4,047 matches
-
s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În ochi. Vrea să se asigure că celălalt e Încă În toate mințile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia. Cum Khayyam nu-l contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile de la moartea lui Nizam. Acesta spusese „În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară, urmărirea continua. Trei perechi de ochi surâzători mă contemplau, trei femei al căror păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați de ansamblul știrilor străine și dacă vă simțiți În stare să aduceți ținuturile Îndepărtate la Îndemâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau seama că Suze pleacă aproape în fiecare weekend și tot ce‑și ia cu ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin faptul că nu se complică inutil. În zadar ne-am adresa lui În continuare; mai mult decît să repovestească felul În care a omorît un animal ilogic, n-are ce răspunde. Dealtminteri, aventurile artei moderne au toate la bază neîncrederea În rezultatele expediției lui În labirint. Ele lasă impresia că n-au Încredere În ceea ce a declarat Tezeu sub soarele mediteranean, nutrind suspiciunea că această lumină puternică, teatrală, nu face decît să ascundă adevărul, mai mult decît ar face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu-l putem crede și nu-l putem urma? Un paradis pierdut se bazează totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei veri. Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face e s-o regretăm, iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere și batjocură. Ca și cum ar fi zâmbit doar în gând, un zâmbet lat, satisfăcut, din care n-a ieșit la suprafață mai nimic. Nimic, de fapt, nimic, nici vorbă să comită Vasile, zis Basil, asemenea măgării, poate i s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam cum să spulber neîncrederea. Nu, n-are rost să protestați, de ce să ne ascundem sub fraze de politețe. Sunt imprudent de sincer, cum ați putut remarca. Numai cu cei care mă interesează cu adevărat. Așa am decis să fiu și cu dumneavoastră, încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copiilor. Evaluarea nu trebuie să fie rigidă și subiectivă, fiindcă creativitatea nu are nicio legătură cu rutina, blocajul și inerția. O apreciere nefavorabilă a creativității, duce la reacții nefaste, grave, dezastruoase, periculoase. Ele inhibă motivația de a mai crea, cultivă neîncrederea în sine. Ce se întâmplă însă dacă ignorăm creativitatea? Studii aprofundate consemnează o reducere a gândirii, a performanțelor creatoare, atitudinea îl demobilizează , încet dar sigur, pe creator și creează pseudovalorile. Putem afirma că se poate ajunge la sentimente de frustrare
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat... Neînțeleasă Motto: Mi-e teamă că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să o ating, că ea se lasă în brațele mele cu toată greutatea. Stă pe picioarele ei, dar e mult mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
celui decedat sau dacă auzi că fostul soț se recăsătorește, oricare dintre aceste situații poate provoca recurența unor sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare de veghe, îl văd pe Patrick stând pe trepte și așteptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un tip nemaipomenit, are o slujbă bună, e fermecător, bine îmbrăcat și inteligent - iar eu pur și simplu n-am putut să cred că meritam să fiu cu un asemenea bărbat. Jennifer, care stă lângă mine, dă din cap cu neîncredere. Mă uit la ea și o aprob din priviri. Lipsa de respect a lui Daisy față de sine ne surprinde. Jennifer încearcă să-mi zâmbească timid. Văd că Ben și Finn se uită foarte uimiți. Pare de necrezut că o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spiritul care a dus la crearea Imperiului Britanic. —Vrea cineva să meargă să bem ceva? — Da, eu vin. Ai o preferință? mă întreabă Ben. Nu, dar ar trebui să găsim un bar prin preajmă, poate pe lângă metrou. Mă uit cu neîncredere de-a lungul străzii liniștite. —Eu și Finn intenționăm să mergem undeva, ne informează Daisy, un pic jenată. Trebuie să scriu un articol și Finn mă însoțește, pentru că astfel de petreceri sunt foarte plictisitoare dacă nu ai companie. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreunei încercări a lui Daisy de a ieși cu bărbați care să țină la ea, dar pe care să descopere că nu-i poate suferi. Totuși, îi spun lui Davey despre schimbarea lui Daise. Cu umerii lăsați în jos a neîncredere și a resemnare, îmi spune că nu va crede decât când va vedea cu ochii lui. Jake trece să mă ia sâmbătă dimineață; a lucrat până târziu vineri seara, deci nu am putut pleca imediat; și poate că e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
băutură, alese o sticlă de vin sec Château Lafitte din care bău moldovenește, apoi urmări un film În care scenele sexy Îi treziră o anumită parte a sufletului său și amintindu-și de butonul siclam apăsă cu oarece sfială și neîncredere. A adormit fără ca butonul să-și facă efectul și taman când Ștefan se visa la mare, Într-un alt hotel, Într-o altă cameră și Într-un pat unde ținea În brațe pe subordonata sa iubită, cu care plecase de la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
urma să aibă foloase din orânduirile cele noi. Ajutorul prea puțin energic al acestora din urmă își are izvorul, pe de o parte, în teamă de adversari, întrucât aceștia au legile de partea lor, iar, pe de altă parte, în neîncrederea oamenilor, care, într-adevăr, nu cred în lucrurile noi decât atunci când constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că, ori de câte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe când
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dea ușor crezare acuzațiilor sau să treacă prea repede la acțiune, și nici să se sperie din nimic. Trebuie să procedeze cumpătat, cu înțelepciune și cu omenie, iar încrederea prea mare să nu-l lipsească de prudență, după cum prea marea neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință. Se pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fii și una, și alta; dar, întrucât este greu să împaci
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
tot, nu vezi În ce hal am ajuns? mai zbiară bărbatul, Încercând să-i smulgă fetei microfonul din mână. ,,Mai bine ai face trotuarul, decât să ne sâcâi cu Întrebările tale idioate,, A venit rândul unui student să-și exprime neîncrederea În Uniunea Europeană, și să spună pe un ton blazat, că abia așteaptă să plece din țară. Apoi, microfonul cu pricina, este vârât În gura unui țigan tânăr și știrb care se bucură că ,, nu-i mai trebuie pașaport, ca să ,,ciordească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
exact În locul În care cerșește. I-a făcut bine plimbarea, a uitat pentru o oră de apăsătorul sentiment al morții pe care-l trăiește În ultimul timp. A remarcat acea Încruntare generală din privirile semenilor, ca pe un semn al neîncrederii În ei, nicidecum ca pe o risipă de energie negativă. Trenul a luat-o la goană spre stația următoare și Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final, redactora, Își exprimă neîncrederea, că Antoniu ar puatea fi autorul cărții pe care o are În față, mai precis al celor două caiete cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]