul memoriei culturale. În realitate, semnul după care poți să-ți dai seama că ai înțeles ceva este că faci o asociație de idei pe care nu o făcuseși pînă atunci. E ca și cum ai stabili o legătură între două lucruri care, cu puțin timp mai devreme, nu erau legate prin nimic. Creezi un cuplu de imagini care îți umple dintr-odată un gol mental. Urmarea imediată este că interesul pentru problemă, în loc să scadă, crește, iar descoperirea o
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
totul e în regulă, cașmirul fiind un exemplar superlativ al atingerii moi și fine. Tulburătoare e informația că respectivele produse conțin "extract de cașmir"; mesajul se adresează probabil celor care cunosc mai mult metafora decît sensul ei propriu, nefăcînd imediat legătura cu un tip de lînă. Extractul de lînă nu e totuși foarte atrăgător (pe un site al producătorilor, e oferită o complicată explicație a procedurilor genetice... Cam la fel de straniu - și rezultînd din aceeași tendință - mi se pare felul în care
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
refuz al voluptăților cromatice e programatică. Avem de a face aici tocmai cu simplificările la care Tonitza înțelege să recurgă pentru "a ajunge la adevăr". De notat că Daumier, artist cu care Tonitza a fost mereu și întemeiat pus în legătură, recurgea și el la monocromie în uleiurile sale, în intenția similară de a provoca în spectator o reacție morală. Oricât ar părea de curios admiratorilor de astăzi ai lui Tonitza, ceea ce i s-a contestat cu ocazia acestei expoziții a
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
pe care Eminescu și Slavici le-ar fi avut cu masoneria în perioada 1870-1872, raporturile disproporționate dintre viața și proza lui Mircea Eliade, revelațiile produse de jurnalul portughez al lui Mircea Eliade și jurnalul secret al lui Miron Radu Paraschivescu, legăturile dintre corifeii avangardei istorice și internaționalismul comunist (subiectul este aproape exhaustiv tratat și în excelenta antologie realizată de Stelian Tănase, Avangarda Românească în arhivele Siguranței, Polirom 2008), reîntoarcerea triumfală a lui Tristan Tzara la București, în anul 1946, intransigența ideologică
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
fost/ este, pentru Patul lui Procust, coborîrea la subsol. Opinia nesolicitată, proza neautorizată (dar cine mai trebuie/îndrăznește să autorizeze ceva, asta însemnînd, horribile dictu, că interzice altceva?), de găsit, de regulă, în felurite asemenea subsoluri, cu puțină sau fără legătură cu textul de deasupra, ar trebui să nască, printre cititorii de-acum, reacții de solidaritate. Numai că un forum care îți afișează un lăcățel, adică locked, e fără haz, dacă nu chiar frustrant. Așa că strategia - lăsîndu-i deoparte pe cei care
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
un strămoș al lui Alexandru Paleologu și considerată de securiști o distincție imperialistă) și o traducere din Hölderlin (care, cuprinzând într-un vers o evocare a munților, constituia de asemenea, din punctul de vedere al poliției politice, o dovadă a legăturii arestatului cu luptătorii anticomuniști). Figura luminoasă a omului de cultură care își aducea aminte modul barbar în care a fost tratat făcea un contrast puternic cu întunericul din mintea securiștilor de acum cincizeci de ani. Este foarte binevenită și merită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
un teatru de război, un spectacol continuu al violenței, din care se hrănesc televiziunile și ziarele, care satisface instinctul vărsării de sânge, fie și prin simpla privire a jurnalelor de actualități. Observațiile se transformă în reflecții despre condiția umană, despre legătura posibilă dintre inteligența și cruzimea animalelor și a oamenilor, despre tentativele pictorilor de a zugrăvi marile bătălii și despre șansa fotografiei de a surprinde milimetric războaiele de azi. Pe rând, cei doi pun întrebări și caută răspunsuri, până ce le devine
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
morală sau practică. Iată comentariul făcut de iubita pierdută, Olvido, atinsă și ea de virusul imaginii: " În lumea unde oroarea se vinde drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici cu compasiunea, fotografiile de război nu-s bune de nimic." Lui Arturo Pérez-Reverte îi reușește o performanță rară: rememorează extraordinara poveste de dragoste trăită de Faulques și Olvido prin descrierea fotografiilor pe care ei le fac
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
fragment sau numai o mostră din adevărata poveste, în vreme ce naratorul își asumă, dureros și integral, culpa: "Maria era mama, dar nici ea nu moștenise ochii albaștri ai bunicului, nici felul lui de a spune sau asculta povești. Se pare că legătura aceea se stabilise numai cu Miruna, pentru că nici eu nu eram ca ei, iar ceea ce povestesc eu aici nu e nici jumătate din ceea ce ar fi știut oricare dintre ei să povestească, dacă s-ar fi gândit să facă asta
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final. Atunci când bunicul - depozitar de fantasme familiale - moare, se instaurează imediat concluziile Mirunei. Ele și numai ele. Cu totul naive, fără legătură cu maturitatea coerentă a celor peste nouăzeci de pagini de până acum, acestea sunt moștenitoarele de drept. Ele denunță falsul pe care Traian îl travestise în modestie. Construcția se șubrezește brusc, iar forța cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
volumului de față (Nașterea dorințelor lichide, Atingerea, Măgărița și alte coarne de melc, Postbărbați, Bărbați de zi și de noapte, de niciodată și de totdeauna), la care se adaugă o pagină introductivă, un Post-scriptum și un Epilog, au tot atâtea legături între ele câte au și cu literatura. Oricât de generos ar fi acest termen, oricum l-am înțelege și l-am aproxima, el pretinde o substanțialitate a viziunii, o dexteritate în utilizarea diferitelor registre și o bună stăpânire - dacă nu
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
de numele lui Victor Schoelcher, republican de frunte, făcând parte din guvernul provizoriu al celei de-a doua Republici, cel care a obținut abolirea sclaviei în 1848. Dl de l'Aubépine nu a inventat chiar totul, cu Schoelcher chiar avusese legături, doar că le-a exagerat. Se întâlniseră de câteva ori în timpul revoluției din 48, schimbaseră câteva cuvinte; fraze îndrăznețe de-ale baronului, ascultate, apoi respinse de Victor Schoelcher. Nimic mai mult. Dar dl de l'Aubépine, preocupat să-i atragă
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
un admirator. Dl de l'Aubépine simte, perseverența i-a fost răsplătită. Se grăbește să-l înștiințeze pe Maestru că ar putea, de acolo din Vestul său unde trăiește retras, ca să nu spună chiar exilat, să contribuie la repunerea în legătură a republicanilor sinceri. Supralicitează puțin, se și vede într-un rol. Îl cuprinde din nou entuziasmul. Duplessis împarte țigări, promite să se întoarcă repede cu un nou răspuns din partea lui Victor Hugo. Dl de l'Aubépine mai adaugă câte ceva despre
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
bine precizează același Stelian Tănase: "Chiar dacă nu s-au influnețat reciproc - limbajul antirăzboinic, contestarea "revoluționară" a burgheziei și a capitalismului erau locuri comune -, totuși această întâlnire ratată sau nu de pe Spiegelglasse, dintre bolșevism și avangardism, e un semn al epocii." Legăturile dintre suprarealiștii români și comunism sunt excelent puse în evidență de volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței. Volumul este cea de-a doua carte publicată în foarte incitanta colecție a editurii Polirom, Istorii subterane, coordonată de istoricul Stelian Tănase. Cercetând
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]