4,839 matches
-
este marcată printr-un relativ izomorfism între planul semantic al relației de dependență și manifestarea acesteia în planul expresiei. În plan semantic, complementul direct introduce conținutul lexical al termenului prin care se realizează în continuitate directă, ne-mediată a conținutului lexical al regentului: „El citește ¬ romanul Moromeții.”, „M. Preda a scris romanul Moromeții.”, în timp ce complementul indirect îl introduce, adesea, prin intermediul unui complement direct: „El a citit/a scris despre romanul Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Iat-o.” (M. Eminescu) „Pământ rebel, iată copiii tăi! ” (M.Eminescu) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, limita exterioară fixată de complementul direct desfășurării acțiunii verbului (cu punct de plecare în subiect, când verbul este predicat), descrisă de conținutul lexical al termenului (grupului de termeni prin care se realizează, introduce două coordonate, reprezentând conținutul său funcțional): • a obiectului pasiv, cu existență anterioară desfășurării acțiunii verbului: „Mi-am împlântat lopata, tăioasă în odaie. Afară bătea vântul. Afară era ploaie.” (T. Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui (pronumelui)-obiect calitatea sintactică de subiect gramatical: „Departe de câmpie se văd arcuri zdrobite, fâșii de steaguri, apoi un cusciug mare-mare se ridică și o pară grozavă înfiorează cerul...” (Al. Russo) • când determină verbe de aspect, prin conținutul lor lexical (a începe, a continua etc.), complementul direct descrie obiectul, acțiunea sau însușirea, situate, prin regent, în interiorul categoriei aspectului: „Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman.” (O. Paler), „Deocamdată mă tem că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul regent: „Vom visa un vis ferice / Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O, păsări, veniți de departe, locul e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pleca, n-aș fi ajuns, poate, să transform gara în confesional.” (O. Paler, Viața, 46) • a destinatarului („beneficiarului”) acțiunii verbale: „Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.” (L. Blaga, 88) Cele trei coordonate prezintă diferite nuanțări semantice, determinate de conținutul lexical al regentului, de conținutul lexical al termenului (termenilor) prin care se realizează complementul indirect și/sau de prepoziția cu care acesta se construiește. În funcție de acești factori, complementul indirect poate indica: • originea „obiectului” (sau subiectului) acțiunii verbale: „Din demon făcui o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate, să transform gara în confesional.” (O. Paler, Viața, 46) • a destinatarului („beneficiarului”) acțiunii verbale: „Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.” (L. Blaga, 88) Cele trei coordonate prezintă diferite nuanțări semantice, determinate de conținutul lexical al regentului, de conținutul lexical al termenului (termenilor) prin care se realizează complementul indirect și/sau de prepoziția cu care acesta se construiește. În funcție de acești factori, complementul indirect poate indica: • originea „obiectului” (sau subiectului) acțiunii verbale: „Din demon făcui o sfântă, dintr-un chicot, simfonie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâne neexprimat, fiind subînțeles sau deductibil: „Cine nu se teme de nimic nu iubește nimic. Sau nu iubește atât de mult încât să se teamă.” (O. Paler, Caminante, 188) În relație sintactică cu o interjecție, complementul indirect exprimă, prin conținutul lexical al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează: • „obiectul” care a provocat o anumită reacție din partea subiectului vorbitor: „Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale, III, 256) • „obiectul” pasiv al acțiunii exprimată de planul semantic al interjecției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bun (...), na-ți aripa asta, și când îi avea vrodată nevoie de mine, aprinde-o...” (I. Creangă, 224) Când determină un adjectiv, complementul indirect îi orientează sfera semantică pe care o limitează la dimensiunile descrise de planul semantic al termenului lexical prin care se realizează: „Perspectiva de care se temea inteligența lui critică era drumul mijlociu, unanim recomandat în manuale și de către oamenii concesiei, favorabil succesului și parvenirii, dar iritant.” (T. Arghezi, IX, 168), „Țărâna e plină de zumzetul toamnei.” (L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Marcarea identit\]ii specifice" 1. Flexiunea este orientată doar de principiul recțiunii. Este modalitatea cea mai frecventă în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii pe care o exprimă: Au stat de vorbă unul cu altul. sau de sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunii pe care o exprimă: Au stat de vorbă unul cu altul. sau de sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens reciproc prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei/ele) sensul exprimat deja lexical, eventual la nivelul unui prefix specific: Cele două valori se intercondiționează una pe alta. sau gramatical prin sensul de diateză: Cei doi studenți s-au împrietenit unul cu altul. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • pronume personale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atrase în viață de un dor nemărginit.” (M. Eminescu, I, 132), „A trăit în nesiguranță, nesiguranță și teamă intuite de mine imediat ce ne-am întâlnit.” (P. Sălcudeanu, 270) Când determină adjective cu înțeles pasiv, complementul de agent exprimă, prin conținutul lexical al termenului în care se realizează, autorul posibil al acțiunii spre care trimite conținutul semantic al rădăcinii verbului (sau substantivului): A așezat aparatul în așa fel încât să fie manevrabil de către oricine. Realizarea sintactică prin complement de agent a complementului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiunile ciudate.” (M. Eminescu, O.P.L., 36), „Pe ploaie, sufletul încetează de a mai fi zburător, de o ființă cu focul, care se aprinde numai la uscăciune.” (T. Arghezi, V, 53) În legătură cu conținutul lexical al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează și cu planul semantic al relației de dependență, marcat cel mai adesea de elementul relațional, funcția de circumstanțial dezvoltă mai multe variante concrete, expresie sintactică a raportului care predomină în interpretarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență în care își are originea. În consecință, flexiunea sau topica sau elementele relaționale (ca atare și nu în individualitatea lor concretă) sunt concomitent mărci ale relației de dependență și ale identității funcțional-sintactice a unui termen (grup de termeni) lexical(i). Întrucât circumstanțialele sunt, pentru autonomia și integritatea structurală a enunțului, cel mai adesea, aleatorii (fapt care atenuează constrângerile formale impuse de regent), între realizarea relației de dependență și marcarea identității funcționale a termenilor determinanți raportul nu mai este de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mai intervin decât cu totul incidental în realizarea relației de dependență. Elementele relaționale exprimă ca atare relația de dependență (mai exact, o realizează) dar marca identității specifice a fiecărui circumstanțial este preponderent semantică; ea se implică în: • conținutul concret lexical al termenului prin care circumstanțialul se realizează: „Am plecat acolo/ieri.” $circ. de spațiu/temporalitate$$; • conținutul semantic, situat între abstract și concret, al termenilor relaționali: „S-au spart din cauza frigului.” $circ. de cauză$$; • planul semantic al relației de dependență: „Ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcare a identității sale specifice, adesea interferente: una de natură semantică și alta, situată în planul expresiei. 1. Marca este de natură semantică, în enunțurile în care circumstanțialul se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale); ea este implicită în chiar conținutul lexical al adverbelor de spațialitate, expresie a interpretării lingvistice a coordonatei spațiale din care se constituie cadrul situațional, obiectiv, al unei realități extralingvistice sau subiectiv, al raportului dintre subiectul vorbitor și realitatea-obiect al comunicării lingvistice: „Iubirea noastră a murit aici / Tu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenului prin care se realizează funcția de circumstanțial: • circumstanțial spațial: „În pădurile țării mele / Trăiește balaurul.” (M. Isanos, 141); • circumstanțial temporal: „Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte.” (M.Eminescu, I, 45) În interferență, uneori, cu conținutul lexical al verbului (care impune prezența anumitor prepoziții: iese din/de la; intră în/la; se duce spre/vine dinspre etc.), prepozițiile au cel mai adesea rolul principal în fixarea diferitelor coordonate semantice ale circumstanțialelor de spațialitate: • sensul desfășurării acțiunii: către, spre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive temporale, adverbe cu conținut semantic stabil: (la) miezul nopții, vara, săptămânal, din când în când, niciodată etc. sau de termeni (grupuri de termeni, propoziții) al căror plan semantic este indiferent la temporalitatea enunțării, fiind determinat, sau de conținutul lor lexical a doua zi, după aceea etc., sau de raporturi temporale din structura internă a enunțului lingvistic: „Într-o noapte, am visat că vechiul zid care mă ocrotise în copilărie s-a alungit, mi-a dat ocol și s-a transformat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la asta.” (O. Paler, Viața, 59) Raportul de temporalitate dezvoltă trei variante: • de anterioritate • de posterioritate • de simultaneitate Din prima perspectivă - de natură semantică - aceste variante se întemeiază pe raportarea la momentul desfășurării actului lingvistic și sunt descrise de conținutul lexical al adverbelor temporale: • anterioritate; acțiunea verbului regent este situată într-un timp anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule, ca pe-o așchie, cu cal cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de necesitatea împlinirii semantice a câmpului sintactic deschis de verb: „N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vede, în schimb din enunțul „El nu vede.”, întrebuințat fără complement direct, prezintă o însemnată mutație semantică; exprimă o trăsătură, dinamică, a subiectului: „El este nevăzător.” Când perspectiva e implicită în unicitatea „obiectului” exprimat de termenul regent (unicitate de natură lexicală: soare, mamă etc. sau de natură sintactică, prin asumarea funcției de subiect mai ales sau a altor funcții sintactice), substantivul primește articol hotărât fără a mai cere și individualizarea simultană prin atribut: „Soarele, ce azi e mândru, el îl vede
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, topica și perspectiva din care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umezi.” (O. Paler, Galilei, 89), „Simțeam nevoia să mă regăsesc o clipă: pe mine, Sam de odinioară - să mă bucur de surâsul lui de atunci.” (G.M. Zamfirescu, 257) Identificarea se întemeiază pe sfera semantică a termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în dezvoltarea nivelului sintactic prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]