5,957 matches
-
o oglindă de concentrare“ (cum definea Victor Hugo drama în Prefața la Cromwell), care exprimă scenic dilemele omului în fața existenței și complexitatea vieții, adică o dramă modernă. 3.4. Genul liric. Elemente structurale în creația lirică GENUL LIRIC (gr. lýra - liră, instrument muzical) reunește operele literare prin care ideile, reprezentările și sentimentele poetului se comunică nemijlocit. Acestea sunt transmise lectorului prin întreaga viziune poetică, prin imagini artistice, prin simboluri și metafore etc., întrun limbaj poetic original. Discursul poetic se constituie pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi universuri, ridicânduse la „modul intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
17 această felurime, cum s-a spus mai înainte, s-ar arăta iarăși o dezordine și un haos. Pentru că nici o corabie cârmuită de mulți nu va pluti drept, dacă nu i-ar ține cârma un singur cârmaci 16. Și nici lira lovită de mulți n-ar scoate un sunet armonios, dacă artistul care o lovește n-ar fi unul. Deci una fiind creațiunea și una ordinea ei, Unu trebuie cugetat că este și Împăratul și Domnul creator al ei. De aceea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai cu seamă, a țărilor înapoiate economicește."173 Faptul a dus la supremația comercială, la "stăpânirea exclusivă a mărilor", Anglia devenind cel mai mare imperiu al lumii, încasând numai din întreprinderile externe și din comerț, peste 200 de miliarde de lire sterline anual. Cu această forță, Anglia a înlăturat, rând pe rând, din cale Spania, Franța, Olanda... Numai că în Europa s-a ivit un concurent puternic Germania, care se bazează pe știință, muncă, progres tehnic, talent organizatoric. Rivalitatea a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a trecut fără oprire pe lângă Ion Pillat, europeanul și extra-europeanul atât de erudit, fin comentator și cunoscător de poezie; nu l-au ținut în loc nici Al. Philippide, cu ale sale Considerații confortabile, nici un Dan Botta, orficul, care (barbian) scrisese că "lira ideală se confundă cu armonia ei..." (Charmion). Inventiv, Nichita Stănescu e gata să forțeze până la absurd limitele cuvântului, să depășească sfera contingentului, să surprindă vibrația intimă a materiei. Tentația aceasta, după temeritățile și eșecurile înregistrate de alții, aspirație devenită dramă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acestea, reiterate, introduc într-un context metafizic crispant. Performanțe și umbre Numai cineva pătruns de organica unitate a cosmosului, cineva care, iscoditor, își îndreaptă Văzutul, Auzitul și Pipăitul spre toți și spre toate orchestrându-le ca Victor Hugo "pe toată lira" -, intră în rezonanță cu Altceva, cu Altcineva ori cu Altundeva. Atunci, acel cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins de concret, năzuiește spre antimaterie, spre astral și diafan. "Trăiesc în numele păsărilor, / dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Liceul "Nicu Gane" din Fălticeni, ulterior la Liceul Național din Iași) cu fermecătorul Ionuț Jder din trilogia sadoveniană. Era, ca acela: "fluture, flacără, schimbător ca un pui de demon". Mai potrivit, autorul Primelor iubiri era un Ionuț Jder al Lirei! Cu certitudine, sadovenismul lui Labiș e un principiu activ, necanonic, un potențial stimulator cu urmări notabile orientând spre arhei și istorie, favorizând o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autorului. Într-un catren fără titlu, o simplă inscripție, Grigore Vieru se auto-prezintă lapidar ca exponent al comunității, cum anterior fuseseră Eminescu, Coșbuc, Goga și nu numai aceștia: "Noros ori clar ca o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără să pară fusese Grigore Vieru, începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce se propagă dinspre piețe spre sistemul bancar internațional? 4.7.1. Globalizarea piețelor financiare este o evoluție inconturnabilă Dezvoltarea piețelor intenaționale de capitaluri s-a făcut în faze succesive, în funcție de rolul internațional jucat de anumite monede, cum ar fi lira sterlină, dolarul sau euro, de inovațiile financiare și de evoluțiile conjuncturii. Dezvoltarea a fost marcată de pragmatism, dar și de suplețea necesară diverselor adaptări, ceea ce i-a asigurat succesul. Piețele financiare se adaptează nevoilor de afaceri și cererilor de fonduri
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Prima mare etapă și totodată prima breșă creată în sistemele de control guvernamental al piețelor de capitaluri a fost apariția pieței unice europene, ceea ce a permis apariția eurodevizelor și eurocreditelor și eurobăncilor. Trei factori au fost determinanți: războiul rece, criza lirei sterline din 1957 și reglementările americane. Mai tîrziu europiața a cunoscut un succes important în reciclarea petrodolarilor și în finanțarea nevoilor țărilor în curs de dezvoltare. Băncile americane au jucat un rol cheie în apariția și avîntul europieței, în timp ce băncile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
încercat tot felul de experimente inedite. Evoluțiile au dat mai multă putere piețelor și mai puțină statelor. Acestea urmăresc și controlează încă rata de schimb, dar și aici tot fundamentele economice sunt cele care decid pînă la urmă (vezi cazul lirei sterline din 1992). Nici o monedă supraevaluată, nici una subevaluată nu pot fi menținute astfel mult timp. Băncile centrale au cîștigat în ultimele decenii o putere enormă și nedemocratică. Au devenit independente și exercită controlul monedei. Guvernele au pierdut această putere de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele extenuante, scufundate în beții și desfrânări pe acorduri de lire, luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de fum și ceață. Frumoasele lor statui impunătoare, altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ale crîngurilor și munților. Este ca sigur că poetul le va fi cunoscut, din volumul său, Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații dintre muritorii de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
maiul vieții înflorește La mine a desflorit...109 "(s. n.) Icoana Casandrei îl însoțea. În multe versuri din manuscrisele sale din acea vreme, e vorba de ea. De exemplu, în versurile Din lyra spartă, cu data pusă de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată, Eu plîng și cînt.120 În continuare, ultimele strofe din Cînd privești oglinda mării 121, cu data, pusă pe manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un caz izolat. Încă din noiembrie 1866, poetul i-a scris amicului său, Filimon Ilea: "Voiu, cînd mi-or duce îngerii săi/ Palida-mi umbră în albul munte,/ Să-mi pui coroana pe a mea frunte/ Și să-mi pui lira de căpătîi". În episodul Dochia, din Memento mori, scrisă în 1872, își arată dorința ca la moartea sa întreaga Dacie cu codrii seculari să-nvie în toată măreția lor antică și, în frunte cu împărăteasa "la sicriu că-mi vin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu mari promisiuni. Cel mai remarcabil exemplu „a fost crearea unei întreprinderi de un mare avantaj”, care nimeni nu știa ce este, declarându-se: „capitalul necesar este de o jumătate de milion, în cinci mii de acțiuni de 100 de lire sterline fiecare, cu un depozit de 2 lire sterline pe acțiune”. Fiecare investitor, prin plata depozitului, era îndreptățit cu 100 de pounds pe an pe acțiune. Având în vedere profitul așteptat, investitorii nu au stat să se informeze la timp
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
fost crearea unei întreprinderi de un mare avantaj”, care nimeni nu știa ce este, declarându-se: „capitalul necesar este de o jumătate de milion, în cinci mii de acțiuni de 100 de lire sterline fiecare, cu un depozit de 2 lire sterline pe acțiune”. Fiecare investitor, prin plata depozitului, era îndreptățit cu 100 de pounds pe an pe acțiune. Având în vedere profitul așteptat, investitorii nu au stat să se informeze la timp. T.J. Dunning a scris: „capitalul nu oferea profit
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
Acțiunea Companiei Mării de Sud a crescut de la 175 £ la sfârșitul lunii februarie, la 380 la sfârșitul lunii martie, ajungând în jurul valorii de 520 £ la 29 mai. Aceasta a atins, la sfârșitul lunii iunie, punctul culminant de peste 1.000 de lire sterline (o barieră psihologică de patru cifre). Cu credulitatea acum întinsă la limită și cu zvonurile că mai multe persoane (inclusiv directorii) își vând acțiunile, bula s-a spart în conformitate cu o deflație lentă, dar constantă (spre deosebire de scăderea de 60% din
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
privirii lui Orfeu”1 și plasată sub semnul atotputerniciei artei. Orfeu, ne amintește Maurice Blanchot, n-o poate salva pe Eurydice decât prin cântec; o poate pierde însă prin privire. Orfeu coboară în Infern ca să „aducă la lumina zilei”, cu lira sa măiastră, fermecată, umbra iubitei soții, dar îi e sortit să o piardă din nou, definitiv - acesta e destinul lui de artist. Orfeu nu trebuie să renunțe însă niciodată: iată lecția unui teatru ce se îndârjește să înfrunte fantomele și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]