4,850 matches
-
capul ornamental fiind o replică exactă a aparatului de spionaj cu raze, imaginea acestuia era alcătuită într-o formă solidă prin forțe atomice generate de sursa de energie din interiorul inelului. Soluția cea mai rapidă ar fi fost să elibereze micuța pîrghie automată legată tocmai în acest scop de inel, dar lucrul cel mai important îl constituia starea sa de nervi. Era o sarcină la fel de delicată ca și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNCĂ ÎN PICIOARE. ATERIZEAZĂ PUR ȘI SIMPLU CU NAVA PE CARE TE AFLI, CONFORM INSTRUCȚIUNILOR, ȘI... ÎMPĂRĂTEASA CONTINUĂ SĂ VORBEASCĂ, DAR HEDROCK SE CONCENTRA ASUPRA EVADĂRII. ÎNTRERUPÎNDU-L, EA ÎL DĂDUSE TIMP SĂ-ȘI CORECTEZE ÎNCĂ O DATĂ RUTA ȘI ACUM MICUȚA LUI NAVĂ SE ÎNCLINA CĂTRE EMISFERA SUDICĂ, ÎN DIRECȚIA CENTAURULUI. NU AVEA COORDONATELE PRECISE, DAR BĂNUIA CĂ ACCELERAȚIA DE CARE AR FI AVUT NEVOIE PENTRU A SCĂPA DE NAVELE DE RĂZBOI L-AR FACE SĂ-ȘI PIARDĂ O VREME CUNOȘTINȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care nu mai putea fi compensată niciodată pe de-a-ntregul, rezultatul fiind distrugerea inevitabilă a călătorului. În acest spațiu nu exista timp; era doar o metodă de adaptare a spațiului la un anume timp din lumea normală. Hedrock ridică ușor micuța navă cosmică și tot ce era în ea pînă la locul unde se afla andocat crucișătorul Arsenalelor, alături de spărtura din zidul palatului. Prin carena dură a crucișătorului el concentra vîrful mașinii; apoi opri motoarele și porni adaptorul temporal principal, împingînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TRUC, NU RECURSERĂ LA PARADOXURI. EUL SĂU "ANTERIOR" PĂȘISE PRIN SCUT ȘI DEVENISE ÎNCĂ O FORMĂ CEȚOASĂ DIN SALA PALATULUI. HEDROCK STROPI SCUTUL COMBUSTIBIL CU UN PRAF EXPLOZIV LIPICIOS ȘI-I DĂDU FOC. AȘTEPTĂ PÎNĂ CE ARSE ȘI APOI TRIMISE MICUȚA NAVĂ PRIN ORAȘ CĂTRE UNUL DIN NUMEROASELE SALE APARTAMENTE SECRETE. CURÎND PUSE SENSORIALELE SĂ MENȚINĂ NAVA ÎN RITMUL TEMPORAL NORMAL PENTRU O EVENTUALĂ FOLOSIRE VIITOARE, APOI CONCENTRĂ ASUPRA LUI ÎNSUȘI PUTEREA DISPOZITIVULUI DE RIDICARE ȘI COBORÎRE ȘI SIMȚI CUM ACESTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
față cît și pe cea din spate și era vizibilă și pe panourile din dreapta și din stînga. În locul unde se aflase anterior era acum un abis al spațiului în care înotau doi sori albi, cu nuanțe gălbui. La început erau micuți, puțin mai mari decît niște stele strălucitoare. Dar creșteau. Creșteau mereu. Și mult spre stînga apăru un alt soare, mult mai mic. Cele două stele mai mari apărură după o vreme cu un diametru de vreo cincisprezece centimetri. Păruseră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
multe dintre acestea în diferitele lor puncte de debarcare. Soarele coborî spre ― mă rog ― spre Apus. Hedrock se hotărîse în ciuda voinței lui să-i spună astfel. Tîrziu în cursul după-amiezii se înălță la Răsărit cel de-al doilea soare, mai micuț, un glob palid. Apoi o vreme se încălzi, pe urmă se răci iarăși, cînd se ascunse îndărătul orizontului soarele mai mare și se așternu "noaptea". Era ca o zi mohorîtă pe Pămînt, cu o fantomă a soarelui ițindu-se printre norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod, vreo zece șobolani zăceau pe scări. Umpleau și lăzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctorului află știrea fără să se mire. Sunt lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și blânzi. Sunt fericită că te văd, Bernard, spunea ea. În ciuda șobolanilor, tot mă bucur. El încuviință; era adevărat, cu ea totul părea simplu, totdeauna. Rieux telefona totuși la serviciul comunal de deratizare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe măsura maturizării sale. Abia sosit, prizonierul înțelege că “acasă va fi mai greu ca în lagăr și mulți bărbați vor fi loviți de soartă, că aliații ruși se poartă cu românii de parcă ar fi cei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe măsură ce se transmite. Lumea o să poată să se uite iar și iar. Era vocea lui Uri, doar că de data asta nu mai venea din telefon. Îl vedea coborând de pe deal, făcându-și drum printre copaci - cu o cameră video micuță, pe care o ținea la ochi. Lângă el mergea Mustafa. Maggie nu se putu abține să nu râdă la șmecheria asta. Chiar acum editorul de știri de la Canalul 2 se uită la imaginile astea. Iar tu unde zici că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai prudent. De fapt ne-am despărțit cu un sentiment ostil de ambele părți. Dar unde este astăzi micuța membră a colectivității noastre? — A trebuit să o trimit acasă. A venit azi-dimineață la serviciu în cămașă de noapte. Ignatius se încruntă și spuse: — Nu înțeleg de ce a fost trimisă înapoi. La urma urmei, suntem destul de neprotocolari aici. O mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse doamna Reilly. Îți place și ție, Claude? — Cine să-mi placă? întrebă domnul Robichaux. — Micuța Debra Reynolds, îi răspunse doamna Reilly. — Mă tem că nu știu cine e. Nu prea mă duc des la cinema. — E o scumpete, spuse Santa. Foarte micuță! Ai văzut filmul ăla drăguț unde-l joacă pe Timmy, Irene? — Nu-i filmu’ ăla-n care a orbit? Nu, fetițo. Cred că te gândești la alt film. — A! Știu acu’ la ce mă gândeam, scumpo. Mă gândeam la June
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
generație de „cipuri de sănătate.” Curând fiecare dintre noi va purta cu sine un „smart card” personal de stocare a datelor referitoare la nivelul de sănătate, care va conține date relevante despre evoluția stării noastre de sănătate pe un cip micuț. Aceste carduri vor cuprinde înregistrarea întregii evoluții a sănătății noastre, inclusiv a medicamentelor pe care le-am luat, a operațiilor suferite, medicamentelor față de care suntem alergici și bolilor sau stărilor pe care le-am suferit. Următorul nivel al cipurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț. Îți vine să crezi asta? A rezistat ceva individul. Când o femeie arată așa, ai zice că ... — Las-o baltă, spuse Dolly, în cască. Uite că tipa se îmbracă. Chiar așa, zise el. Și e grăbită. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți PDA-ul. Și intrară pe ușa batantă, în zona animalelor. Mirosul puternic și ușor dulceag de șobolani le era familiar. Erau acolo cinci sau șase sute de șobolani, toți etichetați frumos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
balet ca pe o flegmă pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș unde nu-ți consumai energia făcând conversație și nu le dădeai bacșiș chelnerilor ca să te trateze prost. Cum și de ce ajunsese să poarte numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plapuma până sub nas și Întorcându-se pe partea cealaltă. Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea auzi apa picurând din robinetul micuț al samovarului, cele șapte ouă fiebând febril În oală, feliile de sucuk sfârâind pe grătar, pe cineva care schimba fără Încetare canalele TV, trecând de la desene animate la videoclipuri de muzică pop și apoi la știri locale și internaționale. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
intra În living cu tava cu börek abia scos din cuptor, vădit Încântată să-și porția zilnică de carbohidrați. Trebuie să punem casa la punct Înainte să sosească. Încercând să-l Împingă cu piciorul pe Sultan al Cincilea de la robinetul micuț al samovarului picurând, Asya și-a turnat niște ceai și a Întrebat plictisită: — De ce sunteți toate atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar da ditamai medalia pentru că am reprezentat țara atât de bine! Au râs Împreună pentru prima oară de când se Întâlniseră. — E un loc În care mi-ar plăcea să te iau cu mine cândva, a spus Asya. E o cafenea micuță unde ne Întâlnim de obicei. Se numește Café Kundera. — Adevărat? E unul din scriitorii mei preferați!a exclamat Armanoush Încântată. De ce se numește așa? — Ei bine, e o Întreagă dispută pe tema asta. De fapt, În fiecare zi elaborăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel mare avea asupra lor efectul unui tranchilizant. Între cei doi băieți mai mici era o diferență de trei ani, Însă erau la fel de ascultători. Apoi venea sora cea mai mică, singura fată a familiei, micuța Shushan. Nu-ți fie temă, micuță pasăre, a zâmbit rodiul și și-a scuturat zăpada de pe crengi. Povestea pe care am să ți-o spun e una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama ce trebuia să facă. O săptămână mai târziu, Într-o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei o aștepta cu inima bătând nebunește și cu două bilete pentru America. În loc de valiză, Shermin avea doar o geantă micuță. A lăsat În urma ei tot ce avea. Cât despre broșa În formă de rodie, a pus-o Într-un plic Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-a dezvăluit o Înclinație spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
perioadă a vieții lor, se adresează astfel logodnicei lui: „Din ziua În care mama m-a părăsit, băiat mare fiind, pe drumul care duce spre bărbăție, rămăsesem cu rana aceea În suflet... Dar ai venit tu, cu aceleași gesturi materne, micuță cum era și mama, și m-am simțit mai puternic“. Intră amîndoi Într-o biserică, iar tata i se adresează lui Hristos: „Aș putea oare, Doamne, să compar cu al Tău chipul uneia din făpturile Tale pe care o iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-i duc ghiozdanul. De fiecare dată minunea se Înfăptuia: ea accepta să mi-l Încredințeze, iar eu i-l Înapoiam două străzi mai Încolo, cînd drumurile noastre se despărțeau. Idila asta a ținut aproape un trimestru, pînă ce mama micuței Elisabeth a venit la mama mea și a rugat-o să mă facă să renunț la circul ăsta. Părinții mei nu-și dăduseră seama de nimic. CÎnd m-am Întors Într-o zi la amiază, mi-a ieșit Înainte tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sînii ei. La sfîrșitul lunii august, a venit să ne spună la revedere. Se Întorcea la Toulon și nici măcar nu mă prevenise! Toată lumea a ieșit din bucătărie ca s-o Însoțească pînă la camioneta tatălui ei: am asistat la plecarea micuței și cărnoasei domnișoare Patakis În vehiculul magazinului familiei. Plecarea Marysei a fost urmată de o altă catastrofă. Tata a făcut o călătorie dus-Întors pînă la Paris, unde a aflat că nu se intra atît de ușor cum crezusem eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]