3,801 matches
-
și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns ea la mine, fără să îi adaug deloc, însă, acele înfrumusețări artistice și speculații inedite, obicei specific doar scriitorilor șireți, ce ascund cu dibăcie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de compromis și foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să fie venerat ca un zeu. Unui discipol, care l-a întrebat când îi va fi îngăduit să se apropie de o femeie, i-a zis ironic: Cînd te vei fi săturat de liniște". Toată învățătura
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urmărea fața dictatorului. Posibilitățile acestei situații se măreau cu fiecare clipă. Trebuia să fie vorba de angajamentul menționat de Patricia Hardie și Crang, nouă sute de mii de nave de război aeriene ducând o bătălie titanică în al șaselea decant. Decant? Medită cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său. Fața lui purta o expresie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atacul lor este pe punctul de a se declanșa va fi purtat de inamic în condiții mai favorabile decât și-ar închipui cineva, cunoscând specificul sistemului defensiv pus la punct de Pământ și de Venus. Încheie liniștit: - Vă las să meditați. Elliott se așeză la locul lui și zise cu gravitate: - Transmite observațiile dumitale pe cale normală robotului receptor. Gosseyn observă atunci că metoda uzuală consta în discuții în mici grupuri, pentru a veni cu cât mai multe sugestii rezonabile cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
corpului și țesutul creierului păreau să fie vasele sangvine care-l irigau și conexiunile nervoase relative la fluxul sangvin, starea sa actuală corespunde unei activități considerabile. Se întrerupse. - Acum, zise, în ceea ce privește antrenamentul dumitale viitor, colegii mei și cu mine am meditat asupra afirmațiilor dumitale și-ți putem prezenta o sugestie. Gosseyn îl întrerupse: - O întrebare mai întâi. Ezită. Ceea ce voia să spună, într-un sens, conta prea puțin. Dar îl frământa de la discuția cu Elliott. - De la cine, întrebă, veneau primele sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de foc, ci cu puteri lăuntrice, realizezi asta foarte rapid și inspiri adânc, s-ar putea să ai nevoie de o rezervă substanțială de paradis în interiorul tău, îți întorci ochii spre uzina suflețelului tău, refaci în memorie ciclul creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dragostei tale, dar parcă nu îți vine să crezi că a trecut timpul așa de repede și ai lăsat toată ideea în stadiul de început, aceasta, cu cearceaful, este cea mai la îndemână soluție, dar ar fi trebuit să meditezi puțin, acum nu mai sunt nici multe locuri, nici multe hexagrame la îndemână și nu îți este clar ce vei face și cum te vei descurca, situația devine mai dificilă decât atacul maimuțelor nancy ma. nouă în al doilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
restaurantul: și astfel nu mai rămân decât vameșul și câțiva soldați, păzind cu rândul, inutil - căci nu vine nici o corabie - pontonul), îl întrebi dacă cele câteva cărți ajung pentru trecerea timpului, el îți răspunde afirmativ, căci citește rând cu rând, meditează la fiecare pagină, și după ce termină ia lectura de la început. De fapt, cum are panică de orice gest mai isteț, are panică și să cheltuiască bani. Viața lui necăjită l-a învățat de mult astfel, iar Cavarna-Port nu-i oferă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un om care nu știe Dacă această noapte-i Va fi cea din urmă? Era poema morții pe care Kikuchi Taketoki, loialul general al Împăratului Godaigo, i-o trimisese soției sale, când fusese înconjurat de o armată rebelă. În timp ce oamenii meditau la propria lor situație, unii recitau ei înșiși poezia, fără să-și dea seama. Toți, erau soldați, departe de casă, care se gândeau la mamele, la copiii, la frații și la surorile de la care nu mai aveau nici o veste. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la vârsta maturității în judecată. Mai există ceva ce nu înțelegi? îl imploră Mitsuharu. Eu sunt atât de neștiutor, încât nu-mi găsesc cuvintele. Însă chiar și un om ca mine a putut citi cuvântul „loialitate“ și a putut să mediteze la el, până când a devenit o parte din mine însumi. Deși ai citi zece mii de cărți, din toate se va alege praful dacă pierzi acum din vedere acel cuvânt. Stăpâne, mă asculți? Sângele nostru se trage dintr-o linie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau atât de des oamenii - hotărâre susținută și perseverență sau concentrare unilaterală - nu era o calitate specială a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fi comandant suprem al campaniei din miazănoapte, îi dăduse pe mână numeroși războinici și o provincie întinsă și se bazase întru totul pe el. Acum, când Katsuie se gândea la seniorul care-l cunoscuse mai bine decât oricine și medita la faptul că nu mai era pe această lume, simțea că nu mai avea pe nimeni în care să se încreadă. Acum, însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni astă seară aici. În timp ce analiza cuvintele lui Hideyoshi, Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și cruță oamenii îi va putea folosi în vremuri de restriște.“ Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandantului suprem provenea doar dintr-o singură sursă: convingerea că propria lui clarviziune nimerise drept la țintă. Dar numai un maestru îl poate recunoaște pe un altul. Acum, singura grijă a lui Ieyasu erau următoarele mutări ale lui Hideyoshi. În timp ce medita la această problemă, se străduia să fie obiectiv și, un timp, se odihni în fortăreața principală din Obata, relaxându-și trupul și mintea. După ce Shonyu și fiul său plecaseră, în dimineața zilei a noua, Hideyoshi îl chemă pe Hosokawa Tadaoki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajunge atât de departe, iar, în asemenea momente, nu putea să nu se felicite pentru prima jumătate a vieții lui. În anul următor avea să împlinească cincizeci de ani, vârstă la care omul reflectează la trecut și e îndemnat să mediteze la pasul următor. Apoi, întrucât era om și, într-adevăr, supus patimilor, în mai mare măsură decât majoritatea oamenilor, era firesc ca noaptea să cugete la acele pasiuni care-i conduseseră viața în trecut și continuau s-o facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât e vara de lungă pe toate străzile orașului. "Cu cât o să treacă timpul, cu atât am să-l înțeleg mai bine", își spune Lucian. Acum, în absența lui, deja de atâția ani, are parcă mai multă disponibilitate sufletească să mediteze la personalitatea tatălui său, la relația care a existat între ei doi... Își amintește de memoria lui foarte bună. La fel, de spiritul său de observație și mai ales de curiozitatea sa, care nu l-a părăsit toată viața. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oraș, muncim în același oraș. De 1 Mai ieșim cu toții la defilare pe bulevardul I.V. Stalin. Dar țara? Avem cu toții un scop comun, construirea socialismului. Sunt cetățenii Republicii Populare Române un colectiv? La toate acestea vă las de asemenea să meditați până la următoarea oră de dirigenție." Dacă se gândea la strada sa, Dragoș vedea clar aproape fiecare casă. De fapt și le amintea pe toate fără excepție, ba chiar și exact înșiruirea lor pe o latură și pe cealaltă, așa cum îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
podul de cale ferată și privea către statuia stilizată a Indianului, amplasată pe acoperișul de la East Finchley Tube Station. Statuia încremenise pe veci lansând o săgeată către Highgate Tube Station. Ce s-ar fi întâmplat dacă săgeata ar fi zburat? medita Alan. Să fie lansată, descătușată. Cum ar fi dacă săgeții care caută tendonul lui Ahile i s-ar cere să caute gaura mărginită de tendoane? Este important să înțelegeți în acest moment că Alan suferea de trufie, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]