5,149 matches
-
1935, Friedrich Wolf ar fi fost clasificat ca „evreu plin” ("Volljude"), iar fiii săi „jumătate evrei” ("Halbjuden"), cu toate că nici unul dintre aceștia nu au avut vreodată vreo tangență valabilă cu iudaismul sau cu identitate evreiască. Pentru membrii familiei Wolf, legislația rasială nazistă ar fi putut duce la pierderea multor drepturi cetățenești, dar această eventualitate este o speculație gratuită. Potrivit legilor rasiste naziste (în vigoare în perioada 1935-1945), soții așa-ziși „arieni” din familiile „mixte” germano-evreiești erau de asemeni ținta unui regim de
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
aceștia nu au avut vreodată vreo tangență valabilă cu iudaismul sau cu identitate evreiască. Pentru membrii familiei Wolf, legislația rasială nazistă ar fi putut duce la pierderea multor drepturi cetățenești, dar această eventualitate este o speculație gratuită. Potrivit legilor rasiste naziste (în vigoare în perioada 1935-1945), soții așa-ziși „arieni” din familiile „mixte” germano-evreiești erau de asemeni ținta unui regim de discriminare rasială și anulare de drepturi fundamentale; căsătoriile mixte erau condamnate de ideologia regimului nazist, iar germanii așa-ziși „arieni
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
speculație gratuită. Potrivit legilor rasiste naziste (în vigoare în perioada 1935-1945), soții așa-ziși „arieni” din familiile „mixte” germano-evreiești erau de asemeni ținta unui regim de discriminare rasială și anulare de drepturi fundamentale; căsătoriile mixte erau condamnate de ideologia regimului nazist, iar germanii așa-ziși „arieni” clasificați drept „trădători”. În orice caz, familia Wolf a plecat din Germania în 1933, înainte de apariția legilor rasiale de la Nürnberg, astfel încît cea mai plauzibilă eventualitate este că nu au făcut acest lucru din cauza unei
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
unui bestseller numit "Die Natur als Arzt und Helfer" („Natura ca medic și ajutor”), acesta devenise membru al Partidului Comunist German și candidase din partea acestui partid la alegerile pentru Consiliul municipal din Stuttgart din 1929. După victoria Aliaților asupra Germaniei naziste și abolirea legilor de la Nürnberg, au dispărut normele legislative care impuneau în mod criminal o identitate și o apartenență religioasă iudaică fictivă și rasială. Odată cu dispariția modalităților criminale naziste de impunere a unei identități religioase fictive, a dispărut eventualitatea ca
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
Consiliul municipal din Stuttgart din 1929. După victoria Aliaților asupra Germaniei naziste și abolirea legilor de la Nürnberg, au dispărut normele legislative care impuneau în mod criminal o identitate și o apartenență religioasă iudaică fictivă și rasială. Odată cu dispariția modalităților criminale naziste de impunere a unei identități religioase fictive, a dispărut eventualitatea ca Markus Wolf să poată fi considerat de apartenență iudaică, fapt care nu a existat niciodată. Din Franța, familia Wolf a emigrat în 1934 în Uniunea Sovietică, unde Markus Wolf
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
Nord denumește acel teritoriu în suprafață de 43.492 km din Transilvania care în anul 1940 a fost cedat de Regatul României Ungariei fasciste ca urmare a Dictatului de la Viena. În primăvara anului 1944 a fost ocupată militar de Germania nazistă, iar în toamna aceluiași an de Uniunea Sovietică. În 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris, Transilvania de Nord a fost restituită României. Populația era compusă, conform recensământului românesc din 1930, din 2.393.300 de locuitori, dintre care 1
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
Wehrmachtului a elaborat planul Margareta 2, de ocupare a Regatului României. După ce prin lovitura de stat de la 23 august 1944 România a înlăturat dictatura militară a lui Ion Antonescu și a trecut de partea coaliției antihitleriste, trupele ungare loiale Germaniei naziste au primit de la Berlin permisiunea deschiderii unei ofensive militare cu obiectivul ocupării Transilvaniei de Sud și fixării crestei Carpaților drept linie a frontului sovietic. Operațiunea militară a început pe 5 septembrie 1944 în centrul Transilvaniei, însă înaintarea germano-ungară a fost
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
de Nord. La 12 septembrie 1944 a fost semnată la Moscova convenția de armistițiu între guvernul român și guvernele Națiunilor Unite, prin care a fost consfințită starea de fapt a ieșirii României din războiul antisovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Convenția a prevăzut participarea României la război cu 12 divizii, anularea prevederilor arbitrajului de la Viena și plata de despăgubiri de război către Uniunea Sovietică și celelalte Națiuni Unite. Paragraful 19 al convenției prevedea: "guvernele aliate consideră prevederile Arbitrajului de la Viena
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
Germania, dar după război devine liberă. Odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, Lituania și-a recâștigat independența prin semnarea Declarației de Independență la 16 februarie 1918. Începând cu 1940, Lituania a fost ocupată în primul rând de către Uniunea Sovietică și apoi de Germania nazistă, care invadează Lituania în 1941, perioadă în care majoritatea cetățenilor evrei sunt uciși în ghetouri sau dispar în lagăre de concentrare. În 1944, când al doilea război mondial se apropia de sfârșit și germanii se retrăgeau, Uniunea Sovietică a reocupat
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
fără vreo autorizare parlamentară, proclamă a cincea constituție provizorie, care acorda puteri depline președintelui și partidului acestuia, Uniunea Națională Lituaniană. Smetona își asumă titlu de "tautos vadas" (conducător al națiunii) și treptat începe să își clădească cultul personalității. Când Partidul Nazist vine la putere în Republica de la Weimar, relațiile germano-ucrainiene se înrăutățesc mai ales datorită faptului că germanii nu acceptu pierderea regiunii Klaipėda. De asemenea, naziștii finanțau organizațiile antinaționale din țară, astfel că în 1934 statul lituanian a judecat și condamnat
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de persoane (în mare parte militari cu funcții înalte, polițiști, personalități politice și membrii familiilor acestora) sunt deportați în Gulag-ul din Siberia, unde foarte mulți și-au pierdut viața datorită condițiilor inumane de aici. Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
deoarece țara intrase sub controlul naziștilor. Guvernul provizoriu își constituise forțe de ordine proprii, organizate sub forma unor batalioane denumite "Tautinio Darbo Apsaugos Batalionas". Membrii acesteia, în mare parte naționaliști și extremiști s-au dovedit a fi colaboratori ai Germaniei naziste și au fost folosiți pentru masacrarea evreilor în timpul Holocaustului. O altă organizație de tristă amintire este "Poliția de Securitate Lituaniană" (Saugumo policija), activă în Vilnius. Și aceasta a cooperat cu naziștii, sprijinindu-i în diverse acțiuni chiar și în afara țării
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
la represalii trimițând o serie de persoane importante la lagărul de concentrare de la Sztutowo. Generalul Povilas Plechavičius, cunoscut încă din perioada Războaielor de Independență Lituaniene, formează "Forța de Apărare Teritorială a Lituaniei", trupă militară compusă din voluntari și subordonată Gemaniei naziste. Politica dură dusă de Germania a cauzat și o atitudine de rezistență din partea populației. Astfel, pe 25 octombrie 1943 se înființează "Comitetul Suprem pentru eliberarea Lituaniei", organizație care avea ca obiectiv eliberarea țării. O altă formă de rezistență împotriva ocupației
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Politica dură dusă de Germania a cauzat și o atitudine de rezistență din partea populației. Astfel, pe 25 octombrie 1943 se înființează "Comitetul Suprem pentru eliberarea Lituaniei", organizație care avea ca obiectiv eliberarea țării. O altă formă de rezistență împotriva ocupației naziste au constituit-o trupele de partizani pro-sovietici. La acestea făceau parte, în afară de lituanieni, și ruși, belaruși și evrei. Aceste trupe erau active în special în partea de est a Lituaniei și militau pentru integrarea acesteia în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat. Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii, puterile Axei, că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite. Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare "regimuri marionetă", (în mod special în literatura Aliaților). Aceste țări marionetă includ: În timpul perioadei războiului din Pacific, (din care face parte și teatrul de luptă Pacific
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
împotriva căruia, în martie 1933 s-a declanșat o uriașă campanie mediatică. Mișcarea Legionară provoca temeri la Paris, nu numai prin acuzele la adresa politicii economice aplicate în România, ci și prin faptul că era văzută ca principalul agent al politicii naziste în România. Ascensiunea politică, economică și militară a Germaniei periclita interesele Franței în această parte a Europei. În vara anului 1933, I.G. Duca a făcut o vizită la Paris, unde s-a angajat să termine cu "problema legionară" dacă va
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
finanțate "copios" de naziști, prezentă permanent în presa franceză interbelică, a fost demontată abia în anii '80 de către istoricul german Armin Heinen, care a demonstrat că între 1933-1938, nu au existat legături economice sau politice semnificative între Mișcarea Legionară și naziști. Pe plan intern, în toamna anului 1933 Carol al II-lea a decis că este mai bine să accepte un guvern liberal, după 4 ani de guvernare țărănistă, plină de scandaluri de corupție, declin economic și conflicte politice interne. Marți
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
de la Ialta din 1945. Aceste deportări pot fi considerate printre altele și drept o răzbunare împotriva celora care au declanșat dezastruosul război. Ele au încălcat însă dreptul internațional. În timp ce prin Procesele de la Nürnberg organizate de Aliați în 1945-1946, capii puterii naziste au fost condamnați la închisoare sau chiar la moarte, unul din principalele capete de acuzare fiind deportarea populației civile, pentru deportările în Uniunea Sovietică, în condiții inumane, pe care istoricul american Alfred de Zayas le compară cu munca forțată impusă
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
o uriașă popularitate în rândul populației germane din Cehoslovacia. După 1933, Partidul Național Socialist al Germanilor Sudeți (SdP) a dus o politică de escaladare a conflictului cu autoritățile statului cehoslovac. Liderul partidului, Konrad Henlein, avea o înțelegere secretă cu Partidul Nazist la putere în Germania și făcea noi și noi cereri greu de satisfăcut de autoritățile centrale, astfel încât Hitler să poată să aibă justificarea intervenției în conflict. Imediat după "Anschluss" (absorbirea Austriei în Al treilea Reich) din martie 1938, Hitler s-
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
intervenției în conflict. Imediat după "Anschluss" (absorbirea Austriei în Al treilea Reich) din martie 1938, Hitler s-a autoproclamat apărătorul etnicilor germani trăitori în Cehoslovacia, declanșând "Criza Sudeților". Naziștii, împreună cu aliații lor germani din Sudeți, cereau încorporarea regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslocac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităților de la Praga să accepte cererile naziste, sperând astfel că se va reuși evitarea izbucnirii unui război general
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
împreună cu aliații lor germani din Sudeți, cereau încorporarea regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslocac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităților de la Praga să accepte cererile naziste, sperând astfel că se va reuși evitarea izbucnirii unui război general prin politica împăciutoristă. Primul ministru britanic Neville Chamberlain s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden pe 15 septembrie și a căzut de acord cu cedarea Sudetenland. Trei zile
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
de germani între 1 și 10 octombrie 1938. Unificarea regiunii cu Al treilea Reich a fost urmată de expulzarea celei mai mari părți a cehilor din zonă în Cehoslovacia ciuntită. Restul teritoriului cehoslovac a fost invadat și anexat de Germania Nazistă în martie 1939. Sudetenland a fost inițial plasat sub administrația militară în frunte cu "guvernator militar" generalul Wilhelm Keitel. Pe 21 octombrie 1938, teritoriile sudice anexate au fost împărțite între regiunile administrative germane învecinate (Reichsgau). Părțile de nord și de
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
afectate de "Gleichschaltung". În ciuda tuturor acestor fapte, pe 4 decembrie 1938, în cadrul alegerilor pentru Reichsgau Sudetenland, 97,32% din participanții la vot și-au exprimat preferința pentru NSDAP. Cam o jumate de milion de germani sudeți au devenit membrii Partidului Nazist, adică 17,34% din populația germană din Sudetenland, o proporție mai ridicată decât în restul Germaniei, unde erau înscriși în partid 7,85% din populație. Datorită cunoașterii limbii cehe, numeroși germani sudeți au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
din Sudetenland, o proporție mai ridicată decât în restul Germaniei, unde erau înscriși în partid 7,85% din populație. Datorită cunoașterii limbii cehe, numeroși germani sudeți au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, ca și în organele represive naziste (Gestapo și altele). Cel mai cunoscut dintre acești germani a fost Karl Hermann Frank, general SS și de poliție, secretar de stat în Protectorat. După încheierea celui de-al doilea război mondial, la Conferința de la Potsdam din 1945, s-a
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]