17,356 matches
-
doilea război mondial. Imagini din orașul nostru, București, bombardat de armata germană și de ruși, cimitirul catolic unde părinții se ascundeau într-un cavou plin de lume, toate imaginile astea au renăscut fulgerător în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se deschisese sezonul vânătorii în Franța. Nici unul dintre noi n-a scos un cuvânt, dar toți am răsuflat ușurați. După ce ne-am întors pe veranda casei în care locuiam, legăturile cu trecutul s-au schimbat brusc. O atmosferă romantică cu miros din Evul Mediu s-a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi luam adio de la tot. Auzeam primele picături de sânge căzând în castronul de porțelan pus sub pubis. Toată camera s-a umplut de miros de sânge. Profesorul tăiase din corpul meu. Nu puteam să-mi opresc gândurile, altcineva gândea în locul meu. Fiecare om e responsabil de faptele sale. Am știut că nu puteam să simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de sânge. Profesorul tăiase din corpul meu. Nu puteam să-mi opresc gândurile, altcineva gândea în locul meu. Fiecare om e responsabil de faptele sale. Am știut că nu puteam să simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu puteam să-mi opresc gândurile, altcineva gândea în locul meu. Fiecare om e responsabil de faptele sale. Am știut că nu puteam să simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Mă aflam în tabloul lui Nunu, pe perete, având mărimea unui punct, puteam vedea caii pictați, culorile mult mai vii decât în realitate. Nu mă miram de starea mea, eram mulțumită că scăpasem de valurile mării, de propriul trup și mirosul insuportabil de sânge. Apoi am fost parcă îmbrâncită în pat, silită să intru în mormanul de carne mirositoare care se ținea de oase și piele. Patul era roșu și umed de sânge. Nu-mi păsa, doream numai să dorm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuvântul „iubire“. Cu toate că eu și Nunu începuserăm să luăm drumuri diferite, legătura noastră devenise și mai intensă - ca boala care, apropiindu-se de sfârșit, crește în profunzime. Se întâmpla să beau des cu colegii, beția îmi era necesară ca să uit mirosul de sânge din camera în care locuiam. Constatam cu stupoare cât de obraznică devenise viața cu mine. Tata îmi spunea la telefon că trebuie să las viața să mă trăiască și să nu intervin atât de definitiv împotriva intențiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
locuim într-un sat, Vama Veche, lângă orașul Mangalia. Am închiriat o vilă veche acoperită de viță-de-vie de la un pictor plecat în altă parte. Eu și Nunu trăiam în camere separate. El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu obișnuiam să mă duc la plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
auzit vocile amestecate cu strigătele pescarilor din sat, care aranjau felinarele și marele năvod. A doua zi m-am trezit în zori. Nunu dormea dezbrăcat în camera lui, hainele îi erau frumos așezate pe un scaun. Dinspre ele venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți pline cu pești argintii. M-am dus la plajă și am stat la soare toată ziua, gândindu-mă la Simon. În amurg m-am întors la vilă. Am zărit în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în fiecare zi la vila noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
planetă consumată. Am început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca spre cer în formă de fum și miros. S-au împărțit colivă și vin pe colina Crematoriului. Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca spre cer în formă de fum și miros. S-au împărțit colivă și vin pe colina Crematoriului. Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe masă sub ochelarii lui tata. Pe perete - desenele mele frumos înrămate. Amurgul cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel s-a simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise rândul să fie preot și să predice despre cele trei virtuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise fulgerător de ea. Se oprise în fața unui magazin ca să se odihnească puțin și să uite durerile din picioare. Auzea în jurul lui voci vorbind despre un incendiu, simțise imediat în nări miros de fum. Da, ardea undeva pe Strandvägen! Pe partea stângă, sus de tot, la ultimul etaj al unui bloc vechi, câteva apartamente fuseseră cuprinse de foc. Ardeau ca niște căpițe de fân, scoțând fuioare de fum care erau mânate apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în picioare, și oriunde s-ar îndrepta cu ele nimeni nu-l mai poate întrista. Nu există ceva mai frumos decât viața. Dar cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în picioare, și oriunde s-ar îndrepta cu ele nimeni nu-l mai poate întrista. Nu există ceva mai frumos decât viața. Dar cel mai frumos e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în picioare, și oriunde s-ar îndrepta cu ele nimeni nu-l mai poate întrista. Nu există ceva mai frumos decât viața. Dar cel mai frumos e să trăiești și să mori, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să spună: „Eu sunt Rudi“! Dar în schimb a întrebat-o: - De unde vine mirosul ăsta de cafea? După aceea s-au sărutat și s-au dus îmbrățișați la o cofetărie din apropiere ca să se uite unul în ochii celuilalt până la uitare. Fusese ca și cum iubirea venise ca să-i caute și să-i ducă în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
între paginile palpitante, dar îngălbenite de timp, chiar penele iubitului meu papagal - pene albastre, verzi și galbene, cu reflexe aurii, pline de mister. Iau toate penele și-mi mângâi fața cu ele, mai ales buzele și nările, în care simt miros de pasăre. Ca și cum esența de pasăre s-ar fi păstrat în arhitectura penelor. Mirosul de pasăre mă ducea în acel timp în care trăiam cu soțul meu într-un apartament mare în Solna, un apartament cu multe ferestre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
verzi și galbene, cu reflexe aurii, pline de mister. Iau toate penele și-mi mângâi fața cu ele, mai ales buzele și nările, în care simt miros de pasăre. Ca și cum esența de pasăre s-ar fi păstrat în arhitectura penelor. Mirosul de pasăre mă ducea în acel timp în care trăiam cu soțul meu într-un apartament mare în Solna, un apartament cu multe ferestre care se deschideau către un peisaj cu stânci și pini. Chiar în ziua când ne mutaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
formă de polenta despre care scriu școlarii în caietele lor. De-a lungul drumului, tufișuri mari de rozmarin se legănau în bătaia brizei de sud care se abate mereu la sfârșitul zilei. Aerul intra prin ferestrele mașinii, îmbătându-ne de miros de lavandă și alte ierburi tipice acelei părți a Italiei, bogată în miresme greu de identificat. Când ne-am apropiat de casa lui signor Fumo au început să plutească fulgi albi în toate părțile, ca funigeii. Franco ne povestise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran cu esențe personale, emanând secrete galactice. Dar îmi era frică, totul avea viteza unui film care se derula de la sine pe retina unui imens ochi fără privire. Se petreceau lucruri îngrozitoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]