4,723 matches
-
nu știm niciodată cine ne privește. Unii merg chiar până la a pretinde că, după moarte, sufletul nostru vagabond se poate încarna în trupul unui animal. Privirea plină de durere a animalului ar fi, atunci, un strigăt de ajutor înălțându-se, mut, către semenii lui! Probabil pentru a pune capăt tuturor acestor deliruri, geneticienii noștri au creat specii "alimentare" (în special cele numite nuporc și nicibou), al căror aspect nu prea îmbie la milă. Cu capul minuscul, cu ochii mici, cu urechile
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ochilor, în mijlocul unei câmpii bătute de vânturi (câmpie neagră de-atâta verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un defect, în funcție de împrejurări. Rabelais spunea "mut ca un pește
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un defect, în funcție de împrejurări. Rabelais spunea "mut ca un pește". Georges Sand prefera "mut ca un lin". În cele din urmă, a învins crapul. Porc "Murdar ca un porc" (Sale comme un cochon): Murdar ca grajdul în care a fost ținut închis atâta vreme (grajduri dintr-acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un defect, în funcție de împrejurări. Rabelais spunea "mut ca un pește". Georges Sand prefera "mut ca un lin". În cele din urmă, a învins crapul. Porc "Murdar ca un porc" (Sale comme un cochon): Murdar ca grajdul în care a fost ținut închis atâta vreme (grajduri dintr-acestea încă se mai găsesc la unele ferme
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
celei de a doua persone a sa, creatorul își conturează în imaginar aceeași Anima. Poeziile, pe care le trimite Emiliei (demonstrat fiind caracterul lor ermetic), sunt, în realitate, destinate d-nei T: " Nu m-ați înțeles cu adevărat? Toate aceste strigăte mute, disperate, să nu fi fost într-adevăr auzite, înțelese de d-voastră, care aveți mai multe simțuri decât celelalte femei, decât ceilalți oameni din lume? Doamnă, versurile mele nu v-au spus nimic, pentru că ele nu vorbesc niciodată de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
El izbuti să cioplească un trup de femeie cum Firea/N-ar fi în stare să nască; de opera-i se-ndrăgostește./ Că, de n-ar fi rușinoasă, ar vrea să se miște, să umble;/Arta-ntr-atâta-i ascunsă prin artă. Stă mut de uimire/ Pygmalion și se-aprinde nebun după chipul acesta..." Cf. V. I. Stoichiță, A. M. Coderch, Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 153-154. 253 Idem, p. 46 254 Ovidiu, Metamorfoze, X, pp. 245-259 255
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ereditare, prenatale, perinatale, survenite în prima copilărie, dobândite ulterior. Acest studiu este important punctual pentru că multe tablouri psihice depind în mod esențial de momentul apariției deficienței (handicapului). De exemplu, un surd din naștere sau din prima copilărie va deveni și mut, chiar dacă dispune de un aparat fono-articulator integru, în vreme ce o persoană la care cofoza a intervenit după ce vorbirea a fost însușită și exersată o vreme va vorbi, în ciuda infirmității senzoriale dobândite. De asemenea, studiul etiologiei fiecărui caz în parte este necesar
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
al frecvențelor păstrate și al nivelului pierderilor de auz, pot fi dotați cu proteze acustice. Este foarte important când a apărut handicapul. Dacă acest lucru s-a întâmplat înainte de formarea vorbirii, copilul va rămâne nu numai fără auz, dar și mut"87. Nerecepționând răspunsurile la semnalele sale sonore, lipsit de această satisfacție, copilul surd va înceta să mai emită sunete cu intenția de a-și afirma personalitatea, de a comunica. Asta chiar în condițiile (cele mai frecvente) când aparatul său fono-articulator
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ale volumului, cât și de-a lungul celor 16 povești narate de protagoniști: după ce străbat pădurea, aceștia sosesc la hanul Castelului și-și dau seama că le-a pierit graiul în chip magic. Fiecare dintre ei are o poveste, dar mut fiind, pentru a o retrăi și reprezenta, recurge la tarot. Se joacă un spectacol extraordinar de mimică gestuală, cu cărțile pe masă. Ceea ce înseamnă că afazia se rezolvă prin cărțile de joc, având ele marele merit de a salva arta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rituale minime (ce țin mai mult de decență) față de defunctă, păstrându-și totuși luciditatea de a șterge urmele prezenței lui acolo, sfârșind prin a inventaria detectivist coșul de gunoi, garderoba, având grijă totuși să-i lase copilului Martei, Eugenio, (martor mut și sursă de bruiaj emotiv) mâncare pentru a doua zi. Neverosimilul realului fusese insuportabil pentru protagonist, astfel încât cedează nervos, cade în fabulație, superstiție, vis, răstimp în care gândirea sa lezată se poate recupera. Rezultatul acestei stratageme de recuperare egolatră, este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
referent și el al unor miracole apte să-l mântuie de singurătate și sentimentul neputinței. Adevărul e că în ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric ("Apocalips amânat", 1998, "Domnul Clipei", "Pasărea orbilor", 2001, " Drumul spre piatră", 2003, "Mut", 2006, "Noaptea lui Iuda", 2007) au consolidat un prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial asigurat. Oricum însă autorul nu mai are niciun fel de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
masca de comediant", "oglinzile/ în care ți-ai pierdut chipul", "un bufon plângând în singurătate", clovni cu "pelerina înăcrită/ de râs", "clownii falșii profeți" (Pune-ți și tu o mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în pereții căreia se adâncesc fisurile, trezindu-se înțepenită dimineața, făcând focul cu surcele și motorină, punând apa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o percepție extrem de vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
MB).287 Una dintre cele mai sensibile descrieri ale momentului în care ființă se trezește la viață într-o realitate a durerii se regăsește în poezia Nopții: Din pântecele tău / eu urc fără de amintiri / și plâng. // Pășesc cu mine îngeri muți; / fără suflare-s lucrurile; / în piatră s-a schimbat orice cuvânt, / tăcere de țării îngropate. // Primul tău om / nu știe, dar suferă.288 Pe un fond de extremă reflexivitate (eu, cu mine) metamorfoza inițială pornește dintr-o matrice spațială caracterizată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-l prin enjambement de determinatul sau. Motivului tăcerii, bine reprezentat la ambii poeți, contribuie la evocarea în termeni pozitivi a universului neatins, a peisajelor intacte (nearate / ogoare) premergătoare vieții: mute razele de soare, neauzit, plăcut, necunoscută pace, neatinse de plug, mut, străină de vini cântă Leopardi, codri tăcuți, pustiuri stinse, abandonuri, necunoscut mă trezești, reia emulul. Spațiile nocturne quasimodiene învăluite în liniște, anterioare curgerii vieții, precum și sentimentul desprinderii de acestea au un ascendent în tristețea leopardiană de la dispariția lumii originare, viciate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cocosul sălbatic, stabilind o identitate de atmosfera între cele două momente și închizând ciclic curbă existenței. Tăcerea caracterizează lumea de dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul mut și nemișcat al femeii moarte din cantul cu patru strofe scris de Leopardi în 1833: Așa ai fost: acum pe sub țărâna / Ești pulbere și hoit. Pe lut și oase / Încremenita de prisos în piatră, / muta, privind cum anii trec puzderii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creației leopardiene, dimpotrivă, poetul asociază deseori sonoritatea cu trecutul și, în pandant, tăcerea cu prezentul, așa cum procedează și autorul sicilian, un secol mai tarziu, în Vânt la Tìndari: Aspru e exilul / iar căutarea ce-nchideam în tine / cu atât de muta-i armonie azi / se schimbă-n dor de moarte; / orice iubire-i pavăza tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng (trad. AEB).317 Trecând de la o dimensiune reflexiva a timpului (acel timp care măsoară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Angelo Mai: mereu mai viguroasa, / străbuna voce, muta / veacuri în șir (vv. 7-8). Expresia voce antică este reluată de Salvatore Quasimodo într-un context mai reflexiv, cu referire la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru a marca prezentul sau trecutul său personal, pe de altă parte utilizează același topos în corelație cu tematică timpului istoric ce ritmează evoluția întregii umanități, a civilizației. Atât la nivelul individului, cât și la cel al colectivității, prezentul este mut, nemișcat, inert și se află în opoziție cu trecutul conotat pozitiv. În Către Angelo Mai, vocea antică aparține părinților spirituali ai patriei 319, chipuri ideale ale glorioaselor vremuri apuse, a căror tăcere din prezent este relevanță pentru starea de decădere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
corespondență între imaginea auditiva a ploii, străvechi simbol al fecundității și vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai e copil, dar nici adult, rămâne tăcut și uimit: adolescent mut (...) surprins de-o altă viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în timpul căreia eul trăiește o experiență metafizica, se desprinde din peisajul dealurilor ce se apleacă asupra apei insulelor, părăsește starea juvenila de beatitudine și pătrunde în realitatea prezentului: Aspru e exilul / iar căutarea ce-nchideam în tine / cu atât de muta-i armonie azi / se schimbă-n dor de moarte; / orice iubire-i pavăza tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng. (Vânt la Tìndari, trad. AEB).327 Dialectica sunet / tăcere marchează saltul mental în timp
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]