5,491 matches
-
înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi pare totală, iar Bizu îi mărturisește într-un târziu insatisfacția de a n-o fi găsit (în realitate) pe potriva plăsmuirii lui ideale, într-o secvență de o artificialitate greu tolerabilă. Astfel, la neavenitele mărturisiri ale nefericitului amant virtual ("-Te doresc când nu te văd, și nu te doresc de îndată ce te văd", "-Nu te văd când te văd, și te văd când nu te văd" etc.) placida și versata femeie se conformează din instinct situației și, când
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanțe și drame sentimentale. Când însă un anume Ciurescu, agentul ce salvase pe Mili, îl identifică după fotografia pe care femeia o purta în poșetă, Bizu începe să înțeleagă și să-și regrete orbirea. Implicat de data aceasta direct în nefericitul eveniment, chiar dacă fără știrea lui, scenariul melodramatic al sinuciderii nu i se mai pare absurd, și îl încearcă un puternic sentiment de culpabilitate. La fel ca în alte situații asemănătoare, agronomul simte nevoia singurătății și a unui sever examen de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar nu numai. Spre exemplu, înainte de a-l
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dispusă la jertfa de sine ("ai nevoie de mine, cum n-are nimeni altul din câți cunosc eu"), înclinată fiind mai mult spre duioșie decât spre admirație ("pe lângă inteligență, ai și-o duioșie de copil dezarmat"). Ea îl roagă pe nefericitul amorez să se abțină, umblând "cu sânii aproape goi sub nările lui", și plânge pentru că nu-l poate face fericit. La rândul său, poetul ("ca un copil") își lasă capul "pe sânul moale al femeii" și "își afundă fața în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numai într-un singur fel: cântând aria Violetei din Traviata, ce plăcuse poetului încă de la începutul dragostei lor, la Viena poetul o preferă, așadar, în rolul "Damei cu camelii"179 (tipul feminin celebrat de romantici). În plus, ceea ce anihilează voința nefericitului amorez, hipnotizându-l, nu e atât imaginea senzuală a brațului dezgolit (adorat și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi fost generoasă și de a fi putut împăca pasiunea (erotică și artistică, deopotrivă) cu îndatoririle burghez-matrimoniale. Mulțumită de sine, după lectura nuvelei inspirate de idila cu genialul poet, femeia își sărută din nou soțul, ca-n vremurile bune, iar nefericitul amant pleacă la fosta lui iubită cu lacrimi în ochi și cu durerea despărțirii în suflet, fără să știe că "dragostea de dragoste va mai renaște în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
momente în care destinul unora era marcat de regulile și exigențele comunității politice ori sociale, ale statului sau ale anumitor componente ale acestuia. Între cei pe care am ales să-i prezentăm sunt personaje puțin cunoscute precum boemul, dar și nefericitul poet piteștean Florian Becescu, sau Victor Eminescu, nepotul marelui Eminescu, ce devenea în anii interbelici un obișnuit al teraselor bucureștene unde se reuneau scriitorii. Sunt și oameni despre care istoria nu a reținut nimic, fostul locotenent Vasile Butză, ce a
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
studiile cu un doctorat la Universitatea Liberă din Bruxelles. Poate s-a oprit la licență, poate s-a reîntors în țară... din păcate, despre viața sa de student nu putem să dăm seama în momentul de față decât pentru acea nefericită luna a începutului de an și cele două episoade fugitive din vara lui 1904! ... Până la urmă, se pare ca Victor Eminescu a obținut o licență în științe juridice la Universitatea din București, cum arată Lucian Predescu în Enciclopedia României. Cugetarea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
încă foarte puțin. Prin urmare: în ce lume te-ai trezit? Virgil Nemoianu: E o întrebare pe care mi-o pun eu însumi uneori. Cei mai mulți oameni, atunci când vorbesc despre copilăria lor, spun că au avut o copilărie fericită sau una nefericită. Or, mie mi-ar fi foarte greu să răspund, întrucât copilăria mea a fost în bună parte o copilărie fericită și în bună parte o copilărie nefericită. Nefericită, în sensul că făceam parte dintr-un grup social care era persecutat
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
vorbesc despre copilăria lor, spun că au avut o copilărie fericită sau una nefericită. Or, mie mi-ar fi foarte greu să răspund, întrucât copilăria mea a fost în bună parte o copilărie fericită și în bună parte o copilărie nefericită. Nefericită, în sensul că făceam parte dintr-un grup social care era persecutat, se afla sub asediu, era într-un permanent pericol. De exemplu, am impresia că, la un moment dat, când aveam vreo nouă ani, eram cel mai vârstnic
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
despre copilăria lor, spun că au avut o copilărie fericită sau una nefericită. Or, mie mi-ar fi foarte greu să răspund, întrucât copilăria mea a fost în bună parte o copilărie fericită și în bună parte o copilărie nefericită. Nefericită, în sensul că făceam parte dintr-un grup social care era persecutat, se afla sub asediu, era într-un permanent pericol. De exemplu, am impresia că, la un moment dat, când aveam vreo nouă ani, eram cel mai vârstnic mascul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mai tare, s-ar exprima incoerent și nu dorea să se facă de râs, să devină ridicol. Nici să mai improvizeze un alt neadevăr, nu mai era în stare. Își impuse să se gândească la altceva, dar nu reușea. Acea nefericită poveste, cu final neașteptat, îi reveni involuntar în memorie. Totul a început spre sfârșitul vacanței de vară, înaintea ultimului an de liceu. Printr-o fericită întâmplare, a cunoscut o fată, mai bine spus o sfârlează, îmbrăcată în rochie albastră, o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vor observa lipsa; adormi seara și te trezești în zori. Atunci să ai mare grijă! Când vei fi din nou pe Pământ să nu destăinui nimănui cele văzute și trăite aici că nu vei fi crezut! Vei deveni cel mai nefericit și neînțeles teluric! Mai mult decât atât, mulți te vor considera bolnav psihic! Am înțeles. Dar cu noi, de acum-încolo, ce se va întâmpla? Tocmai am fost înștiințat că ne apropiem de Terra. Rămâi cu bine! Ne vom revedea peste
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tudor Mușatescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Băieșu și alții. Drama (gr. dráma - acțiune) numește piesa de teatru care exprimă scenic complexitatea vieții, prezentând întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Urmărind destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, drama reliefează în mod pregnant noțiunea de „dramatism“, fiindcă „im plică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). - În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care ai optat. INTRODUCERE: Drama. Definirea conceptului Exprimând scenic complexitatea vieții, drama prezintă întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Această specie a genului dramatic reliefează conflicte puternice, surprinzând în mod verosimil destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, care „implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). În teatrul modern, interesul nu mai este concentrat în planul întâmplărilor reprezentate scenic, ci în cel al conștiinței protagonistului. În opinia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
propunere de afaceri și nimic mai mult", nemaifiind, astfel, de competența Departamentului. Cu toate acestea, spera să se poată face ceva, căci dacă proiectul ar fi eșuat, "parțial, ca urmare a atitudinii oficiale a Statelor Unite", exemplul ar fi avut "urmări nefericite" pentru "extinderea legăturilor" cu România și cu restul Europei de Est1151. Nu doar relațiile comerciale între Washington și București se împotmoliseră, dar și tratativele pentru încheierea unui acord consular. Principala piedică era problema procedurilor de emigrare a binaționalilor și a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând din cap, povestirile nefericite ale ilustrului pribeag din Roma, unite cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți de superioritatea culturii și sensibilității sale, localnicii manifestau o oarecare deschidere sufletească față de melancolicul și nobilul lor concetățean. La rândul său, el le-a învățat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ar fi cea britanică. În sfârșit, afirmă încântat Voltaire, prin prisma unităților a putut fi condamnată barbaria unui Shakespeare sau Lope de Vega care le-au nesocotit cu totul. Se observă aici rigiditatea perspectivei care va duce la o îngustare nefericită a judecăților de valoare pe care le face Voltaire în calitate de critic. Astfel, într-o epistolă adresată lui Horace Walpole întâlnim următoarea afirmație privitoare la marele dramaturg englez: "O fire bună, dar sălbatică; nici urmă de regulă, nu știe ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
publicat la 7 aprilie 1878. Se prefigurează intuiții ale filosofiei lui Lucian Blaga din Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia alergării după "granițe naturale" la o seminție condamnată să nu le găsească i se prezintă ca un destin nefericit, deformator de inteligențe, în stare să trezească o nesfârșită compătimire: "Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădoșenie și dându-i instincte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1812, și din pricina prezenței unei flote engleze în preajmă. S-a dovedit că, prin forțe interne proprii, poporul rus nu a reușit să producă o schimbare profundă a mentalității, altfel spus să se "europenizeze": "Numai războaiele externe, și bineînțeles, războaiele nefericite -, i-au putut înlesni și în trecut fiecare pas de înaintare în viața lui politică și socială."175 De aceea, "Rusia țarilor, chiar din cauza formei sale de stat, apare în istorie ca rezervorul reacțiunii universale, care veșnic amenința dezvoltarea normală
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ai O VIAȚĂ DE EROU? 47 drept frate un sfânt și, potrivit proverbului englezesc I had rather be a live dog then a dead philosopher, adesea mi-aș dori să am ca frate un om fericit, și nu un sfânt nefericit.“53 William W. Bartley, un biograf al lui Wittgenstein de care am amintit deja, crede că, alegând profesia de învățător, Wittgenstein și-ar fi propus să facă ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acestei teme în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit și își resimțea viața ca o povară. O însemnare din anul 1929 spune totul în această privință: „Dacă nu pot să lucrez sunt ca un copil speriat și bătut. Sunt fără încredere în mine, fără nici un sprijin. Mă simt fără
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
albastru și în Caietul brun. Forma matură a ceea ce comentatorii au numit filozofia târzie a lui Wittgenstein o constituie manuscrisul Cercetărilor filozofice, un text la care va lucra mulți ani, începând cu toamna anului 1936. În comparație cu acea existență de „sfânt nefericit“, pe care Wittgenstein a dus-o în Austria, după Primul 62 GÂNDITORUL SINGURATIC Război Mondial, primii ani la Cambridge par să fi reprezentat o epocă vie, colorată și, în acest sens, mai frumoasă a existenței lui Wittgenstein. Viața i s-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aceasta a fost pentru el o sursă de permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că dacă nu este bine înțeles asta e urmarea faptului că modul lui de a gândi nu este în spiritul timpului. Un spirit dominat, în mod nefericit după părerea lui, de acel prestigiu al generalizărilor și al gândirii teoretice pe care îl consacraseră realizările științei. În vara anului 1947, Wittgenstein l-a înștiințat pe vicecancelarul Universității că a decis să și părăsească înainte O VIAȚĂ DE EROU
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]