5,311 matches
-
pioasă dorință, ca și istoria acestei paranteze tragice care a fost pentru noi regimul comunist. Ne plângem deocamdată morții din Decembrie, lumânările gratitudinii mai pâlpâie pe altare improvizate, slujbe de pomenire se mai fac pentru cei dispăruți în încleștarea cu monstrul, dar e nevoie de mai mult încă. E nevoie de studiul sistematic al faptelor și împrejurărilor, pentru ca acestea să fie livrate istoriei în termeni de precizie și relevanță. Cuvintele scrise de venerabila Cella Delavrancea, curând după revoluție, despre tinerii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rezultate le pot afla mai comod răsfoind într-un fotoliu actele tipărite, fie și cu un oarecare decalaj. De regulă însă congresele-mamut pun pe masă din capul locului o informație esențială, strânsă în etapa de pregătire și reprezentând principalele oferte. "Monștrii sacri" se țin oarecum la o parte, parcă apărându-și astfel prestigiu de indiscreția "desacralizantă" a noilor generații care, ele, umplu sălile congreselor, avide, curioase, interesate de legături, iubitoare de dialog și contestație. Am participat de-a lungul anilor la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ÎL EST LEGEREMENT ACTIF LA NUIT, REMARQUEZ SĂ TETE DE LION. SOYEZ TRES VIGILANTS: ANIMAL RADIO-ACTIF. GARDEZ VOS DISTANCES." (Fernando Arrabal, Une tortue nommee Dostoievsky, în Theatre VI, Christan Bourgois Editeur, Paris, 1969, p.150) ("Un anunț indică: ȚESTOASĂ GIGANTICĂ, MONSTRU NĂSCUT DUPĂ EXPLOZIA NUCLEARĂ DIN 19... (ultimele două cifre care indică anul nu sunt foarte distincte). ACEST ANIMAL STĂ TOATĂ ZIUA NEMIȘCAT, SOMNOLENT, E UȘOR ACTIV NOAPTEA. OBSERVAȚI-I CAPUL DE LEU. FIȚI FOARTE VIGILENȚI: ANIMAL RADIO-ACTIV. PĂSTRAȚI DISTANȚĂ.") 119
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Dumnezeu este neputincios, nu este atotputernic, așa cum ne învață creștinismul, nu poate stavili nici macar puterea de destrucție a omului: "Dumnezeu, neputincios, se uită cu o privire de copil la gigantul tulbure, tandru și brutal, detestabil și iubit, care, ca un monstru înspăimântător, se tăia de norii imenși care veneau dinspre vest. Soarele apunea și se schimbă la fiecare secundă culoarea norilor înspre apus. Se puteau vedea niște găuri imense de un gri vinețiu în norii din depărtare: cenușii, mov, întunecați. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dărâme, lumea asta, care, maximă ironie, este produsul voinței noastre, al prometeicei noastre încercări de a o domină, este un eșec total. "Două războaie mondiale, dictaturile totalitare și lagărele de concentrare ne-au deschis în sfârșit ochii asupra genului de monstru căruia i-am dat naștere și pe care cu mândrie l-am crescut."35 Paradoxal, tocmai ideea sinuciderii l-a oprit pe Cioran de la sinucidere. Având de ales între a trăi și libertatea de a muri, viața i-a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceea ce este visul pentru individ. Poate că servește ca să salveze omenirea de la nebunie. Asta ar fi marea misiune a artei"54. Punctul de plecare pentru artă este noaptea, inconștientul, spune Sábato, artistul vine întotdeauna din noapte, din nebunie, dominându-și monștrii pe care îi are înăuntru prin opera să. Omul este o dualitate: este treaz și visează, este nebun și înțelept, în spiritul lui se dă mereu o luptă între forțe antagonice, din care ies învingătoare pe rând unele sau altele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii își expun rănile sub razele unui șancru luminos..."94. Cioran se plânge de soarta culturii sale, care nu a ajuns niciodată la "statutul de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
furtună, cea din ea, pe care el nu va ajunge s-o cunoască niciodată. Ca si cum, în mijlocul mizeriei și a nămolului, printre întunecimi, ar fi aflat un trandafir alb și delicat. Și ce era și mai ciudat era că el iubea monstrul acela bizar: dragonprințesă, trandafirnămol, fetițăliliac. Da, pe ființă aceea casta, caldă și poate coruptă care tremura aproape de el, aproape de pielea lui, convulsionata de cine știe ce înspăimântătoare coșmaruri"81. Martín este tocmai opusul sau, el este chiar puritatea care ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și din cauza luptei dramatice cu timpul (...)"94. Într-o lume dominată de cultul lucrurilor materiale, în care mașina, după ce fusese în simbioza cu omul, începe să se elibereze de el, mai mult, să i se înfrunte, transformându-se într-un monstru anonim străin sufletului omului, iar știință, într-un "frigid și dezumanizat labirint de simboluri", Sábato crede că singura soluție este iubirea dintre oameni. Nu știm, spune Sábato, daca râul și perversitatea din lume au vreun sens ascuns care scapă viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un asasin. Exprimarea e o eliberare. Va sfătuiesc să faceți următorul exercițiu: când urâți pe cineva și simțiți dorința de a-l lichidă, luați un petec de hârtie și scrieți că X este un porc, un bandit, o lepădătura, un monstru. O sa remarcați numaidecât că-l urâți mai puțin"95. Așa a făcut și Cioran: a scris că să se insulte și ca să insulte viața, iar rezultatul a fost că "m-am suportat mai ușor și am suportat mai usor viață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe Borges, în care vede un spirit enciclopedic, "un tip de umanitate pe cale de dispariție și pentru că întruchipează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală, al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre Veșnică Reîntoarcere și despre Tangou"102, Cioran îl considera "condamnat", din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
felul lor de a fi, de a exista. Din fericire eram înconjurat de animale, de vietăți găzduite în același gen de trup, și care nu păreau să facă vreo dramă din a exista. Când simt că starea aceea revine, că monstrul se pregătește să iasă din grotă, mă duc într-un suflet să văd păsările în zbor, să-mi regăsesc câinii și vacile. Îi privesc, îi ating, îi mângâi, le văd naturalețea, greutatea de a fi, impasibilitatea, iar acest spectacol mă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
românesc, preluate și îmbogățite de marele povestitor. Poveștile populare din toate țările ne interesează mai ales prin peripețiile extraordinare istorisite; fie că sunt lapidare sau prolixe ărareori se mențin la mijlocul just), ele nu zugrăvesc personajele, fantastice sau nu, animalele sau monștrii pe care-i aduc în scenă, decât prin formulele stereotipe, în număr destul de restrâns, care nu evocă nimic precis imaginației noastre; ignoră noțiunile de spațiu și timp, iar acțiunile lor se dezvoltă, adesea puțin la întâmplare, într-o lume nedeterminată
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului care distrug armonia și deformările "monstruoase" ale psihopatiilor, consecințe ale rătăcirilor spiritului, sînt simbolizate de monștrii și demonii cu care eroii (simboluri ale omului esențial combativ) ar trebui să lupte. Cea mai mare parte a eroilor mitici, insuficient ajutați de divinități (insuficient înarmați de forțele supraconștiente), pier în lupta împotriva tentațiilor subconștiente, ceea ce reprezintă simbolic veridicitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar evolua prin imagini și nu ar fi transpus și el pe același plan simbolic unde este fixată imaginea divinității. În scopul eficientizării cuturale a credinței mitice, trebuie adăugată la simbolizarea metafizică o simbolizare detaliată și morală: luptele eroilor împotriva monștrilor (perversiunea). Cunoașterea detaliată a activității psihice sub formele ei sublime și perverse (raționale și iraționale) pe care trebuie să le conțină mitul pe planul lui supraconștient simbolic este însă în planul conștient irealizabilă fără psihologia introspectivă. Prin intermediu principiului traductibilității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a fi lucidă, introspecția trebuie să fie în concordanță cu supraconștiința pentru a putea chiar opune falselor valorificări subconștiente valorile pozitive, îmbucurătoare și armonioase ale supracon-științei etice (este cea ce preștiința mitică reprezintă prin luptele simbolic purtate "cu ajutorul divinităților împotriva monștrilor și a demonilor"). Orice om practică involuntar cînd introspecția morbidă, cînd pacea clarificatoare. E greu să le distingem net fără spijinul unei științe a motivelor și al unui terapeut înarmat cu șiința aceasta. Utilizată în scopuri purificatoare și zilnic, introspecția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitică se lasă clar definit: individul se personalizează. Spaima este învinsă prin luptele eroilor mitici, care simbolizează sarcina etică a armonizării ce trebuie asumată pe durata vieții. Motivațiile supra-conștiente sînt reprezentate sub forma divinităților, iar cele subconștiente sînt simbolizate de monștri. Spiritele ajutătoare sau ostile răspîndite potrivit animismului în întreaga natură sînt înlocuite de spiritul care îl animă pe om: propria intenționalitate vital rațională sau irațională. Forța sugestivă a tradițiilor constituie temelia credințelor, a animismului. Dar, dacă ar acționa singură, transmiterea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fie. În intenția simbolisticii devenite descriere a conflictelor intrapsihice pentru propriul lui bine esențial -, omul ar trebui să lupte cu ajutorul propriilor sale intenții pozitive reprezentate de divinități împotriva propriilor lui intenții perverse, rele, deoarece sînt dizarmonizante, reprezentate de demoni și monștri. Realizarea devine o sarcină firească, impusă simbolic de divinități. Animismul a vrut să se desprindă de spiritul rău, de spaimă și de angoasa vitală prin proiectare și implorare. Exprimîndu-se doar simbolic, mitul vizează angoasa, neliniștea din forul interior al omului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află însă condiția prealabilă într-o altă trăsătură distinctivă, care îi conferă simbolizării întreaga ei amploare. Spaima magică a epocii animiste și implorarea ei vizau pericolele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Iisus. Dar poporul nu îl aștepta decît pe mesia în carne și oase care să-l elibereze de sub jugul roman, în timp ce el era mesia conform spiritului, al cărui regat nu este lumea aceasta (banalizată). Din cauza absenței divinităților multiple și a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psalmii lui David. În MITUL CREȘTIN, individualizarea culpabilității atinge punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales în mitologia greacă nuanțele tentațiilor sînt specificate de multitudinea eroilor, care luptă fiecare în parte cu propria lui tentație predominantă reprezentată de un monstru sau altul. Cea mai mare parte a eroilor pier, ceea ce dovedește dificultatea obținerii victoriei în cadrul conflictelor intrapsihice.) Eroul creștin nu provoacă la luptă o tentație sau alta, ci, în principiu, toate tentațiile individuale: culpa vitală, slăbiciunea înnăscută a naturii umane
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele mai ancestrale în visele noastre nocturne. Visele noastre sînt avertismente supraconștiente, mituri individualizate în care noi sîntem eroul combatant care luptă împotriva motivelor false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu: lîna de aur apărată de un balaur, monstru devorator simbolizînd banalitatea agresivă). Ca să dobîndești puritatea trebuie să combați, să învingi și să ucizi în tine propria-ți tendință spre agresivitate, considerată fals drept idealul virilității. Străvechiul simbol al "mielului-sublimare" semnifică faptul că, prin lupta sa spirituală, prin virilitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
doar în fața bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și a monștrilor devoratori (aviditățile). La modul mitic, aceasta este calea salvării (buna vestire a evangheliilor), adevărul veritabil bazat pe înțelegerea justiției imanente, conform căreia fiecare este din punct de vedere esențial -, pe căi supraconștiente și subconștiente, propriul executant în acordarea recompenselor și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]