3,535 matches
-
sediul atâtor satisfacții și revelații, natura, Frumosul, familia și afectul profund ce o Însoțește, aptitudinea de a acționa, de a face să se supună materia și legile ei propriei tale voințe. Și, poate, mai presus de toate acestea, spaima de Neant. Or, a face „locuibil” neantul, a-l imagina, a-l reprezenta prin criteriile noastre, potențate În cheie pozitivă, este un fapt extrem de atrăgător. Pentru mulți credincioși, de altfel, credința Într-o viață viitoare este sinonimă cu credința, de fapt; paradisul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
natura, Frumosul, familia și afectul profund ce o Însoțește, aptitudinea de a acționa, de a face să se supună materia și legile ei propriei tale voințe. Și, poate, mai presus de toate acestea, spaima de Neant. Or, a face „locuibil” neantul, a-l imagina, a-l reprezenta prin criteriile noastre, potențate În cheie pozitivă, este un fapt extrem de atrăgător. Pentru mulți credincioși, de altfel, credința Într-o viață viitoare este sinonimă cu credința, de fapt; paradisul sau infernul ca pedepse sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu sunt bântuite, presate, de „amenințarea” ei, de existența ei ineluctabilă. Suntem aproape obligați de a fi, gândul că tot acest Întreg teatru viu, formidabil, În care am fost „aruncați, parașutați” are o limită ne umple, e drept, de spaima Neantului care ne-a precedat și care ne urmează, dar dacă păstrăm un rest de curaj, de calm, de real bun-simț, vom privi mai cu atenție ce ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care sunt ascunse În această realitate peste care lunecăm cel mai adesea Îmbibați de un fel de torpoare sau semi-conștiență, tocind-o! Și, Într-adevăr ca pe niște copii, ea trebuie să ne „amenințe” cu sfârșitul, cu extincția implacabilă, cu Neantul, pentru a crea În noi acele felurite reacții, dintre care, cum o spuneam, marea majoritate nu trec de spaima difuză și ascuțită ce ne Împinge În depresii, mituri salvatoare sau boli, diagnosticate sau nu. Dar ea, divina Moarte - pentru a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o demnitate a ființei și Într-un bun echilibru cu principiile și credințele noastre pozitive, În flagranță, mai ales, cu „umilința și teroarea” extincției umane, „azvîrlirea” noastră În neant de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic În realitatea fenomenală și cosmică, Unamuno afirmă, la sfârșitul „revoltei” sale: iar dacă toate acestea trebuie să se Întâmple „astfel” și existența noastră lucidă și luptătoare va fi nimicită printr-o simplă respirație
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pândă aproape animalică, resuscitată brusc din straturile adânci ale paleo-genealogiilor umane. Am fost brusc aruncați Într-o pădure umană și În formele unor animaloide inferioare și „vinovate”, pradă celor ce poartă „alte” Însemne, decretate de o putere superioară, ieșită din neant, care Înlocuiește meritul și prestigiul nu numai cu forța tancurile sovietice care „moțăiau” cu zecile În jurul marilor orașe - și care, s-a văzut, În ’56, au intrat În Budapesta, iar În ’68 În Cehoslovacia! -, dar și cu acel „prestigiu” ciudat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțin răbdătoare, mai puțin „curajoase”, ca niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale oarbe care ies din coaja lor, Îmbăiate, Încleiate În sucuri și resturi de ouă sau placente, oricând apte de a recădea În neant sau Într-o moarte, În neființa ce, În aceste cazuri numeroase și abia dramatice, nu urmează unui ciclu de existență, ci este totul - Moartea ca singura formă a vieții! Și, oricât ar părea de curios unor minți obișnuite cu procesele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la moarte. Tata mă privi acum direct în ochi, zâmbi trist, fără urmă de teamă, și rosti un singur cuvânt. „Robby“. Aparatul se apropie rapid de el, tata mai rosti încă o dată „Robby“, înainte ca imaginea să se destrame în neant. Anticlimaxul generat de faptul că nu văzusem ce i se întâmplase tatălui meu în momentul morții m-a silit să revăd secvența video din momentul crucial, crezând că mă va ajuta să înțeleg ceea ce vizionasem și dintr-o dată mișcările mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușor dimensiunile naturale ale tabloului, spre beneficiul celor care îl privesc. O „denaturare” atent calculată. Ce gânduri poți avea în fața mirabilei pânze? Zâmbetul Artei adresat timpurilor perisabile, șirurilor de oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de festivisme ar însemna un șoc emoțional, o transfigurare cognitivă, un „moment al adevărului” și al dezgolirii interioare, de pe urma căruia ar putea rezulta un experiment literar foarte interesant, demn de statura unor scriitori europeni, de capacitatea lor de a simți neantul... Păcat că nici una dintre gazdele noastre - o spun acum, la penultima escală a Trenului Literar - nu a avut această idee funambulescă, scăpată de sub obsesia organizării ireproșabile. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați, o parte, la hotelul Polonia, ceilalți - la Metropol, ambele situate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
societăți perfecte”, uitându-se că utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut o carieră fulgurantă, apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii, continente „roșii sau negre”! „Nevoia de politic” a scriitorilor, nevoia, poate, de un „alt mit”, o boală de care s-au lăsat, benevol, infectați generații de tineri intelectuali de mare capacitate intelectuală, de la un Ernst
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac, și el a fost! (Iată poziția idealistă certă: copacul există doar când privirea poetului îl „întâlnește”, ea îl scoate din neant, conform apriorității spațiale kantiene. Rilke exclamă la rându-i: Nichts war noch vollendet eh ich es erschaut! - Nimic nu era împlinit înainte de a-l fi privit eu!Ă Ca să fie ceva între noi, altcineva - sau eu însumi - am botezat ceea ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
semne de, dacă nu independență, oricum de personalitate și de inițiative riscante uneori, în afacerile externe! - Maurer însuși „a înghițit-o”, așa cum a înghițit și „Tezele din Iulie” și, în scurtă vreme, privilegiile sale au fost înjumătățite, apoi reduse la neant. „Pasivitatea” sa, de fapt „lașitatea” sa din acea primăvară și vară a lui ’71 a fost primul semn de cedare a elitei politice și culturale, și ea e explicabilă poate prin „stupefacția” pe care a resimțit-o la acest neașteptat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai și nimerește câteodată, continuă după aceea să îmbătrânească în anonimat, pe când profetul religios, cu infuzie lentă, rezistă mai bine desuetudinii, pentru că el răspunde unor interese mai viscerale și mai perene decât programul unei legislaturi: acelea de a vindeca de neant și de singurătate. Foc de paie, în primul caz, jeratic acoperit de spuză în cel de-al doilea. Pînă la urmă, eșecul sau succesul unei preziceri depind de răspunsul la întrebările: cine va avea interesul s-o repete, unde, când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a nu primi nici una. Toate sistemele se reduc la patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în contextul simbolismului selenar și acvatic valențe cosmologice și domesticesc însăși fiara haosului. Călătoria inițiatică privește subiectul în mișcare, funcția formatoare a plecării din universul familiar antrenând motive universale, precum ajutoarele năzdrăvane, probele maritale și confruntarea cu ipostazele zoomorfe ale neantului. Toate aceste structuri inițiatice rezultă din analiza pe textele populare, singurele emitente ale sensului arhetipal. Instrumentele alese așază creația populară în spațiul privilegiat al cunoașterii pe care o vom sonda simbol cu simbol. În universul ordonat, finalitatea precisă a ritualului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găină nu sunt nimic altceva decât o remanență a stâlpilor zoomorfici pe care se înălțau odinioară construcțiile rituale”, duplicarea lor în spațiul social conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru al cosmosului, reîncărcat acum cu energie fertilă. Portrete de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată dominanta solară, basmele și baladele întregesc portretul și ritualul parcurs cu alte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la cultul solar. Animalul mitic, specific faunei altor continente, apare în colindele de fecior ca exponent al Haosului ce trebuie învins. Ca pui al leului, calul certifică domesticirea anterioară a stihiilor și cu atât mai mare este forța lui asupra neantului, cu cât este consubstanțial cu el. Într-o altă variantă, calul nu este identificat cu un animal, ci comparat cu un alt simbol solar, care „cumulează funcțiile luminii și ale focului”: „Cu un călușel/ Ca ș-un vulturel”. Elementele constituente
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales. Frații mai mari sunt și ei neofiți, dar numai datorită celui mic nu-și ratează inițierea. Dacă mezinul nu i-ar scoate din burta Scorpiei și nu ar ucide și cel din urmă zmeu, ei ar deveni una cu neantul. În basme, figura ultimogeniturii este sinonimă cu cea a eroului învingător. În mod necesar născut al treilea, el recuperează ratările fraților, care devin astfel necesare pentru victoria lui. Înainte de vitejia redusă de care dau dovadă, fraților lui prâslea le lipsesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cufundat în apă, în timp ce calului i se potrivește catharsis-ul prin principiul ignimorf. Pe de altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi forța care va supune, din nou, neantul. Însemnarea celui mai tânăr primește funcția unei mutilări inițiatice în Basmul cu Țugunea, fiul mătușei: „trei frați, doi zdraveni ș-ăl mai mic olog, că - având să fie năzdrăvan și mare viteaz din fire - o zmeoaică bătrână îi luase vinele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sintagma specifică incomensurabilității și nedeterminării („se ducea ce se ducea”), ca structură cristalizată, se întâlnește în toate speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este necesară. În întâmpinarea eroului iese întruparea malefică pentru măsurarea forțelor dintre cosmos și neant. Imaginea drumului parcurs până la jumătate, unde răul se ivește, este un motiv specific descântecelor: „S-o sculat (cutare),/ Marți dimineața, gras și frumos,/ Bun sănătos,/ Și-o plecat pe cale,/ Pe cărare,/ Pe drumul cel mare./ Când la jumătate de cale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofiților din triburile arhaice, izolare ce eliberează subconștientul depozitar al angoaselor colective, ca imagine holomorfică a haosului de dinainte de geneză. Protagonistul baladelor fantastice se află în mișcare, dinspre cunoscut, spre spațiul de interferență a lumilor, adică fîșia de limită de unde neantul poate reveni. El nu întârzie niciodată să găsească drumul de acces, care păstrează mereu aceleași trăsături. „În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului,/ Pe cel drum cam părăsit,/ Cu negară-acoperit,/ Cu troscot verde-nvelit” (Mistriceanul I, 7) e locul unde Șarpele îl așteaptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]