10,420 matches
-
toamnă vrăjite. Urâtul l-a-mbracat în ceată să nu se mai zărească la față, zarea, să fie cea mai frumoasă are rouă de pe flori proaspăt culeasă. Din iubire pădurea s-a îmbujorat frunzele sărutate de toamnă cad, iar în aerul ce mângâie cerul se ascunde cu grijă tot misterul. Iubirea toamne cuprinde și-nfioara sărutul vrăjit al brumei omoară, dar frumusețea ei ne copleșește chiar dacă timpul o risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
misterul. Iubirea toamne cuprinde și-nfioara sărutul vrăjit al brumei omoară, dar frumusețea ei ne copleșește chiar dacă timpul o risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai pus ruginie maramă Apoi m-ai mângâiat pe frunte.... Ai plecat iar în goana mare Să înroșești frunzele din vie, Stropind în zborul spre zare Cu brumă și cu stropi de ploaie. M-ai îmbrăcat și pe mine În iluzii și vise ce zboară Risipind peste florile
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța la mângâiat ca mâța la dezmierdat. Da’ și localnicii noștri și-au ostoit poftele lumești la Hanu Ancuței, în drumurile lor săptămânale la Târgu’ de la Tuchilați, deschis târgoveților exact acum 167 de ani, pe moșia logofătului Ștefan Catargiu. Carele sătenilor din Miroslăvești
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
Sus își încrucișau căile, unele la dus altele la-ntors, ici la han. Cei care se-ntorceau intrau să bea adalmașul târguielilor făcute cu animale mari, că la asemenea negustorii aveau mereu dare de mână. Și pune-te pe vorbă apoi, mângâind rotunjimea ulcelei, cu ochii la rotunjimile Ancuței. Trebuie să știți, oameni buni, că Ancuțele dinaintea celor pe care le mângâiem noi acum cu priviri ascunse, ca s-avem cu ce ne spovedi la popă, făceau și fapte mai de ispravă
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
târguielilor făcute cu animale mari, că la asemenea negustorii aveau mereu dare de mână. Și pune-te pe vorbă apoi, mângâind rotunjimea ulcelei, cu ochii la rotunjimile Ancuței. Trebuie să știți, oameni buni, că Ancuțele dinaintea celor pe care le mângâiem noi acum cu priviri ascunse, ca s-avem cu ce ne spovedi la popă, făceau și fapte mai de ispravă decât cele de-a amăgi drumeții cu nurii lor ațâțători sau de-a le turna vinul din cofăiele. Iată, de
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
Mă rog, iarna să străbat, primăverii să-i zâmbesc și verii îmbujorate adevărul să-i păzesc! Omor din culpă Nu există o formulă să lege viitor, trecut și nici sa-nvie după crimă, iubirea ce ai omorât! Poveste În noapte mângâiam iarbă din lunca și luna o aveam, întreaga. Alegerea Mă aflam în fața unui cuțit cu două tăișuri. Am ales siguranță vârfului. Visul că o săgeată Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcașului din mine. Și totuși
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
capătul drumului n-avea cine să-l aștepte decât singurătatea. curbura unei coapse părea un vis frumos un bloc de marmură gălbuie din care imaginația lui cioplea un chip de femeie. omul din oglindă se visa într-o iarnă erotică mângâind pântecul lui venus care părea că înviase sub privirile lui bolnave. dintrodată s-a văzut în oglindă cu barbă bătrân cât veacul urât ca un urangutan părăsit de lume de timp de iubită un monstru care supraviețuia într-o lume
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
în absența lui, omul trăiește în întuneric. S-ar putea spune că el este Soarele vieții noastre și ne bucurăm de binefacerile razelor lui, încă din copilărie, așa cum a descoperit poeta Georgeta Muscă-Oană. Soarele Cuvântului ne iluminează, ne încălzește, ne mângâie, dar ne și aprinde, ne poate arde. Cuvântul ne definește făptura. Ilustra doamnă Reluș Mureșan spunea într-o emisiune că, după primele 12 cuvinte rostite poți recunoaște un om. De felul cum este folosit, așa vom avea parte de mântuire
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
în absența lui, omul trăiește în întuneric. S-ar putea spune că el este Soarele vieții noastre și ne bucurăm de binefacerile razelor lui, încă din copilărie, așa cum a descoperit poeta Georgeta Muscă-Oană. Soarele Cuvântului ne iluminează, ne încălzește, ne mângâie, dar ne și aprinde, ne poate arde. Cuvântul ne definește făptura. Ilustra doamnă Reluș Mureșan spunea într-o emisiune că, după primele 12 cuvinte rostite poți recunoaște un om. De felul cum este folosit, așa vom avea parte de mântuire
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
acolo, unde, dorul tău mă caută neîncetat. Cu sentimentele mele profunde îți voi înflori sufletul întristat. Promit să-ți fiu călăuza, ca și când în gândul meu te-aș ține-ntotdeauna. C-o aripa de flutur și-un murmur blând Ți-aș mângâia privirile întruna. Promit să fac pădurea să ne cânte din fluierul iubirii un cântec de dor. Pe cerul albastru să ne încânte curcubeul iubirii desenat de-un condor. Promit să te iubesc pan' la sfarsitul vieții. Sub semnul unui destin
PROMIT... de VASILICA ILIE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351323_a_352652]
-
Articolele Autorului Tunelul timpului Prin raftul plin de cărți mai e un gol Care așteaptă drept modest obol Un exemplar din ultimul volum, Cu ploi de stele și cu ani de fum. Va aștepta în raftul lui uitat Să-l mângâie o mână delicat, Să curgă molcom timpul adormit Din necuprins trecând spre infinit, Și cântecul silabelor încet, Profundele tăceri de minaret, Iar aștrii să-și urmeze drumul lor, Să-și toarcă veșnicia fin fuior. Petale se deschid dintr-un poem
TUNELUL TIMPULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351373_a_352702]
-
Situația devenea de-a dreptul ciudată. Copilul a făcut un gest explicit. A dus degetul arătător spre propriul piept arătând apoi spre el. Un fior l-a străbatut, cutremurându-se. Lânga puști a apărut o tânăra femeie și l-a mângâiat pe creștet. Bărbatul se ridică brusc, încordat ca un arc. Bătăile inimii își accentuau ritmul: „Mama?” Femeia a aprobat, făcând semn din cap. Puștiul era alter-ego-ul său. Ciudat. Stresul, toata perioada cât îl hăituiseră cu acuzațiile, toate acestea îi afectaseră
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
tineri au înțeles că trebuie să-l susțină pe românul chinuit de mulțimea lipsurilor și de avalanșa amenințărilor, ridicându-i moralul. Mărturisesc că acele dezlănțuiri ponderate și civilizate, pe fondul recitalurilor de versuri și acompaniament muzical, erau plăcute tuturor, pentru că mângâiau sufletele noastre nedreptățite, precum vechile baladele populare. Au fost pe cât de binevenite, pe atât de minunate și cred că unice în întreaga Europă comunistă de Est! Cu timpul, cenaclurile au luat forma unor blânde, dar și evidente, proteste civilizate împotriva
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
aceștia nu vor fi conștienți de crimele ce le fac!” Nu știu cum se face că la noi românii, în toată istoria, nu doar în comunism, ci în toate vremuri grele, doar Geniile s-au aplecat să-și îmbrățișeze și să-și mângâie poporul, politicienii NU!... În virtutea acestei grave orori, versurile marilor noștri Poeți ni se actualizează continuu în memorie. Până când? Numai Dumnezeu știe! Care generație va mai atinge iar limita suferinței, săturându-se de politică... (căci spurcăciunile politice au atins de mult
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
reci. Cui îi pasă? E invidioasă, în lumea ei încremenită nu va avea parte, niciodată, de flacăra ce arde ființa. O clipă de nemurire, atât de prețioasă. Femeia inspiră profund, aerul rece și proaspăt îi inundă pieptul. Adierea sărutului îi mângâie tâmpla ... surâde. „Întoarce-te în lumea noastră! Nimic ... nimeni nu poate umple golul lăsat în urma ta.” Buzele îi ating creștetul capului, fața ei se odihnește în palmele lui. „Am încălcat promisiunea, nu trebuia! Nici o regulă nu poate reține dragostea ... dorința
CÂNDVA... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351424_a_352753]
-
îmblânzim destinul.” Sublim amor ... „Aici este locul tău!” „E vremea!” se aude glasul... „Nu!” Clipele sunt nemiloase. Imaginea barbatului se estompează încet. Cu greu îi reține vârful degetelor...se pierd în ceața timpului. Întotdeauna voi fi lângă tine. Îți voi mângâia suferințele, voi îndulci dorințele, îți voi fi sprijin și ajutor în tot ce-mi vei cere.... pentru că ești o parte din mine, din ce am lăsat moștenire acestei lumi"... Un legământ! Semnat din condeiul sacrificiului, cu cerneala suferinței. „Undeva..cândva
CÂNDVA... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351424_a_352753]
-
a Bisericii Ortodoxe Române - care l-a admirat și evocat „pentru cuvântul cald și îndemnurile Prea Sfinției Sale, pentru bogatele învățături de credință, împărtășite cu o convingere și o limpezime inconfundabile, ce au zidit pretutindeni lăcașuri duhovnicești, totodată a alinat, a mângâiat, a întărit și deschis noi orizonturi spirituale, a mișcat multe conștiințe, a luminat calea mântuirii, a trezit voințele multora, cu un cuvânt a statornicit dragostea și atașamentul credincioșilor neamului românesc, acordând o grijă deosebită înnoirii sfintelor noastre biserici, precum și întreținerii
PREA SFINŢIA SA DR. VASILE COMAN – EPISCOPUL ORADIEI (1910 – 1992) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351414_a_352743]
-
vina de mâna stîngă. Mi-a retezato batoza.Eram în vacanță și ajutam părinții la treierat. Nu a știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia.Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
distanță. Picioare care te chemau să le atingi, să le iei model pentru o lucrare în lut sau o poezie ulterioară. Picioare ca și la expoziție, pe care se scrie: vă rugăm, nu atingeți exponatele. Nu le atingeam, doar le mângâiam cu privirea în toată lungimea lor, până se terminau într-un slip în culoarea dimineții, pradă devotată a visurilor nocturne prelungite. Slipul dormea și el liniștit, nu se vedea pe el nici o agitație. Acum îmi pare rău, enorm de rău
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
s-ar trezi băiatul sau bărbatul. E interesant, organul genital își trăiește viața parcă independent de persoană, dar în profundă dependență cu senzualitatea vizuală, auditivă sau mai ales, tactilă. Razele soarelui se jucau nestingherite pe abdomenul fin al băiatului, îl mângâiau, îl înconjurau, îl sărbătoreau. Atunci nu am îndrăznit să-mi plimb degetele pe statuia vie lungită pe pat, doar cu privirea măturam corpul în lung și în lat și eram fericită că pot satisface foamea adolescentei. Îmi părea bine de
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
trup abia dezvelit de hainele ludice ale copilăriei. Ce tablou! Nu-l strica nici o umbră a vieții, nici un canal rău mirositor al realității, nici un colț murdar al experiențelor de mai tărziu, era un peisaj de vizitat doar cu ochii, de mângâiat doar cu ochii, de mâncat doar cu ochii ... Relele urmau după aceea. Pe trunchi se evidențiau grupuri mici de mușchi, fiecare la locul lui, ca să dea întregului o imagine unică a unui corp de adolescent, care încă nu era cuprins
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
să-i perturb somnul liniștit și aș fi atins acest corp îmbrăcat în mierea razelor solare pătrunse pe geam simultan cu zorii zilei ... începând de la degete, apoi cilindrii picioarelor lungi și fine, până la slip, acolo îmi ridicam mâna și-i mângâiam abdomenul ferm, pectoralii, brațele cu împletituri delicate până la gât, apoi buzele și fruntea, moment în care el s-ar fi trezit și m-ar fi tras mai aproape de acest trup al lui în trezire, de plin romantism, foame, curiozitate, instinct
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
baie și l-a ajutat să se dezbrace și să intre în cadă. L-a spălat ușor pe spatele plin de vânătăi și, cu toată durerea adunată în suflet, își oprea cu greu lacrimile ce o năpădeau. Dorea să-l mângâie, să-l sărute, să-l alinte, dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
dragoste, obișnuia să doarmă fără chiloțel și cu obișnuitele sale cămășuțe de noapte scurte, până deasupra pulpelor. Am rămas mut de uimire și plăcere privindu-i pulpele fine și bine proporționate și nu m-am putut stăpâni să n-o mângâi ușor pe abdomen, pe pulpe, pe micuții mugurași care au început să-și înalte cornițele... Am simțit că jocul îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]