6,186 matches
-
s-ajungi/ înaintea florilor/ la cules de păpădii/ nu mai merge nimeni,/ se întoarce/ ultimul fluture în lut/ și cade la picioarele mele./ M-așteaptă Făt-Frumos în copaci/ să-mi aleg ortacii/ pe rând când se vor ivi/ din revolta lutului/ în zodia furtunii”. Încercând să imprime versului o mai accentuată dimensiune metafizică, poetul eșuează de cele mai multe ori, iar lirismul rămâne fără consistență, exterior. SCRIERI: Întoarcerea lui Făt Frumos, Iași, 1969; Sînt, Iași, 1971; Rost, Iași, 1972; Pământul din frunze, Iași
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
1922, 1 396; ***, „Romanul francez”, „Cele trei Crișuri”, 1922, 10-11; George Baiculescu, „Recenzii”, PRL, 1926, 17; Ștefan George, „Recenzii”, „Gândul nostru”, 1926, 10-11; Const. Georgiade, Îndrumările și informațiile critice ale dlui C. Șăineanu, CL, 1926, 12; Ion Pas, „Rostul vieții”, LUT, 1927, 1 605; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 75-76; Marius Pop, Constantin Șăineanu, „Flamura Prahovei”, 1970, 5 825; Cristea, Teleorman, 666-667; Lovinescu, Sburătorul, I, 117, passim, II, 7, 35, 172; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
G. Grassu-Salcia, Cezar Plopeanu, Vlad Cerbu. Din 1942 face parte din Societatea Scriitorilor Români. Cartea de început, Năvodar de stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
iar „din pompe zorile țâșnesc cascadă”. S. se vrea rapsodul acestei câmpii aride și potrivnice, versurile lui înscriindu-se în paradigma perspectivei antipoetizante a lui Zaharia Stancu și Marin Preda, de altfel conjudețeni: „Eu port în ochi toți bulgării de lut,/ Ce i-am arat atâția ani de-a rândul”. Unele poeme au ceva din „priveliștile” lui B. Fundoianu sau din tablourile lui Adrian Maniu, fără să închege totuși viziunea expresionistă de acolo, altele anticipează întrucâtva amărăciunea „îngerului vagabond” Dimitrie Stelaru
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
arat atâția ani de-a rândul”. Unele poeme au ceva din „priveliștile” lui B. Fundoianu sau din tablourile lui Adrian Maniu, fără să închege totuși viziunea expresionistă de acolo, altele anticipează întrucâtva amărăciunea „îngerului vagabond” Dimitrie Stelaru („Cu florile de lut ale tristeții mele,/ Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și semnificație - „stelele, florile, cărțile”. Opusculul Sub
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
atât de procedee, cât de licențe: de la raritatea, dacă nu chiar absența semnelor de punctuație la construirea de propoziții eliptice de predicat. Prozodic, demuzicalizarea versului amintește într-un fel de Adrian Maniu („Ceas cu articulații moarte / Orele păsări arse de lut / Izbind chei oarbe fără toarte / În inima somnului mut”), pe alocuri rime sărace, asonanțe, versuri rimate diferit (încrucișat sau îmbrățișat) sau când rimate, când nerimate, în aceeași poezie. Ceea ce îl particularizează însă de acum și îl impune interesului estetic e
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
treacă pe la tine umbra din care întunericul și-a construit adăpost își caută înlocuitor nu există un AZI din care să crească alte umbre există doar oameni și un Dumnezeu care din propria lor suferință și-au modelat chipul pe lut ... Citește mai mult Adevărul e că oamenii nu morei sunt ca niște treptepe care călcămși ne înălțămunulpe celălaltînfricoșător e doar momentulîn care ne afundămtot mai adâncpentru a face locși altoraîn pământnimeni nu-și cunoaște identitateachiar și Dumnezeu preocupat de alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
cunoaște identitateachiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruriuită să mai treacă pe la tineumbra din care întunericulși-a construit adăpostîși caută înlocuitornu există un AZI din caresă crească alte umbreexistă doar oameni și un Dumnezeucare din propria lor suferințăși-au modelat chipul pe lut... VI. GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. aș vrea să schimb ceva în mine pentru o vreme să redevin copil ar putea să doară nu știu nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
era aleasă; stătea înaintea ta și priveliștea era grozavă. 32 Statuia avea capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, 33 pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut (≡ γ∅6φ< Η ≡ 6γν∀8← ΠΔΛΦ∴≅Λ ΠΔ0Φϑ≅¬, ∀⊇ Πγ℘ΔγΗ 6∀ℜ ϑ∈ Φϑ↑2≅Η 6∀ℜ ≅⊇ ∃Δ∀Π∴≅<γΗ ∀⇔ϑ↑Η Δ(ΛΔo℘, ≡ 6≅48∴∀ 6∀ℜ ≅⊇ :0Δ≅ℜ Π∀86o℘, 33 ∀⊇ 6<↑:∀4 Φ4∗0Δ∀℘, ≅⊇ Β∗eΗ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Φ4∗0Δ∀℘, ≅⊇ Β∗eΗ :ΞΔoΗ ϑ4 Φ4∗0Δ≅¬< 6∀ℜ :ΞΔoΗ ϑ4 ∉ΦϑΔς64<≅<). 34 Tu priveai până când o piatră s‑a desprins dintr‑un munte, fără mâini (<γΛ Πγ4Δ™였<), și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut și le‑a sfărâmat de tot. 35 Atunci au fost sfărâmate dintr‑o lovitură (ϑϑγ ƒ8γΒϑβ<20Φ∀< γ∅Η Β∀>) lutul, fierul, arama, argintul și aurul și au ajuns ca pleava de pe arie vara și vântul le‑a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintr‑un munte, fără mâini (<γΛ Πγ4Δ™였<), și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut și le‑a sfărâmat de tot. 35 Atunci au fost sfărâmate dintr‑o lovitură (ϑϑγ ƒ8γΒϑβ<20Φ∀< γ∅Η Β∀>) lutul, fierul, arama, argintul și aurul și au ajuns ca pleava de pe arie vara și vântul le‑a ridicat și nu s‑a mai găsit locul lor; iar piatra care a sfărâmat statuia a crescut munte mare și a umplut tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regat, mai mic” decât cel babilonian; iar „pântecele și coapsele de aramă”, un al treilea regat, inferior, la rândul său, celui de‑al doilea și așa mai departe. Cât despre „degetele picioarelor, o parte de fier și o parte de lut”, acestea arată alcătuirea ultimului regat „dintr‑o parte tare și una șubredă, care va fi sfărâmată” (v. 42). Daniel conturează astfel o teorie politică în patru timpi a succesiunii imperiilor, teorie devenită, așa cum vom putea vedea pe tot parcursul lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doilea regat (∃∀Φ48γ∴∀) din textul profeției cu Imperiul Med (cf. de asemenea Dan. 6,1), al treilea regat cu Imperiul Pers, iar al patrulea, cu marele Imperiu Macedonean împărțit, după moartea lui Alexandru cel Mare, între Seleucizi (fierul) și Ptolemei (lutul). Autorul Cărții lui Daniel îmbină mai multe tradiții. Potrivit cosmologiei iraniene care se regăsește de asemenea în opera lui Hesiod, Munci și zile (V, 106 sq.), lumea cunoaște patru vârste, în ordinea lor descrescătoare: de aur, de argint, de bronz
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trece în literatura patristică încă de la începuturile acesteia. În ciuda asemănării lor, capitolele 2 și 7 oferă două viziuni diferite asupra istoriei, contradictorii chiar. Într‑adevăr, simbolul statuii (capul de aur, pieptul de argint, coapsele de aramă, picioarele de fier și lut) se construiește în jurul ideii de decadență ireversibilă a imperiilor, plecând de la o „vârstă de aur” către o „vârstă de lut”, în timp ce imaginea celor patru fiare propune un scenariu in crescendo, plecând, de această dată, de la o situație de oprimare reală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoriei, contradictorii chiar. Într‑adevăr, simbolul statuii (capul de aur, pieptul de argint, coapsele de aramă, picioarele de fier și lut) se construiește în jurul ideii de decadență ireversibilă a imperiilor, plecând de la o „vârstă de aur” către o „vârstă de lut”, în timp ce imaginea celor patru fiare propune un scenariu in crescendo, plecând, de această dată, de la o situație de oprimare reală, încă suportabilă, către o situație de violență și de tulburare ieșite din comun. În primul caz, este vorba, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lovitură, stăpânirea răului. Pentru a fi mai clari, trebuie să spunem că, în cadrul primei profeții, segmentul „o piatră s‑a desprins, neazvârlită de vreo mână” anunță întruparea, în timp ce al doilea: „și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut și a sfărâmat‑o”, se referă la parusia finală. Anticristul și Roma Deși episcop al unei comunități creștine greu încercate, Irineu manifestă o atitudine conciliantă față de Imperiul Roman. Contrar dascălului său, el consideră că nu diavolul, ci Dumnezeu determinauit huius
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7). Cine să fie dacă nu romanii, adică fierul, împărăția de acum. Pulpele ei de fier, zice (Dan. 2,3). După aceasta, ce mai rămâne, iubitule, decât tălpile de la picioarele statuii care sunt în parte de fier, în parte de lut, amestecate între ele. 2În chip tainic [profetul] arată prin degetele de la picioare cele zece regate ivite din prima [împărăție]. Zice Daniel: M‑am uitat cu luare aminte la fiară, și, iată, zece coarne în spatele ei între care va răsări altul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale exegezei: I. leoaica - babilonienii/Nabucodonosor - aurul; II. ursul - perșii/Darius - argintul; (cele trei coaste: perșii, mezii, babilonienii); III. leopardul - grecii/Alexandru cel Mare - bronzul; IV. a patra fiară - romanii - fierul; IVa. cele zece coarne ale fiarei - amestecul fierului cu lutul; IVb. cornul cel mic - amestecul fierului cu lutul. După cum putem observa, mecanismul funcționează perfect până la cea de‑a patra fiară din a doua viziune, care corespunde elementului „fier” al statuii. Abia după această a patra etapă debutează ceea ce s‑ar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ursul - perșii/Darius - argintul; (cele trei coaste: perșii, mezii, babilonienii); III. leopardul - grecii/Alexandru cel Mare - bronzul; IV. a patra fiară - romanii - fierul; IVa. cele zece coarne ale fiarei - amestecul fierului cu lutul; IVb. cornul cel mic - amestecul fierului cu lutul. După cum putem observa, mecanismul funcționează perfect până la cea de‑a patra fiară din a doua viziune, care corespunde elementului „fier” al statuii. Abia după această a patra etapă debutează ceea ce s‑ar putea numi „ficțiunea exegetică”. Două elemente din structura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viziune, care corespunde elementului „fier” al statuii. Abia după această a patra etapă debutează ceea ce s‑ar putea numi „ficțiunea exegetică”. Două elemente din structura statuii rămân fără corespondent direct în vedenia celor patru fiare. Celui de‑al cincilea element, lutul, din care sunt alcătuite „picioarele” colosului, îi corespunde, în opinia lui Hipolit, un ansamblu de zece regate mici, mai curând „democrații”, care vor apărea ca urmare a împărțirii „imperiului de fier”. Cum a fost oare posibilă această interpretare, de vreme ce Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sigur că sfârșitul celui de‑al patrulea regat sunt degetele de la picioarele statuii pe care a văzut‑o Nabucodonosor, degete lovite de o piatră neazvârlită de vreo mână. Iată cum zice: «Picioarele, o parte de fier și o parte de lut. O piatră s‑a desprins, neazvârlită de nici o mână și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut, sfărâmându‑le». Apoi, în tălmăcire, zice: «Picioarele pe care le‑ai văzut și degetele, parte de lut, parte de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lovite de o piatră neazvârlită de vreo mână. Iată cum zice: «Picioarele, o parte de fier și o parte de lut. O piatră s‑a desprins, neazvârlită de nici o mână și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut, sfărâmându‑le». Apoi, în tălmăcire, zice: «Picioarele pe care le‑ai văzut și degetele, parte de lut, parte de fier, [înseamnă] că va fi un regat împărțit. Și va fi tare ca fierul, după cum ai văzut fier amestecat cu lut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o parte de lut. O piatră s‑a desprins, neazvârlită de nici o mână și a lovit statuia peste picioarele de fier și de lut, sfărâmându‑le». Apoi, în tălmăcire, zice: «Picioarele pe care le‑ai văzut și degetele, parte de lut, parte de fier, [înseamnă] că va fi un regat împărțit. Și va fi tare ca fierul, după cum ai văzut fier amestecat cu lut». Așadar, cele zece degete de la picioare sunt cei zece regi care‑și vor împărți regatul” (Adu. haer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lut, sfărâmându‑le». Apoi, în tălmăcire, zice: «Picioarele pe care le‑ai văzut și degetele, parte de lut, parte de fier, [înseamnă] că va fi un regat împărțit. Și va fi tare ca fierul, după cum ai văzut fier amestecat cu lut». Așadar, cele zece degete de la picioare sunt cei zece regi care‑și vor împărți regatul” (Adu. haer. V, 26, 1). O altă problemă este cea ridicată de capitolul 27, în care Hipolit identifică, pe de o parte, cele zece „degete
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]