KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Ai auzit de ea? Mina: Nu, n-am auzit, dar tu cred c-ai înțeles-o pe dos. Ilie: De ce crezi asta? Mina: Pentru că tu, se pare, exiști ca să te îndoiești! Ilie: Să știi că așa e, fir-ar al naibii, Mina. Zău că ai dreptate! Mina, hai să-ți spun ceva în legătură cu asta. Auzi, într-o zi mă urc în tramvai, dau un leu pentru bilet, taxatoarea îmi dă biletul și un rest tot de un leu. Am plecat de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-i da... De fapt, nu cred de loc în... Mă prefac, mă prefac, mă prefac... Vorba lui Ilie, dacă-ți spui mereu că unu și cu unu fac trei, cu timpul crezi că-i chiar așa. Vera: Să fiu a naibii, Mina, dacă n-am impresia că-i ohaluicinație, că-i un coșmar. M-e frică. Mina: Da, te înțeleg perfect. La început și mie mi-a fost. Vera: Auzi, Mina, hai să-ți mai dau o idee... adică nu o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Pandele în persoană. Mina: Încă un motiv pentru care o să te toarne... Ilie: Să mă toarne? Ha! Nu știi ce spui, Mina. Dimpotrivă. Ah, viața asta e dată dracului. Și eu n-am priceput nimic din ea. Să fiu al naibii dacă nu-i adevărat. Da' stați jos, ce Dumnezeu... și dă-te mai încoace, Ștefane. Cum să mă toarne? Ba or să tacă și-or să mă propună cu toții pentru avansare. Da, da. Mina: Să te propună la avansare pentru că lipsești

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pietricelele de pe fund... Și-i adîncă totuși. Uite, uite și peștișori. Mina: (cu un mare efort) Dar nu-s peștișori... Ilie: Cum nu-s peștișori? Ba îs peștișori toată ziua. Mina: Eu credeam că-s niște broaște... Ilie: Broaște pe naiba! Tu nu vezi că-s pești colorați? Ai mai văzut tu broaște colorate? Toate broaștele sînt verzi. (o fulgerătoare reacție după care-și revin) Mina: Dar aia de-acolo ce-i? Ce pește e? Ilie: Care aia? Aia-i frunză

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
a constituit o formație spontan organizată, în fața căreia se află Maria; cei din rînd realizează situația și, simultan, încep să cînte mulți ani trăiască, mișcîndu-se în stilul brigăzilor artistice de amatori; apoi totul se sparge într-un rîs general) Al naibii! Oh, tineretul ăsta! Și-ați mai corupt-o și pe biata mama. Ei, gata, gata! Să vedem ce mai e de făcut. (pleacă împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi ce faci, iubitule

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nu simți cînd trece vremea... Și mai uiți de necazuri... de altele. Odihnă activă... știți doar... Noi vă așteptăm... (pleacă) Maria: (după o pauză în care se așteaptă dizolvarea atmosferei stranii creată de delegat) Înseamnă că au aflat. Ei cum naiba au aflat așa de repede! Păi da, nenorocirile circulă mult mai repede decît bucuriile. Așa-i de cînd e lumea. Mihai: Hm! delegatul de bloc! Ce mutră! Și ce fel de a vorbi! Nu știu, dar mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
m-a chemat și mi-a spus: "Faci filosofie cu mine? Îți dau eu o filosofie de n-ai s-o poți duce!" Și mi-a dat. Și, într-adevăr, n-o prea pot duce... Ce mai, e grea a naibii filosofia... Alex: (lui Vecin 1, între ei doi) Auzi, vecine, uite ce vreau eu să-ți propun: eu te învăț la ghitară acordul italian și matale, în schimb, pleci. Vrei? Vecin 1: Stai că nu-nțeleg. Păi cum mă să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
chemat. Păi ce era tot scandalul ăsta dacă nu un strigăt de ajutor, o chemare?! V-am auzit chemarea și am venit. Și asta, să știți, din solidaritate, generozitate și omenie. Val: Vecine, vino să te pup. Să fiu al naibii dacă nu meriți să te pup. (îl pupă) Vecin 1: (către Mihai) Vezi? (către Val) Hai să te pup și eu. (îl pupă) Știți ceva, hai să ne pupăm cu toții! (îl sărută pe Mihai, care, înmărmurit, se duce spre Alex

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am impresia că trăiesc un coșmar. Îmi vine să țip de frică și în același timp îmi vine să și rîd. Așa ceva nu mi-am închipuit că se poate întîmpla! Mihai: Eu mi-am închipuit... Irina: Hai, tata, las-o naibii, iar începi? Mihai: Eu! Irina: Apoi cine se pricepe mai bine ca tine să spună eu! Îl spui bine n-am ce zice. Dar din nefericire ai uitat să-l spui pe noi. Și de asta acum ești singur. Și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nemaipomenit de mult. Nu merge, dar îl repar eu. Mi-l dai mie? Alex: Sigur... luați-l. Vecin 4: Îți mulțumesc, vecine. (se îmbrățișează) Vecin 2: (lîngă Irina și Val) Profesore, ai avut dreptate în chestia aia cu aparențele... A naibii aparențe... Uite, de exemplu, acum eu îmi iau rămas bun de la dumneata... dar asta numai în aparență... pentru că, de fapt, eu vreau să-mi iau rămas bun de la soția dumitale... (către Irina) Îmi pare rău că nu vă mai pot

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
tăcere) Da' măcar îmi stă bine în scoțian? (urlînd) Maria: Ieși! Ieși! Pleacă de-aici! Du-te oriunde! Omoară-te! Ieși! (din bucătărie intră bunica; înregistrează repede situația) Bunica: Ce-i cu tine, băiatule, ai ajuns și femeie?! Mihai: Pe naiba, femeie! Sînt scoțian. Bunica: Da' ce-ți veni cu măscăreala asta?! Mihai: (febril, soluția în buzunar) Vreau să-i păcălesc pe ăștia... Ei cred că eu știu să dansez scoțiene... da' eu nu știu... M-am îmbrăcat așa ca să apar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste. Rușii însă o fac în văzul lumii, fără să le fie rușine. El n

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
merită. E prea incomod. Da, mă rog. Am plecat. Nu uita ce ți-am spus. E spre binele tău. El 1: (după o pauză în care consumă plecarea lui El n; bate vîntul?!) Bine că a plecat! A plecat, dar naibii a mai rămas...! TABLOUL V (El n tocmai o ajută pe Ea 2 să-și îmbrace un halat de casă care, se vede, e mult peste talia ei; apoi îi aranjează părul în dezordinea cea mai expresivă, o machiază, îi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
odată, că m-ai amețit cu țopăiala asta! El 1: (de fapt l-a oprit ea, prinzîndu-l de mîini) Acum că tot m-ați descoperit... Ce căutați aici?! Dați și voi examen de șofer și vă antrenați? Ea 2: Pe naiba. Hai să mergem acasă. El 1: Nu merg acasă. Duceți-vă voi. Eu mai am niște treburi în oraș. Mă duc singur. La revedere. Și-mi cer scuze pentru spectacolul oferit... încă sînt un amator. Trebuie să înțelegeți... (pleacă) Ea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fost și eu revoluționar... Mi-am dat foc la carnetul de partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am fript la degete?! Nu ardea, domnule, și pace! M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi, am fost și persecutat politic... Octav: Nu mă mai miră nimic... Matei: Da, băiatu', am făcut și eu pușcărie... Octav: Săracu'! Cîți

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-am băgat pe gît cinci lumînări cînd ea voia să cumpere numai două? Groparul: Ești dat dracului...! Octav

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mă auzi? Spune-i și Monei că mă înțelegi." Adică nu... ție nu-ți spune... pentru că tu nu poți să-l auzi... Numai eu îl aud și-l văd... Ce spui, dragule! Că mă descurc bine?! Așa e. Sînt dat naibii! Da, Ovidiu, sînt în așteptare... Sînt tolerant... sînt o casă de toleranță... Nu! Te rog, să nu-mi trimiți înapoi jumătatea... N-am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să-ți faci rost de piese de schimb, gura mă-tio și ție..."; au plecat) Octav: (după ce s-a ridicat de pe jos) Dacă venea scoțianul la programul cu fantome, avea ce vedea... Hm! I-ai dat gata... una-două! Ești dat naibii! Mereu ești o surpriză...! Groparul: Ca să nu mă plictisesc... Octav: Ce cont ai tu la mine..., da mă-ntreb ce cont ai acum la țigani...! Groparul: Lasă că nici tu nu-l ai mai gol... Octav:...Bruce Lee...! Groparul: În

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
la noi e atât de bine și în America atât de rău..., cum dracu' e-atât de rău aici și-atât de bine în America?!" Octav: Păcat că tranziția asta ni l-a omorît pe Bulă...! Matei: A murit pe naiba! A murit ca și tine... numai pe jumătate... Eu cred că-i în concediu de creație... Și cînd s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci era atât de rău și-acum atît

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
e ceva mai aproape..., parcă mai știi pe cîte cineva..., cu unii chiar am fost coleg..., unii mai trăiesc... alții... Dumnezeu să-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Lenin... Gh. P. unu: Așa, săracu'! De aia, ca să scape de Lenin, voia să joace Falstaf... și s-a pus pe o cură de îngrășare... care l-a băgat în pămînt... Gh. P. doi: (continuînd să caute în album) Unde naiba e..., că după figură îl știu... Gh. P. unu: Păi tu ce faci?, îl cauți la vii? Caută-l la morți! Gh. P. doi: Ptiu!, ai dreptate... Ți-am spus eu că se confundă... D-aia dădusem, și peste tine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Gh. P. doi: Păi... copiii... i-am fpcut... după divorț... Gh. P. unu: Cum după divorț, Doamne iartă-mă...! Na, că m-a luat gura pe dinainte...! (se bate peste gură) Măi tov. Paleu, ia zi-mi și mie cum naiba se fac copii c-o nevastă de care ești divorțat?! Gh. P. doi: Tov. Pavel..., uite vă spun cinstit..., ca între doi membri de partid... Tov. secretar, de la lemne mi se trage... Gh. P. unu: (ieșit din rol) Dumnezeule mare

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
În fiecare luni seara, seara mea liberă, vii aici și mă plimbi printre... bălăriile unui trecut..., căruia tu îi spui paradis...! Gh. P. doi: Și ce, nu e paradis? Față de prezent, ce să mai vorbim! Gh. P. unu: Paradis pe naiba! Ei, mie-mi vine să fug de paradisul ăsta al tău! Gh. P. doi: Ești fraier! Mai bine-ai fugi de viitor...! Viitorul e cel mai periculos..., mai urît..., pentru că la capătul lui ne așteaptă moartea... Așa că hai în trecut

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rău nimănui... Da de unde știi tu cît rău ai făcut cu notele alea de relații..., cum le zici tu...? Gh. P. unu: Păi... știu... pentru că atunci cînd le scriam... mă gîndeam dacă puteam provoca vreun rău... Gh. P. doi: Pe naiba! Astea erau aranjamente, aranjamente, aranjamente, mereu aranjamentele cu tine însuți! Gh. P. unu: Ce tot îi dai cu aranjamentele! Ce aranjamente, care aranjamente?! Gh. P. doi: Alea pe care le facem toți cînd nu ne convine să trăim cu jegu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat! (copleșit, se așează pe unul dintre fotolii) Cu el mai rămăsesem... că restul... s-au... retras... în pămînt... sau în cer... sau naiba știe pe unde-or fi..., cetățeni ai nicăierului..., cum spune poetul... (se ridică, privește spre miniscenă) Ei, și-a împlinit visul... visul său secret... să moară pe scenă... Nu pot să-mi iert că l-am chinuit cu prostiile astea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]